În Europa de Est dobânzile nu mai urcă, dar nici n-or să scadă prea curând deoarece lupta cu inflația va fi lungă. Prețurile vor continua să crească puternic 1-2 ani

De ce inflația scade, dar prețu­rile cresc? Este o întrebare pe care o pune BBC pentru a le ex­plica britanicilor de ce scum­­pirile continuă deși poli­ti­cienii și banca centrală insistă pe faptul că inflația istorică bate în retragere. Răspunsul stă în definiții, iar pentru omul de rând, care simte criza costului vieții când îi vin facturile și când plătește cumpărăturile la magazin, s-ar putea să nu conteze că inflația scade, ci când prețu­rile încep să scadă.

Contează însă pentru cei care iau decizii pentru economii întregi, spre exemplu decizii legate de dobânzi. Prețurile cresc chiar dacă inflația scade deoarece inflația reprezintă rit­mul de creștere al prețurilor. Când inflația sca­de, scade ritmul cu care se majorează prețurile. În Marea Britanie, despre care se spune că a devenit cea mai săracă țară bogată, inflația a dat un pas înapoi în ianuarie, dar și-a reluat avansul în februarie.

Pawel Borys, șeful Fondului Polonez de Dezvoltare, a estimat recent că inflația va încetini până la sfârșitul anului la 7%, dar crede că lupta cu inflația va mai dura 2-3 ani. De asemenea, el a spus că martie este probabil luna de vârf a creșterilor de prețuri.

Astfel de oscilații pot fi un semn că vârful se apropie sau a fost atins deja și urmează lun­gul sau scurtul drum descendent. În Europa de Est, cele mai recente prognoze indică un drum din ce în ce mai lung. De cât de repede co­boa­ră inflația depinde cât de repede încep băncile centrale să scadă dobânzile sau cel puțin să înceteze majorarea lor. Băncile centrale din Europa de Est au pus de câteva luni pauză creș­terilor de dobânzi, dar a­ceas­ta nu înseamnă că acolo unde mai este loc nu sunt excluse noi majorări. Deciziile de politică mone­tară depind de traiectoria inflației.

Spre exemplu, piețele se așteaptă ca banca centrală a Cehiei să pornească scăderile de do­bânzi când inflația decelerează sub 10%. În februarie, indicatorul a fost de 16,7%, față de 17,5% în ianuarie. Până când scumpirile dau semne de slăbiciune, banca centrală men­ține o atitudine războinică față de inflație, iar în această luptă o ajută tendința de apreciere a monedei naționale, coroana. De aceea, dobân­da principală a băncii centrale este de 7%. Șefii instituției au făcut clar că preferă să lupte cu inflația întărind coroana în loc să crească dobânzile. Prognozele ara­tă o inflație medie de 10,8% a­nul acesta și una de 2,1% anul viitor. În Ungaria, banca cen­trală deja nu mai are spa­țiu pentru scumpirea cre­ditului, dobânda princi­pală fiind de 13%.

Acolo, lupta cu cea mai puternică inflație din UE este mai dificilă, mai ales că banca centrală și guvernul par să fi de­venit instituții cu in­te­rese opuse, iar forintul se de­pre­ciază la cea mai mică tur­bu­lență. Cele mai recente estimări ale băncii arată un grad considerabil de incertitudine. Ast­fel, instituția se așteaptă pentru anul acesta la un nivel mediu al inflației de 15-19,5%, prog­noză identică cu cea anterioară, publicată în decembrie. Însă proiecția pentru anul viitor a fost majorată de la 2.3-4,5% la 3-5%, ceea ce înseamnă că inflația ar putea atinge ținta băn­cii centrale abia în 2025. În prezent, inflația este de peste 24% și, conform calculelor băn­cii centrale, există o probabilitate destul de sla­bă ca indicatorul să fie de peste 10% și la înce­putul anului viitor.

Însă economiștii instituției cred că cel mai probabil ritmul scumpirilor anuale va decelera semnificativ în următoarele luni datorită bazei mai înalte la care se fac raportările. Oficialii instituției au avertizat că inflația ridicată poate fi înfrântă pentru a fi adusă sub 10% anul acesta doar prin disciplină și coordonare. În aceste condiții, nu se poate pune problema stabilirii unui reper în timp pentru începutul scăderii dobânzilor.

Între timp, pentru că majorările salariale sunt mai mici decât inflația, puterea de cum­pă­rare a ungurilor scade, iar analiștii de la ING cred că această tendință va continua în a doua jumătate a acestui an. În Polonia, șefii băncii cen­trale spun că politica monetară ar trebui să rămână restrictivă până când traiectoriile in­fla­ției și salariilor converg spre niveluri compa­ti­bile cu ținta de inflație. Guvernatorul Adam Glapinski apreciază că nu vor mai exista ma­jo­rări de dobândă, ceea ce înseamnă că banca cen­trală va menține ceva vreme dobânda prin­ci­pală la 6,75%, nivel la care aceasta este din sep­tembrie. Ludwik Kotecki, membru în con­siliul de politică monetară, a spus că orice majo­rare, oricât de mică, ar confirma că ciclul de înăs­prire a politicii monetare nu s-a încheiat și că banca centrală este îngrijorată că prețurile cresc prea puternic, iar inflația se retrage prea lent.

În februarie, inflația a sărit la 18,4%, un nou record. Kotecki se așteaptă ca în martie nivelul să fie de 15-16%. Viceministrul de fi­nanțe Artur Sobon apreciază că până la finalul anului inflația va decelera până mai jos de 10%, poate chiar la 7% în decembrie, în cel mai optimist scenariu. El a explicat că două treimi din inflația poloneză vin din afara țării. Analiștii de la Santander arată că astfel de cifre pot crea o iluzie statistică deoarece, deși in­flația anualizată decelerează, prețurile conti­nuă să crească, poate chiar semnificativ.

Pawel Borys, șeful Fondului Polonez de Dezvoltare, a estimat recent că inflația va încetini până la sfârșitul anului la 7%, dar crede că lupta cu inflația va mai dura 2-3 ani. De asemenea, el a spus că martie este probabil luna de vârf a creșterilor de prețuri. Dar chiar și acest vârf poate fi înșelător. Spre exemplu, în Marea Britanie, la o inflație generală de sub 11%, inflația la legume a atins în martie nivelul record de 17,5%.