Impozitarea cifrei de afaceri: cine ar fi afectat și în ce măsură

Mai exact, PSD a prezentat noul program de guvernare pe care guvernul Tudose ar trebui să îl pună în aplicare. Conform documentului, de la 1 ianuarie 2018 companiile nu vor mai plăti impozit pe profit, ci pe cifra de afaceri, cu două-trei trepte de impozitare. În acest moment impozitul pe profit este de 16%, în timp ce microîntreprinderile cu cifra de afaceri sub 500.000 de euro pe an platesc impozit pe venit, de 3% pe cifra de afaceri dacă nu au angajați sau de 1% dacă au cel puțin un angajat.

Potrivit Mediafax, Mihai Tudose ar fi de acord cu un impozit pe cifra de afaceri pentru companii, dar gradual și doar pe unele tipuri de activități. Potrivit unor surse guvernamentale, premierul așteaptă rezultatul simulărilor privind impozitul pe cifra de afaceri și ulterior va lua o decizie în acest sens.

Pentru a clarifica pe cât posibil efectele pe care o astfel de decizie le-ar avea asupra mediului de afaceri, am cerut opinia mai multor analiști din domeniu.

Ramona Jurubița, partener KPMG, head of tax and legal, crede că măsurile anunțate săptămâna trecută dar și comunicarea acestora denotă o abordare abruptă, intempestivă și lipsită de transparență. „Sunt ani buni de când vorbim de construirea unor piloni de încredere pe care să se așeze relația dintre contribuabil și autoritatea fiscală. Și cu toate acestea, măsuri de genul renunțării la impozitul pe profit prin introducerea unui alt mecanism complet diferit bazat pe cifra de afaceri sau introducerea unei taxe de solidaritate nu fac decât să adâncească prăpastia dintre contribuabilii de bună credință și autorități.” Pe lângă asta, explică Ramona Jurubița, se creează și un sentiment de panică „dublat de neîncredere în rândul celor care creează valoare economică în această țară, ceea ce din păcate nu poate contribui deloc la susținerea unei creșteri economice sustenabile”. „Cotele de impozit pe cifra de afaceri a companiilor vor fi trei. Astăzi am luat în calcul, pornind de la impozitul de 1% pentru microîntreprinderi până în 500.000 de euro, ca această cotă să crească progresiv. Noi intenționăm să fie 1% pentru ceea ce există deja astăzi și 2% și 3%”, a declarat în cursul săptămânii trecute Ionuț Mișa.

Alex Milcev, partener, liderul Departamentului de Asistență Fiscală și Juridică al EY România, explică de ce trecerea la impozitul pe cifra de afaceri este una greșită. „Acest joc de-a fiscalitatea, care din păcate se reia periodic în ultima vreme, a ajuns acum la capitolul numit impozit pe cifra de afaceri”, spune analistul de la EY. „O idee apărută peste noapte și aruncată direct în economie fără nicio pregătire prealabilă, care produce rumoare și ridică multe semne de întrebare.” El expune motivele pentru care o asemenea măsură nu are bază economică și nu poate reprezenta o soluție pentru România anului 2017. În primul rând, ideea este anti-business, neținând cont de faptul că afacerile au marje de profit diferite, iar unele, în anumite perioade de timp, pot genera chiar pierderi. „Logica economică ne spune că un contribuabil trebuie să contribuie la susținerea cheltuielilor publice în măsura în care acesta câștigă, iar contribuția este proporțională cu acest câștig. Este împotriva ordinii naturale a lucrurilor să plătesc un impozit mai mare decât câștigul pe care îl fac sau atunci când înregistrez pierdere. Ideea de la care se pornește la introducerea impozitului pe cifra de afaceri este că firmele încearcă să minimizeze profitul impozabil prin metode mai mult sau mai puțin legale și/sau morale. Pentru aceasta există însă legislație privind prețurile de transfer, care aplicată corect (așa cum se întâmplă în statele cu fiscalitate modernă) împiedică astfel de fenomene. Este nedrept să considerăm că toată lumea vrea să se sustragă de la plata impozitelor și să îi așezăm pe acest «pat al lui Procust» numit impozit pe cifra de afaceri. Introducerea lui va determina afacerile cu valoare adăugată mică să își închidă porțile. Iar pe investitorii în domeniile în care profitul se obține abia după câțiva ani de pierderi și efort îi va face să ocolească România.”

În aceeași măsură, explică Alex Milcev, măsură este una inechitabilă, eliminând posibilitatea de deducere a pierderilor, care sunt de cele mai multe ori inerente în primii ani de activitate. „Mai mult, nepermițându-se recuperarea fiscală a investiției prin deducerile de amortizare, acest timp de impozit nu încurajează modernizarea: contribuabilii vor fi tentați să utilizeze echipamentele o perioadă cât mai lungă de timp în condițiile în care deducerile nu mai contează.” El explică și faptul că schimbarea sistemului de impozitare este incompatibilă cu toate facilitățile fiscale decurgând din impozitul pe profit. „Se cunoaște foarte bine faptul că avantajele sistemului fiscal de încurajare a sponsorizărilor și burselor private a condus în ultimul deceniu la o dezvoltare puternică a sectorului ONG din România. Eliminarea facilității ar fi o lovitură puternică pentru aceste entități, dintre care multe vor fi nevoite să își închidă porțile. Lucru valabil și pentru entitățile înregistrate ca fiind societăți de economie socială care, odată puse la plata impozitului pe cifra de afaceri, ar fi scoase din circuitul economic. Nu mai vorbim de facilități oferite afacerilor în sfera inovației, cercetării-dezvoltării sau IT-ului.”

Un alt motiv este acela că impozitul pe cifra de afaceri va fi o frână pusă investițiilor străine, eliminând beneficiile tratatelor de evitare a dublei impuneri, în două situații: mai întâi, filialele din România ale companiilor multinaționale sunt scutite de plata impozitului pe dividendele plătite din România către firma-mama în măsură în care anumite condiții sunt îndeplinite. Una dintre aceste condiții este ca filiala românească să fie plătitoare de impozit pe profit. Înlocuirea impozitului pe profit cu impozitul pe cifra de afaceri va conduce implicit la imposibilitatea aplicării scutirii de la impozitul pe dividende, explică analistul de la EY. În al doilea rând, sucursalele din România ale firmelor străine ce desfășoară activitate aici vor suporta o dublă impozitare. În prezent, profiturile impozitate în România sunt scutite de impozit sau beneficiază de credit fiscal în celălalt stat, în condițiile în care plătesc impozit pe profit în România. Ca și în cazul filialelor, desființarea impozitului pe profit în România va conduce implicit la imposibilitatea aplicării scutirii sau a creditului fiscal, explică el.

În cele din urmă, schimbarea sistemului de impozitare este în contradicție cu prevederile reglementărilor europene, spune analistul. „Directiva care reglementează TVA nu permite statelor membre să aplice un alt impozit pe cifra de afaceri, acest lucru fiind considerat dublă impozitare. Cu siguranță că Bruxelles-ul va porni o procedură de infringement împotriva României imediat după implementarea unui astfel de impozit. Concluzionând, putem spune că o astfel de măsură apare ca fiind total nepotrivită contextului economic în care se află țara noastră în acest moment. Fiscalitatea respectă regulă aplicată de sute de ani de croitorii buni: măsoară de șapte ori și taie o dată, nu măsoară o dată și taie de șapte ori”, încheie Alex Milcev.

În momentul de față, niciun stat membru al Uniunii Europene nu practică un impozit pe cifra de afaceri în locul impozitului pe profit, remarcă și Mihaela Mitroi, partener, liderul Departamentului de Consultanță Fiscală, PwC Europa de Sud-Est. „Există într-adevăr un impozit pe cifra de afaceri, aplicat numai microîntreprinderilor, dar și acest tip de impozit îl regăsim doar în câteva state din UE, printre care și România. La momentul introducerii acelui impozit, Romania a consultat Comitetul TVA de la Bruxelles în acest sens și comitetul nu a fost împotriva ideii în sine, ci doar a dorit ca această schemă să fie una de simplificare doar pentru micile întreprinderi și nu un mecanism general aplicat.”

Potrivit legislației Uniunii Europene, mai exact Directivei de TVA, spune ea, impozitele pe cifra de afaceri se supun unui regim armonizat la nivel comunitar, „astfel încât să se elimine, pe cât posibil, factorii care pot denatura condițiile concurenței, atât la nivel național, cât și la nivel comunitar“.

Mihaela Mitroi vorbește despre art. 401 al aceleiași directive, care specifică foarte clar că statele membre pot introduce diverse alte taxe, care nu se pot caracteriza ca taxe pe cifra de afaceri, cu condiția ca prin colectarea acestor impozite, drepturi și taxe să nu se dea naștere, în comerțul între statele membre, unele formalități legate de trecerea frontierelor. „Mai mult, Articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene arată: «Consiliul, hotărând în unanimitate în conformitate cu o procedură legislativă specială și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social, adoptă dispozițiile referitoare la armonizarea legislațiilor privind impozitul pe cifra de afaceri, accizele și alte impozite indirecte, în măsura în care această armonizare este necesară pentru a asigura instituirea și funcționarea pieței interne și pentru a evita denaturarea concurenței»”, notează ea.

Mihaela Mitroi amintește că au mai existat astfel de inițative pentru anumite industrii, iar Comisia Europeană a considerat că acestea contravin legilor europene. „De asemenea, într-o decizie luată de Curtea Europeană de Justiție referitoare la o inițiativă legislativă a Ungariei de impozitare a cifrei de afaceri a unor retaileri (deci o speță similară), Curtea a arătat că aceasta poate fi în contradicție cu prevederile Directivei Europene privind TVA. Prin urmare, suntem de părere că eliminarea impozitului pe profit și aplicarea unei astfel de taxe pe cifra de afaceri pot să ridice semne de întrebare în ceea ce privește conformarea cu prevederile legislației comunitare.“

O altă problemă sesizată de analistul de la PwC este că trecerea la o astfel de taxă pe cifra de afaceri ar putea crea condiții pentru dubla impunere în statele cu care România a încheiat convenții încă de la jumătatea secolului trecut. „Prin urmare, ar însemna irosirea unor eforturi făcute în ultima perioadă la nivel internațional, cum ar fi semnarea Conventiei multilaterale de la Paris – MLI, privind prevenirea abuzului din acordurile fiscale, aderarea României ca asociat la Forumul de implementare a proiectului BEPS etc.“

Este evident că în condițiile în care România ar renunța pur și simplu la impozitul pe profit, aceste inițiative și-ar pierde sensul sau dacă baza de impozitare comună se va introduce în baza unei directive europene, aceasta ar trebui implementată în România, explică Mihaela Mitroi. „Și dacă se întâmplă asta, ne vom întoarce de unde am plecat. Dincolo de aspectele de drept fiscal european, trecerea la un astfel de sistem ridică o serie de întrebări de substanță economică. Dacă societățile vor fi impozitate invariabil cu un procent din cifra de afaceri, indiferent de cuantumul profiturilor realizate, acest sistem ar duce la inhibarea investițiilor și a dorinței companiilor de a-și extinde afacerile, ceea ce implicit va duce la diminuarea ritmului creșterii economice și ar penaliza start-up- urile, companiile aflate la început, care inevitabil trec printr-o perioadă în care înregistrează pierderi, până la acoperirea investiției și la ajungerea la punctul în care încep să genereze profit. De asemenea, o astfel de măsură dezavantajează anumite industrii, care operează de regulă cu marje mici de profit, făcând astfel o diferențiere între contribuabili prin simpla apartenență la anumite industrii. Ce motivație ar mai avea investitorii să riște noi proiecte, având în vedere că acestea ar fi penalizate încă din start cu o taxă pe cifra de afaceri, indiferent dacă sunt profitabile sau nu?”