În România, 1 din 4 cupluri divorțează. Cum s-a ajuns aici

 În România, raportul dintre căsătorii și divorțuri este poate cel mai grăitor argument că o despărțire cu acte în regulă nu mai este privită ca un eveniment neobișnuit din viața unui adult: în 1990 se înregistra un divorț la fiecare șase căsătorii, în vreme ce în 2017 s-a ajuns la un divorț la fiecare 4,6 căsătorii. Care este explicația?

„După 25 de ani, Jeff Bezos și soția o iau pe drumuri diferite“, „Șeful Amazon poate pierde jumătăte din avere“ sau mai simplu „Jeff Bezos divorțează“ au fost titlurile care au împânzit presa internațională la începutul acestui an. „După o lungă perioadă de căutare a iubirii și o încercare de separare, am decis să divorțăm și să continuăm ca prieteni“, a declarat cuplul pe Twitter. Divorțul nu ar trebui să fie o știre; divorțul celui mai bogat om din lume e însă cu siguranță ceva care atrage atenția.

O discuție purtată după aflarea știrii în cadrul redacției ne-a făcut să ne întrebăm dacă divorțul nu a devenit, în societatea actuală, un trend. La prima vedere, divorțul ca fenomen social ocupă în România aceeași poziție ca în urmă cu 15 sau 20 de ani: numărul total al divorțurilor nu s-a modificat semnificativ, iar rata divorțialității a fost, în 2017, mai scăzută decât cele din 1990 sau 2005. Semnele de întrebare apar însă atunci când corelăm aceste date cu cele privind căsătoria: rata de nupțialitate a scăzut de la 8,3 la 6,4 la mia de locuitori din 1990 încoace, iar numărul total al căsătoriilor a scăzut cu aproape un sfert, de la 192.000 la 142.000.

Dacă această scădere a numărului total poate fi explicată și prin fenomenul de emigrare, tot mai prezent în ultimii 5-10 ani, raportul dintre căsătorii și divorțuri (la mia de locuitori) este poate cel mai grăitor argument că divorțul a devenit o normalitate a societății: în 1990 se înregistra un divorț la fiecare șase căsătorii, în vreme ce din datele pentru 2017 reiese că s-a înregistrat un divorț la fiecare 4,6 căsătorii. Ne-am propus, așadar, să aflăm de ce oamenii divorțează mai des, care sunt motivele care îi împing în această direcție și cât de costisitor este un astfel de proces.

Potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INS), în anul 2017 numărul divorțurilor a ajuns la 31.147, în creștere comparativ cu anul 2016. Rata divorțialității a crescut de la 1,37 divorțuri la mia de locuitori în anul 2016 la 1,40 divorțuri la mia de locuitori în anul 2017.

Majoritatea celor divorțați s-au aflat la prima experiență: peste 90% atât în cazul femeilor, cât și în cazul bărbaților. Cele mai multe divorțuri s-au înregistrat în mediul urban, iar grupa de medie cu cea mai mare rată a fost cea cuprinsă între 35 și 39 de ani. În medie, divorțul apare cu cea mai mare frecvență în rândul bărbaților și femeilor din grupa de vârstă 35-39 ani (19,1% dintre divorțuri în cazul femeilor și 19,8% în cazul bărbaților), urmată în cazul femeilor de grupa de vârstă 30-34 ani (18,5% dintre divorțuri) și de grupa de vârstă 40-44 de ani în cazul bărbaților (19,2% dintre divorțuri).

Din cifrele prezentate de INS se poate observa că durata medie a unei căsătorii este de 9,2 ani în cazul bărbaților, respectiv de 8,8 ani în cazul femeilor.
Divorțurile s-au pronunțat în 46,2% din cazuri din vina ambilor soți, 11,6% din vina soțului, 3,8% din cazuri din vina soției și 38,4% din alte cauze. La nivel european, rata divorțialității de 1,6 la mia de locuitori înregistrată în România în 2015 (ultimul an pentru care sunt date disponibile la nivel european) este una care ne plasează la mijlocul clasamentului. Mai exact, cele mai mici rate la nivel european s-au înregistrat în Malta (0,9‰) și Slovenia (1,2‰), la polul opus aflându-se Danemarca (2,9‰) și Lituania (3,2‰).

Privind datele Eurostat din ultimii 50 de ani, spune sociologul Alexandru Dincovici, lucrurile nu mai par atât de dramatice. „Stăm bine față de alte țări și schimbările sunt relativ minore și apar în ambele sensuri. Numărul divorțurilor sau al căsătoriilor a crescut în anumite perioade, a scăzut în altele, după care și-a revenit. Și avem de-a face cu o situație ceva mai complexă decât ne-o arată aceste simple cifre. Avem o structură a populației care s-a mai schimbat, la fel ca în multe alte țări din Europa, și alternative la căsătorie care au devenit mai ușor de acceptat și chiar instituționalizate, ca să nu mai vorbim despre internet și modul în care acesta a schimbat tiparele și posibilitățile de comunicare și de relaționare, ceea ce influențează cu siguranță și relațiile sociale. Și nu neapărat în mod negativ.”

El crede că miza acestor schimbări este mai degrabă vizibilă în evoluția natalității și a structurii demografice a populației, ceea ce este, în fond, o problemă politică și una care trebuie gestionată din mai multe considerente prin politici publice adecvate.

Carieră vs. căsătorie

Programul de lucru încărcat, de 10-12 ore, termenele-limită, stresul, frustrările acumulate într-un mediu de lucru competițional nu mai lasă loc pentru a fi disponibil și atent la nevoile celuilalt, fiind principalele cauze care duc la divorț, crede psihologul Lucica Ștefănescu. „Ceea ce este îngrijorător este faptul că tinerii aleg să își încheie căsnicia după un an sau doi. Acești soți au un statut social și financiar bun, pun pe primul plan realizarea profesională. Personal, aici cred că este definitorie lipsa de timp de calitate alocat familiei. Soții uită că la baza căsniciei fericite stă o prietenie trainică, prin aceasta înțelegându-se respectul reciproc și bucuria de a fi împreună cu celălalt, de a se cunoaște îndeaproape, de a ști ce-i place sau nu îi place partenerului, care îi sunt trăsăturile de personalitate definitorii, ce speranțe și ce visuri are.”

În ceea ce privește prejudecata legată de persoanele divorțate, aceasta a dispărut în mediul urban, mai ales în rândul tinerilor, spune ea. „Ei acceptă cu ușurință orice schimbare de statut, au prieteni care îi susțin, propriii părinți îi înțeleg, îi ajută, nimeni nu mai judecă pe nimeni. E un pas important.”
La rândul său, Alexandru Dincovici crede că divorțul, cel puțin în mediul urban, nu mai este atât de încărcat de conotații negative și este ceva mai ușor de acceptat. „Până la urmă, un divorț funcțional ar trebui să fie preferat unui cuplu disfuncțional, nu?”

În ceea ce privește echilibrul dintre carieră și viața personală, sociologul este de părere că cele două devin din ce în ce mai greu de separat. El se referă mai ales la situația în care unul dintre parteneri lucrează ca freelancer: „Da, e frumos să îți faci singur programul, dar nu să ai cinci activități diferite ca să poți ajunge la un nivel de trai decent. Unde intră familia și viața personală aici? E destul de greu de aproximat și vorbim de situații în care noțiunea de carieră nu prea mai are sens. La fel și în antreprenoriat, care este atât de valorizat în zilele noastre în anumite cercuri, deși nu permite, cel puțin la început, aproape niciun fel de echilibru.”

Pentru cei care au șansa să poată vorbi de o carieră – unde șansă înseamnă în primul rând că provin din medii familiale cu o situație materială decentă și că își permit un anumit nivel de educație – viața personală poate trece în plan secund, cel puțin la început, spune Dincovici, pentru că o carieră înseamnă în cele mai multe cazuri ore multe petrecute la locul de muncă. „Dar nu știu dacă putem vorbi de tendințe sau de schimbări majore în rândul tinerilor, ci mai degrabă în rândul anumitor categorii socio-economice destul de bine definite.”

Alexandru Dincovici crede că există mult mai mulți factori care duc la divorț și influențează decizia de a face sau nu acest pas. „Unul dintre cei mai importanți îl reprezintă, de exemplu, copiii. Cei din jur ar trebui să conteze mai puțin, dar depinde mult de contextul și mediul social în care apare acesta. În comunitățile mai mici și mai omogene cu siguranță că există o presiune mai mare, care poate fi și resimțită astfel, pe când într-un oraș mai mare situația poate fi complet diferită.”

Elena Darie, psihoterapeut și consilier vocațional, spune că divorțul apare cel mai frecvent la grupa de vârstă 35-39 de ani, în rândul ambelor sexe. „Promiscuitatea, valorile de viață incompatibile, principiile de viață diferite, îndrăgostirea de altă persoană, lipsa maturității emoționale și a unor activități împreună pot conduce la decizia de a divorța”, explică ea. Majoritatea partenerilor pe care i-a asistat în terapia de cuplu au studii superioare și un salariu peste cel mediu; vîrsta medie este de 27 de ani, cea a femeilor care se adresează serviciilor psihologice fiind mai mică decât cea a bărbaților, cu diferențe de aproximativ cinci ani.

Care sunt însă cele mai frecvente motive pentru care oamenii ajung să aibă nevoie de consiliere? În ceea ce-i privește pe bărbați, Elena Darie spune că aceștia apelează la psihoterapie când traversează o perioadă îndelungată în care nu mai găsesc un sens suficient de puternic pentru a-și continua viața, când partenera le este infidelă sau când se confruntă cu simptome care le afectează calitatea vieții: insomnie, atacuri de panică, oboseală cronică, nemulțumiri multiple sau când simt un vid interior. În schimb, în cazul femeilor, acestea solicită sprijin psihologic când devin conștiente de traumele sau rănile lor interioare, sau în urma apariției durerii în relația de cuplu, din dorința de a se cunoaște și dezvolta personal sau profesional, din dorința de a-și îmbunătăți relația cu copiii, în urma apariției unor simptome de depresie sau de anxietate, din cauza neputinței de a construi sau menține relații interpersonale pe perioada divorțului, precum și în urma pierderii unei persoane sau a unei relații semnificative.

Psihologul spune că bărbații sunt cei care au devenit mult mai receptivi la serviciile psihologice: „În anii anteriori mi se adresau maximum 20 de bărbați anual, în prezent numărul lor l-a egalat pe cel al femeilor”. Cuplurile care îi trec pragul cabinetului vin pentru un număr mediu de 10-12 ședințe și investesc în general maximum 5-6 luni în terapia de cuplu, „apoi măcar unul dintre parteneri alege să înceapă terapia individuală pentru că devine conștient de bagajul personal care afectează viețuirea în doi”.

Elena Darie este de părere că divorțul a încetat să mai fie un stigmat, cum se întâmpla cu doar puțini ani în urmă, devenind un fenomen care face parte din societatea noastră, unul care ia amploare mai ales în Romania. „În zilele noastre femeile sunt mai puternice și independente, iar acesta este unul dintre factorii care au contribuit la creșterea ratei divorțurilor. Aspirațiile femeilor au evoluat, vor să fie fericite, nu doar să aibă un bărbat alături, și se simt capabile să-și crească singure copiii, dacă situația o cere. Prezența copiilor poate influența decizia cuplului cu privire la divorț, mai ales că acesta presupune anumite etape și implicațiile sunt atât emoționale, cât și relaționale, de statut și materiale, însă în prezent soții sunt mai responsabili și mai capabili să ia decizii favorabile copiilor.”

Psihologul spune că tinerii amânână construirea unei familii și aleg în schimb să investească mai multe resurse în construirea unei cariere. Astfel, în prezent, „majoritatea oamenilor se căsătoresc între 30 și 40 de ani, după ce au stabilitate financiară și profesională”. Un alt motiv pe care Elena Darie îl remarcă pentru care tinerii întârzie căsătoria este „aviditatea după îndrăgostire, nu după maturizarea unei relații de cuplu, și astfel au parte de o succesiune de relații care îi epuizează și rămân o perioadă fără resurse active pentru a investi într-o relație cu potențial sănătos și armonios”.

Fiind atât de ridicată în România, incidența divorțurilor a redus prejudecățile oamenilor care îi blamau sau judecau pe cei care alegeau să-și separe drumurile. „Gradul de autonomie personală a crescut și în țara noastră, iar oamenii nu se mai lasă atât de frecvent influențați de părerea celor din jurul lor, oricât de apropiați ar fi acele persoane”, concluzionează psihologul.

Divorțul, o afacere costisitoare

Numărul divorțurilor a crescut, însă și proporția celor notariale față de cele judiciare, explică avocatul Bogdan Enescu. Cu alte cuvinte, tot mai mulți oameni divorțează, dar finalizează pe cale amiabilă procedura. „Divorțurile sunt acum mult mai facile, iar asta se traduce în faptul că oamenii divorțează la vârste mai fragede”, remarcă avocatul. În ceea ce privește costurile, acestea se ridică la 2.000-2.500 de lei în cazul cuplurilor fără copii și la 4.000-4.500 de lei în cazul celor cu copii, unde trebuie administrate anumite probe. Similar, în primul caz procesele pot dura între 6 și 8 luni, iar în al doilea durata medie este de 3 luni.
O altă tendință remarcată în rândul cuplurilor care divorțează este alegerea medierii pentru soluționarea conflictelor existente, spune Gherghina Breniuc, mediator coordonator în cadrul Societății Civile Profesionale de Mediatori Barbu, Breniuc & Asociații. „Anul 2018 ne-a surprins și pe noi, atingând cel mai înalt nivel al acordurilor de mediere încheiate privind desfacerea căsătoriei.”

În general, cuplurile care apelează la servicii de mediere sunt cupluri bine informate, majoritatea au studii superioare, sunt nonconflictuale și înțeleg că trebuie să își rezolve problemele astfel încât să afecteze cât mai puțin copiii și familia, remarcă ea, adăugând că majoritatea cuplurilor care îi trec pragul au vârsta medie cuprinsă între 39 și 45 de ani în cazul femeilor și în jur de 50 de ani în cazul bărbaților.

În opinia mediatorului, românii sunt reticenți și mai puțin informați cu privire la serviciile de mediere în comparație cu alți cetățeni ai UE: „Din experiența biroului nostru, având cereri și de la clienți din alte țări precum Italia, aceștia au acceptat medierea de la prima invitație și toate întâlnirile s-au încheiat cu un acord, în comparație cu cetățenii români, unde doar 70% din cazuri s-au soluționat astfel”. În cazul proceselor pe care le mediază, Gherghina Breniuc spune că existența copiilor nu afectează decizia soților cu privire la desfacerea căsătoriei, ci doar prelungește îndeplinirea formalităților de drept, mai ales că majoritatea cuplurilor sunt în fapt deja despărțite, dar locuiesc încă împreună doar pentru copii.

Comparativ cu procedurile judecătorești, ședințele de mediere vin cu o serie de avantaje printre care se numără timpul scurt de soluționare și flexibilitatea, data și ora ședințelor – comune sau separate – fiind stabilite împreună cu mediatorul. Breniuc menționează și confidențialitatea, foarte importantă mai ales în cazul persoanelor publice, și asta pentru că toate aspectele discutate în cadrul medierii sunt confidențiale față de terțe persoane, în comparație cu un proces aflat pe rolul instanțelor de judecată, care este public.

Gherghina Breniuc spune că în statele dezvoltate divorțul a devenit de mult un trend, acest fenomen fiind preluat și în România. „În prezent, căsătoria este undeva pe locul trei, prioritare pentru tineri fiind cariera și locuința”, spune ea. „Motivul pentru care sunt mai multe cereri de desfacere a căsătoriei față de acum 15-20 de ani îl reprezintă modernizarea gândirii românilor. Dacă în trecut era o rușine să divorțezi, acum este normal. Dacă în trecut o femeie divorțată cu un copil nu era bine văzută în societate, iar a doua șansă la căsătorie era aproape inexistentă, acum este normală. În prezent, întâlnim peste tot în mediul informațional principii încurajatoare conform cărora nu este bine să stai prea mult într-o relație toxică. Probabil că acum femeile au mai mult curaj să divorțeze chiar dacă au copii. Spun femeile deoarce inițiativa privind desfacerea căsătoriei aparține acestora, conform dosarelor noastre de mediere”, încheie ea.

Laura Vartolomei spune că, în cazul biroului de mediere pe care îl reprezintă, solicitările de mediere a neînțelegerilor dintre cupluri au o pondere moderată, în jur de 25-30 de cazuri anual; numărul acestora este însă în creștere. Persoanele care solicită serviciile de mediere sunt în general instruite (intelectuali, antreprenori, corporatiști), iar într-o măsură mai mică solicitanții sunt persoane cu studii medii și venituri mai mici, vârsta medie a acestora fiind de 30-45 ani.
Cauzele cel mai des întâlnite pentru care cuplurile apelează la mediere sunt, potrivit Laurei Vartolomei, „neînțelegerile privind continuarea căsătoriei, discuțiile privind partajul bunurilor comune și al datoriilor contractate împreună sau neînțelegerile legate de programul de legături personale cu minorul/minorii”.

„Românii încep să caute și să recepționeze mai multe informații despre alternativa oferită de mediere atunci când au un conflict. Au deschidere către această soluție în măsura în care le este recomandată de către avocați sau prieteni care au apelat la serviciile de mediere”, spune Laura Vartolomei. Procedura de mediere familială se poate parcurge și finaliza, în medie, în maximum două sesiuni de mediere, solicitarea de încuviințare a înțelegerii de către instanță fiind soluționată rapid în cele mai multe cazuri. „Odată propusă de una dintre părți prin intermediul mediatorului și acceptată de către cealaltă parte, procedura de mediere are în general o rată de succes maximă. Nu la fel stau lucrurile atunci când doar una dintre părți dorește inițierea medierii, iar cealaltă nu este de acord și nu dă curs invitației la mediere.”

Din experiența sa, existența copiilor nu influențează decât într-o mică măsură decizia cuplului de a se separa sau a divorța.

Potrivit Laurei Vartolomei, un divorț mediat costă în jur de 1.000-2.500 lei, cu o durată de circa o lună, comparativ cu procedura judecătorească, mai lungă și mai costisitoare. Ea spune că un aspect important, pe lângă beneficiile aduse de timp și costuri mai reduse, este reprezentat de faptul că, „prin procedura de mediere, pozițiile adverse pe care se situează inițial soții se transformă pe parcursul medierii în poziții de conlucrare, ducând la o despărțire amiabilă”.

Laura Vartolomei nu crede că divorțul a devenit un trend, ci dimpotrivă, într-o societate în care „glumim afirmând precum un autor că «dragostea durează trei ani», a crede împreună, ca și cuplu, în căsătorie și în angajamentul asumat poate fi o tendință relevantă. Pot presupune că oamenii divorțează mai des deoarece există mai puține constrângeri sociale, există mai multă putere economică individuală decât în trecut și există mai putine opreliști de ordin religios”, concluzionează ea.

„Nu ne mai înțelegem”

Numărul cuplurilor care apelează la consiliere sau psihoterapie nu e relevant atât timp cât nu se face o centralizare la nivel macro sau un studiu statistic care să cuprindă date de la toți psihologii sau consilierii și, mai ales, aceste date să fie puse în raport cu numărul de divorțuri, consideră psihologul Lucica Ștefănescu. Important, spune ea, este că numărul cuplurilor a crescut și că se conștientizează utilitatea consilierii înainte de a lua o decizie majoră privind viitorul căsniciei. „Cea mai frecventă frază, utilizată de mai toate cuplurile încă de la prima întrevedere, este «Nu ne mai înțelegem». Această expresie cuprinde o mulțime de situații stresante, permanente, repetitive la care cei doi soți nu mai găsesc rezolvare.“

Anual, între 40 și 50 de cupluri trec pragul cabinetului Dianei Miron pentru terapie, iar cele mai frecvente cauze care îi aduc pe parteneri în fața psihologului sunt lipsa comunicării autentice între parteneri, mai ales odată cu apariția copiilor și a legăturilor extraconjugale. Cei care apelează la servicii pentru terapie au vârste cuprinse majoritar între 30 și 40 de ani pentru ambele sexe și „se încadrează în categoria celor care își permit financiar să suporte costul”. În circa 95% din cazuri, e vorba de persoane cu studii superioare. „În ultima vreme am observat un aflux important, atât în cuplu, cât și în terapia individuală, de persoane din domeniul IT”, spune Diana Miron, psihoterapeut în cadrul clinicii Oana Nicolau. În medie, un cuplu vine la 10-12 ședințe înainte de a lua o decizie față de viitorul relației.

„Există diferențe importante între mediul urban și mediul rural, între studii universitare și studii liceale sau mai jos, între genuri, între profesii. Românii din mediul urban și cu studii universitare sunt mult mai deschiși decât cei proveniți din mediul rural și cu educație restrânsă; femeile sunt mai deschise decât bărbații. Profesiile care presupun multe procesări logice (domeniile IT, bancar) sunt mai rezervate la primul contact cu terapia. Per ansamblu, românii sunt încă temători, rușinoși și necunoscători privitor la psihologie”, afirmă Diana Miron.

Ea remarcă faptul că numărul celor care apelează la servicii de consiliere a înregistrat în ultimii ani o creștere foarte importantă, „dar suntem abia la începutul educării publicului în sfera psihologiei și a apelării la terapie. Psihologia a plecat de jos în România”.

Psihologul spune că rata de succes a cazurilor pe care le consiliază este foarte mare, de 80-90%, cu condiția să existe implicare autentică și din partea pacientului. „Pentru o terapie de cuplu succesul înseamnă clarificarea situației între cei doi parteneri: merg înainte sau se despart. Și o despărțire curată este un succes.”

Înainte de judecata celor din jur, spune Diana Miron, este propria teamă de divorț. „Când «divorț» nu va mai fi egal cu «eșec», nu vor mai fi prejudecăți – nici personale, nici ale celor din jur. Se vede clar în ultimii ani o mai mare ușurință a oamenilor de a divorța, dar sunt diferențe importante între mediul urban și cel rural.”

Emanciparea femeii a dus, într-o măsură importantă, la întârzierea căsătoriei, spune psihologul Diana Miron. Alți factori identificați de ea sunt dificultatea de a avea o casă proprietate personală, prelungirea șederii cu părinții ca urmare a accesului la studii universitare și a lipsei unei case personale sau neputinței de a face față unei chirii, dar și accesul la călătorii și distracție. În ceea ce privește divorțul, ea nu crede că acesta „este un trend în mod autentic. Este mai degrabă posibil ca oamenii să braveze și să încerce să transmită mesajul că «nu ești cool» dacă nu ești divorțat. Este doar o formă de a masca eșecul”.

Psihoterapeutul de cuplu Ramona Covrig spune că românii sunt bine documentați în ceea ce privește serviciile de psihoterapie și consiliere: „Aleg o anumită modalitate psihoterapeutică, un anumit tip de psihoterapeut. Accesul la informație oferă astăzi posibilitatea tuturor să se informeze în avans, la cine să apeleze pentru propria suferință”. Ea susține că de prea multă vreme a devenit un mit faptul că ,,românii nu apelează la serviciile de consiliere și psihoterapie”.

Alegerile partenerilor nu se fac la finalul psihoterapiei, însăși psihoterapia este un proces prin care, cu fiecare sesiune, șansele cresc, la fel de bine cum se pot diminua; majoritatea celor care apelează la psihoterapie trăiesc cu speranța că ceva bun se poate întâmpla, spune Ramona Covrig.

„În cazul despărțirii sau al divorțului, cei doi parteneri primesc îndrumare și suport pentru a evita accentuarea conflictelor și sacrificarea membrilor familiei. Pentru mine însă, în ultimii ani de practică, succesul terapeutic înseamnă să îi ajut pe cei doi să învețe cum să fie împreună.”

Cu cât alegerea unui partener pentru căsătorie este făcută la o vârstă mai avansată, cu atât mai mari sunt șansele ca cei doi să fie potriviți sau suficient de maturizați psihologic pentru a întâmpina o sarcină atât de dificilă cum este astăzi cea a căsniciei, crede psihoterapeutul. 

Divorțul nu este un trend, crede ea, ci rămâne unul dintre factorii de stres cu grad înalt de risc pentru tulburări psihologice precum depresia. „Mai des divorțează cei intrați în instituția căsătoriei devreme în viață. Totuși, în timp ce femeile consideră divorțul un eșec, bărbații par să considere divorțul o nouă oportunitate.”

Este important să se facă distincția între un mediator și un consilier matrimonial: un mediator este o persoană absolventă de drept, care mai apoi s-a specializat în medierea în caz de divorț, punctează psihologul Simona Marin. Consilierul matrimonial este un psiholog (consilier psihologic sau psihoterapeut) care are studii de specialitate în ceea ce privește dinamica cuplului și a familiei. „În principal, cuplurile apelează la mediator atunci când au luat deja decizia de a pune capăt căsniciei.” Cei care apelează la serviciile unui consilier matrimonial o văd ca pe o „ultimă șansă” dată căsniciei și mulți vin în cabinet cu speranța că specialistul are un soi de „formulă magică” pentru ei, spune ea. Printre motivele cel mai des întâlnite pentru care cuplurile trec pragul cabinetului Simonei Marin sunt: relațiile extraconjugale ale unuia sau ambilor parteneri, lipsa de încredere în partener, lipsa dorinței sexuale, conflicte interminabile care îi epuizează, conflicte privind modul de creștere și educare a copiilor sau lipsa de comunicare.

„La noi în țară nu există o cultură în ceea ce privește prevenția în rândul divorțurilor. Din păcate, în cabinet ajung mult prea puține cupluri pentru a se simți o diferență reală în ceea ce privește rata divorțurilor. De obicei, când unul dintre parteneri sună să facă o programare la cabinet, fie o face pentru că încă încearcă să găsească o modalitate de a-și salva căsnicia, fie o face pentru a-i demonstra celuilalt că «a încercat și terapia, dar nu a funcționat».”

Simona Marin spune că, în general, persoanele care solicită serviciile unui psiholog specializat sunt persoane cu studii medii și superioare, care își permit să susțină financiar procesul terapeutic; vârsta medie a clienților este cuprinsă între 25 și 40 de ani. Ea observă că deschiderea de a veni în cabinetul psihologului este mai mare față de anii precedenți: „Ușor, ușor, oamenii se informează mai atent, caută soluții, cer îndrumări, caută recomandări pentru specialiști și își fac programare”. Ședințele de consiliere pot costa între 150 și 400 lei, în funcție de experiența specialistului sau de locația cabinetului, iar o ședință poate dura între 50 și 90 de minute, în funcție de tipul de formare pe care o are specialistul.

Psihologul nu crede că divorțul a devenit un trend, ci mai degrabă o consecință a stilului de viață modern. „Viața agitată, tot timpul contra cronometru, nu mai lasă timp pentru căsătorie. De asemenea, din ce în ce mai mulți tineri locuiesc împreună, astfel că uniunea consensuală este de multe ori preferată în detrimentul căsătoriei. În timp, căsătoria și-a pierdut din valoare”, spune Simona Marin.

„Dinamica cuplului se modifică foarte mult, așteptările partenerilor se schimbă, așteptările sociale de la cuplul respectiv se schimbă în momentul în care partenerii fac pasul spre căsătorie. Acestea sunt unele dintre motivele pentru care ajungem să vedem cupluri care au stat împreună zece ani, dar se despart în primii cinci ani de căsnicie.”

Și milionarii români divorțează uneori

După ce au pus bazele celei mai mari afaceri cu mobilă de pe piața românească, fondatorii Mobexpert, Dan și Camelia Șucu, au ajuns pe primele pagini ale ziarelor din cu totul alt motiv: divorțul. În aprilie 2007, Dan Șucu devenea „cel mai îndatorat om din România“, iar fosta sa soție, Camelia, era femeia de afaceri cu cele mai multe lichidități, în urma unei tranzacții de circa 40 de milioane de euro – vânzarea a 40% din grupul Mobexpert. Asaltată de propuneri de afaceri, de bancheri și de investitori, Camelia Șucu a preferat atunci să se concentreze pe afacerea sa principală – Class, fosta divizie de mobilier de lux a grupului Mobexpert.