În atenția celor speriați de noua candidatură la președinție a lui Vladimir Putin

“Toată lumea știe că am intrat într-o campanie electorală, că aceasta e un test dificil pentru sistemul guvernamental și pentru fiecare om în parte. Cred că asta afectează nervii”, a spus președintele Dmitri Medvedev, în discursul din 26 septembrie cu care l-a somat pe ministrul de finanțe Aleksei Kudrin să se supună disciplinei guvernamentale sau, dacă nu, să-și dea demisia (ceea ce acesta din urmă a și făcut).

Chestiunea cu nervii pare comică, atât fiindcă Medvedev a legat-o de campania electorală, cât și pentru că, în incidentul cu Kudrin, Medvedev chiar părea să aibă dreptate: după cum au atras atenția comentatorii, vina cea mare a lui Kudrin, pentru care a fost adus la ordine, nu era atât că a declarat public că el nu va colabora cu un viitor guvern condus de Medvedev ca prim-ministru al viitorului președinte Putin, ci pentru că s-a apucat să vorbească de la Washington, în mod cu totul ciudat, expunând astfel în fața întregii lumi niște rufe care ar fi trebuit să fie spălate în familie sau despre care să nu se vorbească deloc.

Reacția lui Kudrin “la nervi” a fost așadar interpretată drept având un subtext, posibil chiar cel al unei viitoare candidaturi pe care ex-ministrul de finanțe ar urma să și-o promoveze pentru funcția de prim-ministru, concurând astfel cu Medvedev. În fond, de ce nu? și-au zis comentatorii care au susținut teoria respectivă; doar Kudrin se înțelege bine cu Putin, iar o ieșire din scenă atât de spectaculoasă, cu scandal, ar fi o rampă bună de lansare, mai ales ținând cont de statutul privilegiat al lui Kudrin în ochii Vestului, grație atitudinii sale cunoscute de fan al austerității bugetare, în special al reducerii cheltuielilor militare, capitol la care, vorba lui Medvedev, ex-ministrul de finanțe are “divergențe serioase cu președintele în funcție”.

Interpretarea pare însă mai curând o dovadă de “wishful thinking” din partea unor analiști care studiază tot ce se întâmplă și ce se spune la Moscova exact cum procedau sovietologii și kremlinologii de pe vremuri, încercând inclusiv să tragă concluzii optimiste din evenimente neplăcute sau să vadă planuri minuțioase acolo unde nu era decât rodul hazardului. Zile întregi, presa financiară occidentală a dezbătut, într-adevăr, incidentul, deplângând înlocuirea lui Kudrin, după 12 ani în funcție (care reprezenta Rusia și în dialogul cu instituțiile financiare internaționale) cu Anton Siluanov, un funcționar de carieră și economist prea puțin cunoscut în Vest. The Wall Street Journal a relatat cum oficialii ruși au încercat să-i liniștească pe investitorii occidentali, pe diverse căi, în săptămâna care a urmat retragerii din funcție a lui Kudrin.

Șeful băncii centrale, Serghei Ignatiev, a convocat o conferință în care a vorbit despre perspectivele de apreciere ale rublei, în ciuda faptului că banca tocmai cheltuise atunci, într-o singură zi, 2,36 miliarde de dolari ca să-i susțină cursul, cea mai mare sumă din 2009 încoace, și în ciuda faptului că în presă a reînceput să plouă cu articole despre “exodul de capital” din Rusia, inițiat de această dată nu numai de tradiționalii oligarhi, dar și de cetățeni din clasa mijlocie temători de evoluția politică post-electorală a Rusiei, mai ales în perspectiva revenirii lui Vladimir Putin la președinție.

Tot The Wall Street Journal a reamintit un raport recent al FMI care avertiza că escaladarea cheltuielilor, în special a celor militare și sociale, “va afecta inevitabil toată economia rusească”, pentru că o lasă vulnerabilă la orice scădere a prețurilor principalului său produs de export, petrolul. FMI afirma că deficitul bugetar, excluzând veniturile din petrol, a ajuns deja dublu față de ținta fixată de însuși guvernul și peste nivelul văzut ca sustenabil de către FMI. Plus: FMI estimează o creștere economică de 4,3% în acest an (față de estimarea din iunie de 4,8%) și de 4,1% la anul (față de 4,5%), din cauza conjuncturii internaționale proaste, în care mai toate estimările pentru țările dezvoltate și cele emergente au fost revizuite în jos.

Or, Kudrin vrusese încă din februarie să-și dea demisia din funcție, tocmai fiindcă nu era de acord cu direcția politicilor bugetare. “În ultimele luni, în ciuda numeroaselor mele obiecții, unele făcute publice, s-au luat decizii de politică fiscală care neîndoielnic au crescut riscurile de ordin bugetar”, avea să spună ministrul, în prima declarație de după demisie. Nici n-avea cum să fie altfel, având în vedere apropierea de alegerile parlamentare din decembrie și de cele prezidențiale din martie 2012; foarte recent, președintele Medvedev spunea, într-o vizită la o bază militară din Urali, că nu are de gând să renunțe la planul de a crește cheltuielile militare cu 618 miliarde de dolari, pentru că Rusia “trebuie să cheltuiască suficient pentru o țară cu ambiții globale, nu ca o republică bananieră”.

Ținând cont de toate acestea, deși anunțul privind decizia lui Vladimir Putin de a candida pentru un nou mandat prezidențial (în tandem cu Medvedev ca viitor premier) era așteptat, practic, de trei ani încoace, el a părut eclipsat de plecarea lui Kudrin, până acolo încât unii comentatori au spus că investitorii ar trebui să fie mai puțin îngrijorați de reîntoarcerea lui Putin în funcție (presupusă a readuce cu ea linia dură a anilor dinainte de Medvedev, care a părut prin comparație un reformist liberal, prieten al Vestului), ci de înlăturarea acestui obstacol în fața largheții bugetare, tocmai acum când țara are nevoie mai mult ca oricând de politici economice sănătoase și prudente.

Agenția de rating Standard&Poor’s a difuzat chiar o notă referitoare la “evenimentele politice din Rusia ultimelor zile”, în care tratează laolaltă anunțul candidaturii lui Putin și plecarea lui Kudrin, spre a conchide că ele “nu vor avea impact imediat asupra ratingului suveran – BBB cu perspectivă stabilă pentru datoria pe termen lung în valută și BBB+ cu perspectivă stabilă pentru datoria pe termen lung în ruble”.

Kai Stukenbrock și Trevor Cullinan, autorii notei, susțin că nu se așteaptă la nicio deviere semnificativă de la politicile economice și fiscale curente și se așteaptă ca “legăturile dintre politică și business și capitalismul rusesc de stat să rămână neschimate”, cu toate că își arată temerea ca “schimbarea de roluri și de personal să facă mai dificil pentru Rusia să abordeze probleme legate de potențialul pe termen lung, ca îmbunătățirea climatului de afaceri, a competiției și a infrastructurii productive”. Cei doi mai notează că dependența economiei și a finanțelor publice de prețurile materiilor prime, în special ale petrolului, și riscul unei recăderi în recesiune a economiei globale complică situația; de partea ei, Rusia are însă atuuri ca deficitul moderat de cont curent și poziția externă de creditor net a țării, astfel încât concluzia e că ratingurile s-ar modifica doar în ipoteza unei prăbușiri a prețului petrolului (ceea ce însă, la ora actuală, e exclus din toate previziunile serioase) cuplată cu o escaladare a deficitului bugetar, partea nelegată de comerțul cu petrol.

Dacă în concluziile despre mersul economiei, cei doi analiști sunt de acord cu mulți alții care judecă scenariile posibile de evoluție post-electorală din Rusia (vezi concluziile Citigroup în caseta alăturată), punctul de plecare – un anunț de candidatură și o schimbare de ministru – apare ca insolit. În fond, oare se aștepta cineva nicio ciocnire în aparatul actualului guvern? Sau se aștepta cineva ca Vladimir Putin să renunțe la șansa unui al doilea mandat? Mai ales că nu se îndoiește nimeni că îl va câștiga, grație uriașei sale popularități – reale – datorate diferenței enorme de nivel de trai (dar și de prestigiu extern) din Rusia prezentului față de Rusia săracă și dezorientată din 2000, când a venit la putere Putin.

Publicația rusească Slon.ru a făcut, de pildă, un inventar al perioadei în câteva diagrame, care compară diverși indicatori precum procentul săracilor (29% din populație în 2000, 13,1% în 2010), venitul pe cap de locuitor (care a evoluat de la 81 la 614,2 dolari), numărul de cazuri de crimă sau tentativă de omor (de la 31.829 la 15.563), numărul mediu de metri pătrați ai unei locuințe (de la 19,2 la 22,6 metri pătrați) sau ponderea rușilor satisfăcuți de viața lor (de la 21% la 43%). Față de toate acestea, mai contează pentru electorat sau pentru investitori că revenirea lui Putin va însemna o nouă ascensiune economică și politică a “gărzii vechi” de oligarhi ai birocrației de partid, cunoscuți sub denumirea colectivă de “siloviki” (forțoșii) și al căror reprezentant în actualul guvern e vicepremierul Igor Secin, fost șef al consiliului de administrașie de la Rosneft?

Bloggerii cunoscători ai poveștilor din jurul Kremlinului s-au amuzat să răspundă afirmativ în special la întrebarea dacă se aștepta cineva ca Putin să nu mai candideze; spre surprinderea multora, au inventariat un șir destul de lung de politologi respectabili din Rusia și din afară care au crezut până în ultimul moment că Medvedev va rămâne președinte pentru un al doilea mandat. Unii și-au pierdut speranța când au văzut că în plin mandat Medvedev, fostul magnat Hodorkovski (dacă vă mai amintiți de compania Iukos) capătă pedeapsa maximă cu ocazia celui de-al doilea proces, interpretând evenimentul drept o dovadă că Medvedev, considerat garant al democrației, a pierdut teren în mod decisiv.

Alții au sperat până în ultima clipă, măcar și din dorința instinctivă de a vedea în sfârșit și fețe noi la conducerea țării (iar Medvedev a promovat într-adevăr multe fețe noi și tinere, mai ales în sistemul autorităților regionale), în locul unei rotații de cadre. Desigur, nu e timpul pierdut nici pentru ei; deja interpretarea de mai sus dată demisiei lui Kudrin dovedește că speranța nu moare niciodată și anunță că speculațiile “sovietologice” vor reîncepe după tipicul cunoscut, ca și plictiseala investitorilor de a comenta în aceiași termeni despre economia Rusiei care trebuie să se liberalizeze și despre vechile figuri din administrașie. Dar, cel puțin pentru aceștia din urmă, în Rusia e de multe ori mai avantajos așa, după vechiul principiu cu “the devil you know”.