Ideea este că nu te poți pensiona, că nu poți să stai la plajă de unul singur!

Aproape toți corporatiștii și aproape toți din a doua generație de antreprenori de după anul 2000 visează ca atunci când vor ieși la pensie (dacă s-ar putea, de mâine) să se ducă și să stea undeva unde este soare, sub umbrelă, lângă mare, să facă cocktailuri, să scrie poezie și să se bucure  de viață.

Cel puțin așa au zis cei care au fost pe scenă la Gala BUSINESS Magazin Tineri manageri de top 2026: Ioana Marcu, acum consultant, anterior angajată la Accenture și director de HR la Orange, Dragoș Petrescu, unul dintre proprietarii City Grill, Dan Boabeș, antreprenor în serie și acum proprietar al brandurilor de taxiuri Meridian și Taxi 2000, și Albert Davidoglu, CEO al Macromex (care are în portofoliu marca Edenia). Ei au fost prezenți în edițiile din perioada 2008-2010 ale catalogului 100 Tineri manageri de top, pe care îl publică BUSINESS Magazin în fiecare an. Este extrem de interesant să le urmărești cariera, unde erau atunci când au intrat în top, ce au făcut între timp, de-a lungul timpului, unde sunt acum și, mai ales, unde vor să fie în următorii ani.

Cam toată lumea care a trăit extrem de intens anii de capitalism și corporatism visează să stea la plajă și să nu mai aibă de-a face cu businessul, cu angajații, cu taxele, cu încasarea și plata facturilor, cu instituțiile de control ale statului, cu băncile, chiar și cu partenerii de afaceri.

Problema este că, odată ce ai devenit antreprenor, conștient sau inconștient, vei rămâne în business, nu te vei pensiona niciodată.

Nu știu dacă cineva l-a văzut pe Țiriac, cu cele 2-4 miliarde de euro pe care le-ar avea, la pensie în adevăratul sens al cuvântului, sorbind dintr-un cocktail, fără să se gândească la afacerile lui.

În cazul corporatiștilor, problema este dacă au acumulat suficienți bani în toții ani profesionali astfel încât să se poată pensiona fără grijă. De cele mai multe ori, corporatiștii care au avut funcții de top și nu le mai au devin consultanți și se luptă să obțină contracte, astfel încât să aibă resurse financiare pentru a-și menține nivelul de trai. Nu sunt mulți cei care pot să facă față unei căderi a veniturilor de 70% atunci când ies la pensie. Așa că mai toată lumea încearcă să revină în piață într-o poziție sau alta, astfel încât să-și mențină fluxul constant de venituri.

Banii câștigați din investiții, din imobiliare, din alte businessuri nu sunt suficienți pentru a plăti visul fiecăruia.

Așa că aproape că nu există pensionare profesională, nu există pensionare antreprenorială, nu există să stai la soare sub o umbrelă cu un cocktail în față tot timpul. Poți să faci asta doar în vacanță.

Prima generație de corporatiști care au intrat în multinaționale și în companiile antreprenoriale românești la finalul anilor ’90 și începutul anilor 2000 se îndreaptă cu pași rapizi către pensie, mai ales că timpul nu iartă pe nimeni. Dar toată lumea își dă seama că încă trebuie să muncească pentru a-și menține un anumit nivel de trai, mai ales că banii câștigați atunci când erau în poziții de top s-au dus pentru școala copiilor, au fost pierduți sau câștigați în diverse afaceri, s-au dus pe vacanțe și city-breakuri, sau în investiții în imobiliare.

Antreprenorii de la începutul anilor 2000 ajung la pensie storși, pentru că toate crizele prin care au trecut le-au lăsat urme adânci.

Toată lumea activă (iar din 2000 încoace anii au fost extrem de intenși) aproape că nu știe să facă altceva decât să muncească, fie cei care au fost în corporații, fie cei care au fost și sunt antreprenori.

Cu toții suntem o generație arsă pe dinăuntru, care știm foarte multe lucruri, care am învățat multe lucruri, care am văzut multe lucruri – și creșteri spectaculoase, și căderi spectaculoase, dar care nu prea știm să facem altceva decât să muncim, fiecare la jobul lui, fie că este cel de manager, director, CEO, fie că este cel de antreprenor, mai mare sau mai mic.

Toți consultanții vorbesc de reinventare, mai ales după ce ai trecut de o anumită vârstă, peste
50 de ani, atunci când CV-ul tău este eliminat automat din procesele de recrutare, dar, realist vorbind, nu prea poți să te reinventezi decât dacă te faci bucătar. Și ca să dau doar un singur exemplu, de aceea mulți își găsesc acum o ocupație în a fi chefi.

Ca o concluzie, ideea este că nu poți să te pensionezi!  

(cristian.hostiuc@zf.ro)