În căutarea lui Heidi, fetița munților - GALERIE FOTO

Cătunul Tolochenaz de pe malul lacului Geneva se află la o aruncătură de băț (15 kilometri) de Lausanne, unul dintre cele mai mari orașe din zonă, și chiar mai aproape de Morges, la numai 2 kilometri, un oraș pitoresc al cărui castel se îmbrățișează cu apa. Nu există indicatoare sau panouri cu poza lui Audrey Hepburn.

Nici măcar toți cei care locuiesc aici nu știu despre legătura dintre acest sat și una dintre cele mai mari actrițe ale tuturor timpurilor. Singurul indiciu pe care l-am găsit, întâmplător, a fost un magazin din orașul Morges dedicat actriței. Lângă pozele ei erau expuse bijuterii originale și copii ale celor purtate de Audrey Hepburn, cunoscută în special pentru rolul din “Breakfast at Tiffany’s”.

De ce ar fi ales actrița câștigătoare a unui premiu Oscar să își petreacă ultimii ani din viață aici, departe de agitația de la Hollywood? Motivele reale nu le știu, internetul însă spune că a venit aici pentru liniște și pentru a-și putea crește copiii departe de paparazzi. În opinia mea Elveția îți dă multe motive să te muți, începând cu nivelul de trai (salariul minim este de peste 2.000 de franci, respectiv peste 7.500 de lei) și calmul care domnește peste tot, chiar și în orașele mari, până la peisajele rupte din poveste.

Nicăieri nu am văzut mai multe mașini scumpe ca în Elveția. Prin mașini scumpe nu mă refer la cele care circulă la noi pe șosele și ale căror mărci le recunoști dintr-o privire, ci la acelea care par că au călătorit în timp din anii ’20, dar a căror viteză te fac să te intrebi dacă nu a fost doar o viziune.

Faptul că încă îți flutură părul după ce ele au dispărut din vedere este însă un indiciu că nu ai visat.
Nicăieri nu am văzut mai multe magazine de ceasuri. Rolex, Breitling, Breguet, Tag Heuer sau Patek Philippe sunt branduri pe care le găsești în aproape toate orașele, indiferent de cât de mari sunt. Faptul că le găsești la fiecare pas te face să te gândești să sunt la fel de comune ca magazinele Zara și H&M în alte țări din lume, dar prețurile afișate în unele cazuri în vitrine te fac însă să te mai gândești o dată.

Tot în categoria nicăieri în lume intră și numărul de lacuri. Fiecare este însă diferit de celelalte prin culoare, care variază de la verde smarald la bleumarin, prin flota de iahturi și prin arhitectura castelelor de ale căror ziduri se sparg valurile.

Cele mai frumoase lacuri sunt Brienz și Thun, care flanchează orașul Interlaken. De la 1.500 de metri altitutine pe Harder Kulm le poți vedea pe amândouă, dacă ai curaj să privești în jos. Dacă însă ai rău de înălțime, poți privi liniștit în față pentru că priveliștea va reuși să te lase fără cuvinte. Când cerul e senin trei mari culmi – Jungfrau, Monch și Eiger – se înalță semețe și pictate în alb. În schimb când sunt nori vârfurile stau ascunse, părând mai departe și mai greu de cucerit.

Elveția am asociat-o, încă dinainte de a pleca în această călătorie, cu Heidi, personajul filmului cu același nume pe care l-am văzut de nenumărate ori în copilărie. Peisajele pe care le vedeam inițial în poze și pe care le-am descoperit, odată ajunsă acolo, “pe viu” îmi par desprinse din film. Heidi, pelicula din 1937 care o are în rol principal pe Shirley Temple, s-a filmat în California, dar acest mic “detaliu” nu m-a împiedicat să visez că merg pe cărările bătătorite de ea. Dar nu am făcut doar asta în Elveția. Am mers la meciul amical România – Elveția (primul meu meci, dacă nu luăm în considerare un amical între Unirea Urziceni și Steaua pe stadionul de la Urziceni), am vizitat fabrica de ciocolată Cailler a celor de la Nestlé și pe cea de brânză din Gruyère, am mâncat fondue (și nu mi-a plăcut), am mers pe un circuit de Ferrari și Lamborghini, am pășit pe o pasarelă suspendată în aer la 1.500 de metri înălțime și lista nu se oprește aici.

Nu am făcut însă paragliding. Încă dinainte de a ajunge în Interlaken (orașul dintre lacuri) cerul începea să se coloreze în galben, roșu și negru. Păreau câteva zeci de păsări colorate, dar puteai să îți dai seama, la o privire mai atentă, că sunt de fapt pasionații de paragliding. Ei știu că Interlaken este locul potrivit pentru acest sport. Cabinele de înscrieri sunt ușor de găsit, iar parcul de aterizare la fel. De asemenea, de la câteva mii de metri altitudine, “zburătorii” sunt și ei ușor de văzut, ba, mai mult, par atât de aproape încât ai senzația ca le poți distinge trăsăturile.