Iluziile și pericolele erei digitale

Mark Leonard, directorul European Council on Foreign Relations, crede că tehnologia va tulbura nu doar democrațiile, ci și autocrațiile. |ntr-un articol intitulat ”Iluzia libertății în era digitală“ publicat în Project Syndicate, Leonard atenționează că în următorii ani pericolul cel mai mare nu este acela ca tehnologia să pună societățile libere și pe cele autocrate din ce în ce mai mult în contradicție, ci ca temerile cele mai mari ale lui George Orwell și Aldous Huxley să se manifeste în ambele tipuri de sisteme, creând un tip diferit de distopie.

În autocrații precum China, frica este de crearea unor forme de guvernare ultraputernice de tipul Big Brother, cum ar fi cea din cartea 1984 a lui George Orwell. |n democrații precum Statele Unite, preocuparea este că firmele de tehnologie vor continua să exacerbeze polarizarea politică și socială, facilitând răspândirea dezinformării și creând ”bule de filtrare“ ideologice, conducând la ceva asemănător cu societatea din Brave New World a lui Aldous Huxley, în care din criză economică și șomaj crunt se naște un imperiu științific care-și fabrică cetățenii în laborator.

Însă tehnologia opacizează distincția confortabilă între societăți deschise și închise, între economii libere și planificate, făcând în cele din urmă imposibil ca ambele extreme să existe în forma lor ideală.
Spre exemplu, în China, guvernul face presiuni asupra celor mai mari companii de tehnologie să-i dea un rol mai direct în luarea deciziilor în sectorul corporate și acces direct la datele lor. |n același timp, internetul schimbă natura politicilor chineze și a economiei chineze, forțându-le pe ambele să devină mai sensibile la nevoile consumatorilor.

În SUA, dezvăluind acțiunile ample de supraveghere ale US National Security Administration (NSA), Edward Snowden a făcut clar că dorința unui guvern de a deveni atotcunoscător nu se limitează doar la China. Din contră, este principiul central al siguranței naționale în SUA.
Noile tehnologii aduc spre convergență democrația și dictatura, făcând ca ambele viziuni distopice să fie imposibile, notează Mark Leonard. Însă pentru că multe dintre dorințele lor sunt împlinite, oamenii vor avea iluzia libertății și că dețin controlul. |n realitate, viețile lor, informația pe care o consumă și alegerile pe care le iau vor fi determinate de algoritmi și platforme controlate de companii sau elite care nu pot fi trase la răspundere.

Când Marc Andreessen și-a publicat în 2011 avertismentul, în The Wall Street Journal, Google intenționa să cumpere producătorul de telefoane mobile Motorola, o manevră care a surprins lumea tehnologiei.
Din 2011, Android al Google este cel mai răspândit sistem de operare  pentru mobile din lume. Tot în acea vreme, Amazon, o companie software, era cel mai mare vânzător de cărți din lume. Andreessen a remarcat că până și cărțile în sine sunt software. Cel mai mare serviciu de video din lume era tot o companie software, Netflix. Din cauza dezvoltării agresive a acestei companii, furnizori de servicii de divertisment tradiționale ca Time Warner au căutat să răspundă transformându-se în companii de software. De asemenea, companiile dominante de muzică erau iTunes a Apple, Spotify și Pandora. Companiile de divertisment cu cea mai dinamică dezvoltare erau producătorii de jocuri video. Iar compania telecom cu cea mai rapidă creștere era Skype, firmă de software cumpărată de Microsoft. Cele mai mari companii de telecom, AT&T și Verizon, au supraviețuit transformându-se în companii de software, intrând în parteneriat cu Apple sau cu alți producători de telefoane mobile inteligente.

LinkedIn era platforma de recrutare cu cea mai rapidă dezvoltare. Wal-Mart, cel mai mare retailer fizic, își dezvolta și el capabilitățile software, în logistică și distribuție.
Andreessen este un bun cunoscător al companiilor de tehnologie. A investit în Facebook, Groupon, Skype, Twitter, Zynga și Foursquare, printre altele. Teoria lui era că lumea este ”în mijlocul unei schimbări tehnologice și economice dramatice și ample, în care companiile de software sunt gata să preia părți mari din economie“. Investitorul a mai spus: ”În următorii 10 ani, mă aștept ca multe alte industrii să fie perturbate de software, mai ales de noi companii dominatoare din Silicon Valley“.

El a mai făcut o predicție: în zece ani, cel puțin 5 miliarde de persoane vor deține un smartphone, având asftel la dispoziție puterea internetului, la orice oră. Această predicție se pare că nu se va împlini. Cele mai recente estimări spun că numărul utilizatorilor de smartphone va urca de la 2,5 miliarde în 2018 la 3 miliarde în 2021. |nsă în privința industriilor perturbatoare, Andreessen a avut dreptate. De când și-a publicat articolul în WSJ, Uber, spre exemplu, a ajuns cunoscut în toată lumea, intrând în conflict cu companii de taximetrie și chiar cu guverne. Giganții de internet se luptă acum pentru dominație în domeniul inteligenței artificiale. Companiile de tehnologie s-au coalizat cu producători auto pentru dezvoltarea mașinilor ce pot fi conduse de software, cu intervenție umană minimă. Chiar și monedele au devenit virtuale.  

Iar atenția a ajuns să ia locul banilor, devenind cea mai valoroasă materie primă. James Williams, inginer la Google, convertit la profesia de profesor, spune că era digitală a dezlănțuit o concurență acerbă pentru atenția oamenilor. Iar în această competiție nu există scrupule.
Fiecare val de tehnologie a sporit productivitatea și accesul la cunoaștere. Fiecare platformă nouă a fost mai ușor de utilizat și mai folositoare. Tehnologia a dat energie globalizării și creșterii economice. Tehnologia a făcut lumea un loc mai bun.

Apoi a venit 2016, când internetul a dezvăluit că are două laturi întunecate. Una este legată de utilizatorii individuali. Telefoanele inteligente cu infrastructură mobilă LTE (transfer de date de mare viteză) au creat prima platformă de livrare a conținutului disponibilă în fiecare moment, transformând industria tehnologică și viețile a 2 miliarde de utilizatori. Cu supervizare puțină sau deloc din partea autorităților de reglementare, companii precum Facebook, Google, Amazon, Alibaba și Tencent au folosit tehnici obișnuite în propagandă și jocuri de noroc, cum ar fi notificări constante și recompense variabile, pentru a încuraja dependența psihologică, explică în Project Syndicate Roger McNamee, și el investitor în companii de tehnologie la începuturile lor – Facebook, Google și Amazon. Articolul său are titlul ”Drogații și dealerii de social media“. După cum spune chiar el, investitorul a fost mentorul lui Mark Zuckerber, fondatorul Facebook.

Cealaltă parte întunecată ține de geopolitică, continuă McNamee. |n Statele Unite, Europa de Vest și Asia, platformele de internet, în special Facebook, permit celor puternici să-i lovească pe cei fără putere în politică, politică externă și comerț. Alegerile și referendumurile din Europa și din SUA au demonstrat în repetate rânduri că rețelele sociale automate pot fi exploatate pentru a submina democrația.
Referendumul pentru Brexit și alegerile prezidențiale din SUA din 2016 au arătat, de asemenea, că Facebook avantajează semnificativ mesajele negative și le dezavantajează pe cele pozitive. Guvernele autoritare pot folosi Facebook pentru a atrage sprijin public pentru politici represive, așa cum se întâmplă acum în Myanmar, Cambodgia, Filipine și în alte părți. |n unele cazuri, Facebook sprijină aceste guverne, așa cum face cu clienții mari.

Este foarte probabil ca fondatorii Facebook, Google și ai altor platforme de internet mari să nu fi avut intenția de a face rău atunci când și-au adoptat modelele de afaceri. Erau tineri antreprenori, însetați de succes. Au consumat ani din viața lor construind o audiență imensă prin reorganizarea lumii online în jurul unui set de aplicații mai personalizate, mai practice și mai ușor de folosit decât predecesorii lor. Și nu au făcut nicio încercare de a-și monetiza eforturile decât după ce utilizatorii lor au intrat în năvod. Modelele de afaceri publicitare pe care le-au ales au la bază personalizarea, ceea ce a permis agențiilor de publicitate să-și trimită la țintă mesajele cu o precizie fără precedent.

Dar apoi a venit smartphone-ul, care a transformat mass-media și a adus Facebook, Google și alte câteva companii la controlul fluxului de informații către utilizatori. Filtrele care dau utilizatorilor ”ceea ce doresc“ au avut efectul polarizării populațiilor și a erodării legitimității instituțiilor democratice fundamentale (mai ales presa liberă). Iar automatizarea care a făcut platformele de internet atât de profitabile le-a lăsat vulnerabile la manipularea de către actorii malefici de pretutindeni – și nu vorbim doar de guvernele autoritare, ostile democrației.
Aceste companii, cu ambiție și anvergură globale, înghit economia mondială. |n acest proces, companiile adoptă versiuni ale filosofiei corporative a Facebook – ”mișcă-te rapid și sparge obstacolele“ – fără a ține seama de impactul asupra oamenilor, instituțiilor și democrației. O minoritate mare a cetățenilor din lumea dezvoltată locuiește în bulele de filtrare create de aceste platforme – realități digitale false în care credințele existente devin mai rigide și mai extreme.

În SUA, aproximativ o treime din populația adultă a devenit impenetrabilă la idei noi, inclusiv la fapte demonstrabile. Astfel de oameni sunt ușor de manipulat, un concept pe care Tristan Harris, de la Google, unde deținea postul de Google design ethicist, l-a numit ”hacking de creiere“. Pe Harris, revista The Atlantic l-a descris ca fiind cel mai apropiat lucru de conștiință pe care Silicon Valley îl are.  

Democrațiile occidentale nu sunt pregătite să facă față acestei amenințări. Statele Unite nu dispun de un cadru de reglementare eficient pentru platformele de internet și nu au voința politică de a crea unul. Uniunea Europeană are atât un cadru de reglementare, cât și voința politică necesară, dar niciuna nu este adecvată provocării. Decizia luată recent de Comisia Europeană de a pedepsi Google cu o amendă record de 2,7 miliarde de dolari pentru comportamentul anticoncurențial a fost bine concepută, dar subdimensionată. Google a atacat decizia cu apel, iar investitorii au ridicat din umeri. Ar putea fi un început bun, dar a fost un start insuficient de puternic.

Nu trebuie uitat că marile companii de tehnologie, cu valori de piață mai mari decât economiile unor țări, sunt mai interesate de maximizarea profiturilor decât de a-și dezvolta o conștiință socială.