În lumina reflectoarelor de business

Erudio este o companie care dezvoltă programe de educație și dezvoltare personală aflate la granița dintre mediul academic și cel de business; compania a fost înființată de Mihaela Gînju, cu o experiență profesională de mai bine de două decenii în companii precum Arexim, GTS Telecom, Orange, consultantul în cultură organizațională Adrian Stanciu, fost director general al Arexim, profesorul doctor în filologie și prorector al Universității din București Liviu Papadima, consultantul Cosmin Alexandru, fost director general al GfK România. 

De la înființarea acesteia, în 2005, peste 500 de oameni de business au absolvit cursurile companiei, iar veniturile generate anual au ajuns la circa 200.000 de euro. Ideea dezvoltării proiectului a venit în 2001, când Mihaela Gînju a participat la o conferință de business unde vorbitorii erau câțiva dintre directorii de IT ai vremii, oameni care au început să lucreze în mediul privat din 1991-1992, la fel ca și ea, de altfel. ”M-am așteptat ca la conferința aceea să aflu povești interesante, să avem ce povesti, de la oameni care aveau experiență“, rememorează ea. Așteptările i-au fost înșelate, pentru că la primele două prezentări ale celor care au deschis evenimentul nu a observat un interes real din partea publicului; acesta s-a trezit până la urmă la discursul unui vorbitor american care nu făcuse nimic deosebit, în afara faptului că i-a fost ușor să vorbească pentru o sală întreagă, povestește Gînju.

”Mi-am dat seama că oricâtă competență ai avea în ceea ce faci, în calitate de lider trebuie să ai și capacitatea de a transmite, de pe scenă – ori de câte ori te ridici în picioare în fața oamenilor – lucrurile în care crezi“, a constatat ea. Mihaela Gînju spune că această abilitate nu este firească pentru majoritatea persoanelor și este un lucru care trebuie învățat. De asemenea, potrivit ei, un lider trebuie să depășească nivelul cifrelor și al cadrelor, iar ce are de spus să fie lucruri care îi aparțin. ”Ce cred eu despre ce vă prezint? încotro consider eu că merge sau că trebuie să meargă un lucru, o industrie sau altceva? Care sunt principiile în care cred eu? Cum cred eu că trebuie construită o societate, o industrie? La acest tip de discurs mă aștept să ascult de la un lider și nu care sunt cifrele trimestrului IV.“

Ori, observă Gînju, ca să vorbești în nume propriu, trebuie să ai curajul să îți expui public opinia. ”Noi avem o opinie, ne-o asumăm, dar este mai greu să o exprimăm în public pentru că în generația mea – și nu cred că lucrurile s-au schimbat radical spre alte generații – nu ne-a întrebat nimeni ce opinie avem. Poți să ajungi un mare director de multinațională și tot să-ți vină greu să ieși și să vorbești despre tine: cine sunt? în ce cred? De ce vă spun ceea ce spun?“ Lipsa aplecării spre afirmarea unei opinii vine, potrivit Mihaelei Gînju, dintr-o barieră psihologică, adânc întipărită în minimum 16 ani de școală. ”Nu ne interesează cine ești și ce crezi. Ești invitat la școală să reproduci ce îți spunem noi“, descrie ea abordarea școlii românești. Menționează și frâne pe care și le pun liderii precum că nu ar interesa pe nimeni opinia lor, precum și faptul că ar fi considerați lipsiți de modestie  ”Cei care vorbesc ar fi considerați mai degrabă obraznici și nu ar avea ceva de transmis“. 

Mihaela Gînju a plecat cu gândurile acestea de la evenimentul respectiv, iar după doi ani a schițat liniile principale ale programului Erisma care să se adreseze acestor slăbiciuni. A stabilit că în cadrul acestuia vor intra componente precum teatrul, scrisul – fiindcă trebuie să îți găsești cuvintele în exprimare -, psihologia și un număr de experiențe de vorbire în public. De altfel, aceste discipline nu îi erau deloc străine: experiența scenică a Mihaelei Gînju a început din copilărie, cu diverse proiecte în televiziune, teatru, vioară, canto, pian. ”în 1972, vecinul nostru nea Florian a venit cu ziarul Scânteia la noi în curte, la părinții mei, și a zis: Televiziunea Română înființează un departament de copii, Mihaela voastră cântă cât e ziua de lungă, duceți-o la concurs.“

De acolo au urmat experiențe în cadrul televiziunii române, printre care și înregistrarea de cântece într-o orchestră de 20-30 de persoane: ”Aveai timp dedicat de înregistrare și nu aveai când să greșești; lucrau cu tine foarte bine, pe disciplină, autocontrol“. Au urmat lecții de vioară, canto, pian, participări la coruri și brigăzi artistice. După absolvirea liceului, în 1987, s-a înscris la Finanțe-Bănci, la ASE, care la vremea aceea avea o trupă de musical. ”Am stat toată copilăria în mediul artistic și unul dintre lucrurile care mi-au fost foarte clare este că eu seara dorm. Sunt o persoană diurnă, or actorii seara au program; cât am fost copil a fost extraordinar că am avut șansa aceasta, dar nu m-am văzut să fac o meserie în acest domeniu. Sunt o persoană cu un spirit artistic, dar sunt și foarte practică din punctul de vedere al personalității. Am fost foarte curioasă ce pot să fac cu mintea mea și cu mâinile mele“, descrie ea motivul pentru care nu a ales o carieră în domeniul artelor.

Prin urmare, după facultate, s-a angajat secretară, funcție din care a evoluat în postura de logistic assistant și account manager în compania de echipamente de birou Arexim, business development manager la Mobilrom (Orange), sales manager în cadrul operatorului de telecomunicații la nivel regional GTS Telecom; ulterior a fost consultant la Ascendis.

După doi ani în care s-a gândit cum poate translata experiența de scenă în actul de leadership, le-a povestit despre proiectul său celor cu care a întemeiat firma. Au creat astfel împreună conceptul primului program din cadrul Erudio, Erisma Leadership Creativ, pe care l-au lansat în 2005. Acesta are ca discipline teatrul, scrierea, psihologia, precum și vorbirea în public, prin intermediul unor oameni de cultură, și nu de training. ”Ca să înveți la nivelul acesta, când ești un om format, ai nevoie să ți se pună experiențe relevante în față și să ai dialog cu oameni inteligenți“, descrie ea rațiunea pentru care profesorii sunt oameni de cultură precum Andrei Pleșu, Liviu Papadima, Horia-Roman Patapievici, Adrian Stanciu, Vintilă Mihăilescu, prof. dr. Michael Metzeltin de la Universitatea din Viena, Emil Hurezeanu.

”La început a fost o surpriză că nivelul discuțiilor este foarte ridicat, iar nu de puține ori profesorii au plecat cu idei de la cursanți, abordarea practică este diferită de a lor.“ Organizează programul de două ori pe an, ca urmare a agendei încărcate a participanților aflați la acest nivel de conducere. Programul constă în 11 săptămâni de pregătire (câte o zi în fiecare săptămână) în care, spune Mihaela Gînju, participanții încearcă să afle cine sunt. ”Ei sunt oameni inteligenți, munciți și meditativi – românii sunt reflexivi -, sunt deopotrivă oameni citiți, se întreabă despre sensurile naturii umane, au multe lucruri de spus. Ce nu făcuseră este pasul acesta în exterior“, explică ea. ”Iar dacă aceia care au cu adevărat realizări, competențe, au ce transmite și sunt și creatori de industrii nu pot să vorbească, cine să vină să vorbească în locul lor? Apoi, ei formează oameni și caractere mai departe. Poți să ajungi să spui: «Nu-l prea cred pe omul acela, care îmi prezintă trei cuvinte, și acelea atârnate de un PowerPoint»; dar poate că într-o discuție unu la unu este un om pe care poți să îl alegi și ca mentor.“

Potrivit lui Gînju, toate exercițiile din cadrul programului Erisma sunt gândite în spirit ludic, apoi, ca urmare a jocurilor, participanții fac descoperiri legate de zona din care vine pentru ei ușurința de exprimare. Un astfel de joc, de pildă, constă în extragerea de bilete care să conțină diverse convenții, cum ar fi: ”Cine sunt eu prin ochii unui copil?“ sau ”Cine aș fi fost eu dacă alegeam cealaltă cale?“. Un prag important pe care participanții îl au de trecut în timpul programului este cel al penibilului, pas pe care dacă nu îl fac, nu vor putea să vorbească în public, vor fi rigizi. ”Să treci pragul penibilului înseamnă să te autoapreciezi cu o doză de umor și autoironie, să îți dai seama că ești om, că ești failibil, să faci un pas la dreapta și să te uiți cu amuzament peste umăr la amărâtul care vorbește plin de emoție în fața celorlalți.“

Programul include și examene, sub forma unor discursuri publice în două instanțe pe scenă: cu voce neamplificată, cu lumină în ochi și cu un public format din reprezentanți ai comunității de business, foști absolvenți. Al doilea tip de public este format din elevi de liceu, care solicită participanților la program să discute pe teme de interes pentru ei, precum ”Ce este succesul?“, ”Ce este eșecul?“, ”Care sunt meseriile viitorului?“, ”Cum împacă viața de familie cu cea profesională?“ etc. Programul costă 3.600 de euro, iar majoritatea sunt plătite de companiile reprezentate de participanți. Potrivit Mihaelei Gînju, participanții vin din toate domeniile și sunt mai ales în funcții de conducere: circa 130 dintre ei sunt directori generali, majoritatea manageri din prima linie de conducere, dar există și un procent de antreprenori.

”Ponderea antreprenorilor este mai mică decât a celor din corporație, dar eu, fiind antreprenor, pot să îi înțeleg foarte bine: au foarte puține ore de somn și când ești antreprenor ai multe hățuri de ținut în mână, așa că nu mă mir.“ Câte un reprezentant de ONG primește la fiecare ediție câte o bursă de participare la program. Numitorul comun al acestora este că nu au experiență de scenă, în contextul în care școala românească nu se ocupă de acest lucru. ”Nu poți să fii lider în spatele unui ecran. Nu ajunge să pășești tăcut și meditativ prin firmă.“ Iar dacă lipsa de experiență scenică se regăsește la majoritatea participanților, Gînju a observat că mulți dintre ei nu duc lipsă de condei. ”Suntem o generație care am citit și destul de mulți dintre acești oameni de afaceri scriu și nu se știe despre ei. Scriu  foarte bine, așa că sunt surprize extraordinare.“

în 2011 au creat un al doilea program, ca urmare a unui vis al lui Adrian Stanciu, de a organiza un curs de filosofie pentru lideri. ”Vorbim ușor despre valori și avem prea puține lecturi despre acestea, lecturile principale de acest tip sunt de filosofie; or noi suntem jumătate absolvenți de ASE și jumătate de inginerie, filosofie n-am făcut“, descrie Gînju programul Emeritus – Conducerea prin valori. ”Cum îmi găsesc rostul pe lumea aceasta, într-un sistem universal?“, una dintre marile întrebări ale vieții se traduce, potrivit lui Gînju, în principii de viață și într-un tip de comportament autoimpus. ”Facem afirmații despre noi de tipul «Eu sunt întotdeauna drept, corect» etc. Subiectul valorilor nu este atât de simplu, de aceea s-au scris atâtea volume pe acest subiect, astfel că am considerat că este important să luăm câte o valoare pe care să discutăm măcar o zi, să avem lecturi preliminare și să le întoarcem pe toate părțile.“

Programul acesta se întinde pe durata a 10 săptămâni, în care participanții alocă discuțiilor tot câte o zi săptămânal. Printre temele discutate se află preocuparea de sine și modalitățile de a trăi o viață împlinită; cum funcționează valorile în organizație (teoria valorilor, cum se nasc valorile și adevărul, cum coexistă acestea, atunci când ai de făcut alegeri dilematice). ”Dilema vine fiindcă atunci când se bat cele mai bune valori în care crezi, trebuie să alegi principiul prin care să judeci o situație.“

Discută și despre cunoaștere și ignoranță – ce înseamnă a cunoaște, de câte feluri este cunoașterea; dar și un tip de cunoaștere pe care nu o conștientizăm, cunoașterea care transpare când creăm. ”Când creăm, nu știm că am fi capabili să creăm, iese creația și ne minunăm de ideea care ne-a venit. Lucrul acesta se întâmplă dacă oamenii care te conduc înțeleg să te conducă într-un spirit în care ție să îți vină idei de acestea geniale, fără să știi de unde îți vin. De fapt, acesta este fondul creativ care a dus Occidentul mai departe, a făcut cu putință progresul; avem idei, dar trebuie să avem și un mediu creat de oameni, mai ales de șef, care să încurajeze apariția acestora.“ O altă temă discutată este ”Cine este celălalt?“.

Pentru acest program se adresează doar consiliilor directoare și managerilor din prima linie de business, care pot propaga rezultatele în toată compania. De altfel, spune că nu și-au propus să crească numărul cursanților pentru niciunul dintre programe, deoarece vor să rămână la un număr optim prin care să mențină calitatea pregătirii. Antreprenoarea spune însă că lucrează și la dezvoltarea altor programe, tot în direcția educației și dezvoltării profesionale.