În 2013, aurul a pierdut aproape un sfert din valoare. Comportamentul investitorilor- de la mișcări emoționale la strategii coerente

Prețul aurului a crescut din 2001 și până către finele anului trecut: în septembrie 2001, cotația era de cca 275 dolari/uncie, iar în aceeași lună a lui 2012 ajunsese la peste 1.770 dolari/uncie, ceea ce înseamnă în total o creștere de 544%. În acest interval de timp au fost, desigur, inclusiv perioade în care prețul aurului a marcat corecții, unele chiar însemnate, cum a fost o bună parte din anul 2008 sau prima parte a anului trecut; în general însă, investitorii pe termen lung, respectiv de peste un an, au avut de câștigat.

Aurul a scăzut însă destul de consistent în ultimele trei luni ale anului trecut; apoi, pe parcursul lui 2013, prețul său a înregistrat o adevărată prăbușire, respectiv de la 1.672,2 dolari/uncie la începutul acestui an, la 1.294 dolari/uncie la sfârșitul săptămânii trecute, o scădere de cca 22,6% în acest an. “În ultima perioadă, aurul s-a comportat inclusiv ca o marfă pur-și-simplu, manifestând anumite evoluții în consecință”, a precizat Silviu Pojar.

Comportamentul “de marfă” al aurului i-a adus acestuia scăderi în ultima perioadă inclusiv de pe urma rezultatelor sub așteptări privind economia Chinei. Ulterior, declarațiile președintelui Fed, Ben Bernanke privind posibilitatea reducerii stimulentelor monetare la finalul anului curent și apoi eliminarea lor în 2014 au constituit “lovitura de grație” pentru metalul prețios: investitorii nu mai au nevoie să achiziționeze aur pentru protejarea capitalului, probabilitatea unei inflații mari în următorii ani scăzând semnificativ. Astfel, săptămâna trecută, prețul aurului a căzut sub nivelul de 1.300 dolari/uncie, atingând minimul din septembrie 2010 și până în prezent. “Unii aveau impresia (nesusținută, desigur) că <<aurul este oricum întotdeauna câștigător>>, chiar dacă mai marchează anumite corecții…

Căderea prețului aurului cu aproape un sfert față de valoarea de la începutul anului curent, în condițiile economice actuale și ținând cont de analiza tehnică, nu poate intra însă sub incidența unei corecții neînsemnate, ci a constituit un trend consistent”, a arătat Silviu Pojar.

În general, investitorii care sunt câștigători “de cursă lungă” (indiferent pe ce perioade realizează fiecare investiție) sunt cei care își formează o strategie și o respectă, după cum reiese din teoriile de management al riscului: cei care își determină în mod obiectiv anumite ținte de profit (raționale) și care închid tranzacțiile în momentul în care acestea au fost atinse sunt cei care obțin cumulat cele mai bune rezultate.

Mișcările emoționale în schimb, care ies din limitele strategiei sunt cele care aduc, în medie, cele mai mari pierderi. Mai importante decât țintele de profit sunt însă limitele impuse eventualelor pierderi, dacă piața evoluează în sens invers celui estimat de investitor la deschiderea unei tranzacții: odată fixat un plafon, pierderea trebuie marcată și – astfel- limitată. “Aurul a oferit în timp suficiente oportunități de câștig pe trend de creștere; cei care au cumpărat însă prea târziu (întrucât nu au estimat corect urmările unor evenimente care au dus la scăderea prețului) ar fi trebuit să își limiteze cât mai rapid eventualele pierderi și să se orienteze apoi spre diferite instrumente financiare bazate pe aur, care permit obținerea profitului indiferent dacă prețul urcă sau coboară, variantele de astfel de instrumente fiind foarte multe, inclusiv pentru investitorii din România”, a precizat Silviu Pojar.