În starea de alertă pot fi restrânse drepturile și libertățile? Explicațiile unui avocat

Declararea stării de alertă după încetarea stării de urgență poate părea ușor anacronică, spune avocatul Codrin Țarălungă. Restrângerea drepturilor și libertăților nu poate fi dispusă de autoritățile care compun comitetele pentru gestionarea situațiilor de urgență. 

„Starea de alertă” poate fi instituită în cazul iminentei apariției sau a declanșării unei situații de urgență. Fără doar și poate, că „situația de urgență” pandemia întră în sfera de aplicare a stării de alertă cu un singur corectiv, respectiv acela că starea actuală este „în plină desfășurare spre regres”, consideră avocatul.

„Din această perspectivă, declararea stării de alertă după încetarea stării de urgență poate părea ușor anacronică având în vedere că, din punctul de vedere al gradualității și al măsurilor care pot fi adoptate, starea de urgență este cel mai înalt grad de alertă non-militară”, explică Codrin Țarălungă.

Starea de alertă are un caracter eminamente preventiv, pe durata căreia autoritățile publice organizate în comitete de urgență sunt obligate să intervină pentru „prevenirea”, „limitarea” și „înlăturarea” stării de forță majoră.

Managementul situației de urgență este guvernat de o serie de principii printre care se regăsește și cel stabilit la art. 3 alin. c) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;

„În ceea ce privește măsurile care pot fi luate în cadrul stării de alertă declarată în mod legal, OUG nr. 21/2004 dispune, la art. 4, alin (2) că acestea sunt <… orice măsuri care sunt necesare pentru înlăturarea stării de forță majoră>, iar potrivit alin (3) acestea <trebuie să fie proporționale cu situațiile care le-au determinat și se aplică cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de lege>”, mai spune avocatul.

În ceea ce privește măsurile care privesc „participarea” populației la gestionarea situației de criză, actul normativ face referire doar la „evacuare” și, într-o oarecare măsură la „obligațiile cetățenilor și ale operatorilor economici în ceea ce privește participarea la activități în folosul comunităților locale”, de unde se poate deduce că orice alte măsuri nu pot fi dispuse de către autoritățile care compun comitetele pentru gestionarea situațiilor de urgență.

Astfel de măsuri sunt un atribut exclusiv al Parlamentului pe calea adoptării unei legi organice.

Un alt argument în sensul în care în starea de alertă nu pot fi dispuse măsuri restrictive de drepturi și libertăți este și faptul că, în funcție de evoluția situației de urgență, comitetele de gestionare propun (către Guvern care, la rândul sau, propune Președintelui României) instituirea stării de urgență.

„Orice limitări sau restrângeri de drepturi ar putea fi adoptate doar în condițiile legii. Potrivit stadiului actual de reglementare, orice restrangere de drepturi și libertăți nu poate fi realizată decât prin adoptarea unui act normativ de tipul unei legi organice. Se poate observa că în acest moment – obligat să între în legalitate și de către Decizia CCR cu privire la neconstituționalitatea unora dintre măsurile dispuse în starea de urgență – Guvernul României a pregătit și înaintat în Parlament un proiect de lege care să regelementeze măsurile care ar putea fi adoptate în starea de alertă”, adaugă Codrin Țarălungă.

La încetarea stării de urgență vor înceta și măsurile dispuse pe durata stării de urgență, inclusiv cele privind restricțiile și limitările drepturilor și libertăților.

Legalitatea și utilitatea declarării stării de alertă s-ar verifica numai cu condiția respectării pe deplin a nuanței care o diferențiază față de starea de urgență: caracterul eminamente preventiv al măsurilor față de cel mai energic și cu un caracter pronunțat coercitiv (în măsura necesară), cum este cel al stării de urgență.

„Din acest ultim punct de vedere, poate părea oarecum anacronică adoptarea unei stări de alertă după ridicarea stării de urgență, aspect care ar putea să ridice inconveniente de logică juridică și autorităților care ar trebui să se concentreze în identificarea unor variante mai adaptate necesităților reale ale populației”, mai punctează specialistul.