I love my job: Arta născută pe piele. Cum a evoluat piața tatuajelor din anii '90 până în prezent și ce înseamnă să fii artist tatuator în România
Constantin Azoiței, sau Costi, cum îl cunosc apropiații și cei care îi trec pragul salonului, crează, de peste 25 de ani, artă vizuală. Doar că în loc de pensule folosește ace, și în loc de șevalet… piele umană. Iar operele…
Constantin Azoiței, sau Costi, cum îl cunosc apropiații și cei care îi trec pragul salonului, crează, de peste 25 de ani, artă vizuală. Doar că în loc de pensule folosește ace, și în loc de șevalet… piele umană. Iar operele sale nu rămân expuse într-un muzeu sau într-o galerie, ci sunt purtate, la vedere sau ascunse sub textilele hainelor, de clienții care, odată ce ajung în „atelierul” său, pleacă schimbați pentru totdeauna. Ce înseamnă să fii artist tatuator în România și ce schimbări a reușit el să aducă într-o piață în care tatuajele sunt încă stigmatizate de mulți?
„M-am născut într-un oraș minier, Lupeni, în județul Hunedoara. Am plecat de la o școală de meserii în care făceam dulgherie și tâmplărie, în pictură și zgârieturi pe piele – și le spun astfel pentru că la vârsta aceea nu știam eu ce înseamnă tatuajul, deși îmi doream să am acele desene pe piele ca cei pe care îi idolatrizam la vremea respectivă – Axl Rose, Sebastian Bach, Lemmy și alții”, își începe artistul povestea.
Cu o carieră lungă în spate, pornită în 1996, odată cu primul tatuaj realizat, el spune că a rămas mereu consecvent. „Mi-am păstrat traiectoria în viață – tatuajul și pictura, nu am sărit dintr-o barcă în alta, pentru că asta mi-am dorit să fac. Pasiunea mi-a devenit meserie și am încercat să dezvolt mult treaba aceasta în țară, la noi, tocmai pentru că mi-am dorit să nu mai fiu stigmatizat. Mi-am dorit să ajug să nu-mi mai fie rușine cu meseria mea, să nu mă mai ascund cu ceea ce fac.”
Oportunitățile de azi, inexistente în anii ’90
Dorința de a deveni artist tatuator s-a născut în adolescență, odată cu primul tatuaj – „niște dinți de vampir” – pe care și l-a făcut singur, manual. „Aveam 15-16 când m-am apucat să scrijelesc pe piele. Eram un copil care se dorea rebel și eram atras de tot ce era noncoformist, iar numărul tatuajelor a crescut odată cu vârstă și pe măsură ce am cunoscut mai mulți artiști tatuatori.” Odată făcut primul tatuaj, și-a propus să mai adauge câte unul pe an la colecție. Dar spune că de la un punct nici nu mai contează numărul.
După primul tatuaj autoaplicat, a decis să caute pe cineva care să îl tatueze “ca lumea’’. Fascinat de această experiență, a hotărât că asta e calea pe care vrea să o urmeze la rândul său. Prima mașină de tatuat și-a creat-o singur, punând cap la cap frânturi din ce apucase să observe când i se aplicase primul tatuaj „cu acte-n regulă”. „De acolo a început adevărata provocare, pentru că habar nu aveam ce înseamnă tuș, ace, toată tehnica de tatuaj, igienă și așa mai departe. Am avut și perioade de dezamăgire, dar am fost și bucuros cu noile descoperiri, pentru că la acea vreme nu aveam acces la nici un fel de informație și trebuia să dezvolt de unul singur totul, de la partea de sterilizare, de la linii groase și nedefinite, la manevrarea tușului în piele, la căutarea de ace cu care să lucrez mai OK. Multe probleme pe care astăzi un tatuator la început nici nu bănuiește cât de norocos este că nu le are.” Primul tatuaj realizat pentru un client nu și-l amintește. „Chiar nu mai știu, dar ce știu este că, dacă voiam să fac un lup, un dragon… îmi ieșeau numai caricaturi. Greu, tare greu a fost. Nu a fost niciodată un punct zero în care să zic: Gata, de mâine sunt tatuator. Am fost atât de mult implicat și preocupat de ceea ce făceam încât au trecut anii și eu tot asta făceam, tatuam și descopeream. Cred că am dezvoltat o pasiune și mai cred că sunt printre norocoșii care au fost aleși de meserie și nu invers.”
În 1999 și-a deschis și primul salon, Next Level Tattoos, care a funcționat timp de zece ani în Târgu-Jiu înainte de a se muta în Capitală.
„Mă pot numi norocos, dacă mă gândesc că prima dată am pus acul în piele prin anul 1996 și astăzi încă fac același lucru: tatuez aproape zilnic, ore fără număr. (…) Pot spune că-mi trăiesc visul! Mi-am dorit dintodeauna să scot tatuajul din underground, să-l ridic la rang de artă.”
Constantin Azoiței (Costi), artist tatuator
În voiaj pentru tatuaj
Despre profilul clienților săi Costi spune că acesta unul foarte diversificat, „de la tineri care trăiesc din banii părinților la administratori de firme, bugetari, corporatiști, polițiști, avocați, politicieni și nu numai”. Femeile susține că sunt mai preocupate de imaginea lor, de unde și rezultă că numărul lor este mai mare „dar nici bărbații nu se lasă mai prejos”. Are, totodată, foarte mulți clienți care călătoresc la București pentru un tatuaj. În ultima luna povestește că a avut, de exemplu, clienți din Marea Britanie, Germania, Austria, Italia, Norvegia, Suedia, dar și din Timișoara, Cluj, Arad. „De orașele din apropierea Capitalei nici nu mai pomenesc – Ploiești, Pitești, Constanța.” Are și tatuaje a căror realizare durează 3-4 ore, dar și altele care se întind pe 7-8 ore per ședință, „deci îmi este practic imposibil să fac un calcul al orelor pe care le-am petrecut pentru a le realiza. Dar pentru că suntem la BUSINESS Magazin și vă plac cifrele, hai să zicem că în 26 ani am strâns cam 7.800 de zile de făcut tatuaje și cam 50.000 de ore de lucru.”
„Ai refuzat vreodată să execuți un anumit tatuaj?”, a fost una dintre întrebările pe care i le-am adresat lui Costi. „Refuz săptămânal anumite proiecte, anumite persoane. Cum am mai spus, înainte de a fi artist tatuator sunt om. Uneori clienții nu au cele mai bune idei și se încăpățânează să creadă că aia e ceea ce vor. Mai sunt tinerii care vor primele tatuaje cât mai la vedere, pe degete sau pe gât. Întotdeauna îi sfătuim să mai aștepte și preferăm să nu îi tatuăm. Mulți înțeleg, alții nu și aleg să meargă la alți tatuatori sau chiar în locuri dubioase.” A întâlnit și oameni care au regretat tatuajul făcut, și tocmai de aceea notează că este important ca artistul să vorbescă și explice ce este tatuajul. „Alții se căsătoresc iar partenerii lor nu sunt de acord cu trecutul celuilalt și încep să facă presiuni pentru a scăpa de tatuaj, sunt tot felul de situații. De aceea consider că sunt un norocos. Nu am ocazia să mă plictisesc”, glumește el.
Noul trend: AI art
Potrivit lui Costi, industria tatuajului este într-o continuă creștere și evoluție. „Crește și calitatea produselor cu care lucrăm, de la ace la mașini și culori. Totul duce spre perfecțiune. Dacă mă uit la ce făceam acum 15 ani și la ce se face acum, văd o diferență majoră, este bine. Modelele evoluează și ele foarte mult, acum că vine trendul AI art. Asta va da un boom foarte mare și tatuatorilor, ca sursă de inspirație. Mă întreb unde se va ajunge.”
Vorbind despre tendințele pieței, Costi spune că în ultimii ani lumea a început să meargă mult spre realism, spre tatuajele realiste. „Din păcate la noi oamenii nu sunt foarte deschiși și nu înțeleg că un tatuaj trebuie să fie unic. Mulți vin cu o imagine a unui tatuaj deja făcut și îl vor fix pe ăla, ei nu înțeleg că tatuajul este o artă, că un tatuaj este unic. Este o perioadă a leilor cu ceasuri în care se indică data și ora la care este născut un membru al familiei…Am întâlnit oameni care au ambele brațe tatuate integral cu modele legate de familie și/sau modele repetitive. Adică 2-3 ceasuri, 2-3 capete de lei sau mai știu eu ce. Stai un pic! Tatuajul ar trebui să fie despre tine.” Aici spune că intervine totuși și lipsa de inspirație a celui care a făcut acele tatuaje. „Dar întâlnesc și oameni care au apelat la tatuator ca să creeze ceva original și de acolo începe tatuajul să fie numit artă, pentru că atunci artistul dă ce are mai bun și își poate pune mintea la contribuție, să vină cu ceva original și creativ care la final va fi wow.” El mai spune că în ultimii ani au început să apară și din ce în ce mai multe persoane care fac tatuaje, dar notează că, din păcate, foarte mulți practică meseria la negru și asta nu face nimic altceva decât să îngreuneze viața saloanelor deschise legal. Pentru a lucra cu aparatură profesională și într-un cadru destul de adecvat, consideră că o suma decentă de investit ar fi undeva la 10.000 de euro, poate chiar și mai mult, în funcție de pretențiile fiecăruia. Când ajungi să trăiești din această meserie? „Din păcate, în zilele noastre mirajul banului este mare. Și asta îi atrage pe mulți în capcană. Ca să ajungi să trăiești însă din meseria de tatuator trebuie să știi să fii om – dacă nu ai această calitate degeaba ești artist bun, pentru că nu ai să fii căutat. Mulți dintre cei care vor să facă doar o afacere din meseria asta de multe ori pierd.” Despre costuri, Costi notează că în România prețul mediu de pornire pentru un tatuaj este undeva la 150 de lei, iar acesta urcă în funcție de complexitatea modelului cât și de artistul executant. „La un moment dat ajungi să plătești experiența artistului, nu modelul, iar ca diferențe față de afară suntem foarte departe de adevărata lor valoare. Eu lucrez, de exemplu, chiar și de 3-4 ori mai ieftin în țară decât dacă aș lucra afară.”
Tatuatorul se cunoaște după tatuaje
Legat de cele mai provocatoare, dar și cele mai frumoase aspecte ale meseriei sale, „faptul că lucrez zilnic cu oameni noi, asta poate spune totul”, susține Costi. „Am zilnic povești noi, aspecte și situații diferite, asta mă poate face să spun că sunt norocos. Fiecare proiect în parte este unul care mă provoacă, indiferent că sunt niște linii simple sau lucrări pentru proiecte care se întind pe mâini întregi sau picioare. Zâmbetele și lacrimile de bucurie de la aproape fiecare final de ședință, mai ales după acoperirea cicatricilor, și reacția oamenilor îmi spune că am ales bine ceea ce fac. Am avut niște trăiri alături de unii clienți încât nimic nu poate înlocui acele sentimente.” În opinia lui Costi, pentru a face această meserie trebuie să fii cu adevărat pasionat. „Dacă nu ești pasionat de această meserie, nici nu te gândi, te rog, să te apuci! Vezi că sunt și alte meserii mult mai bănoase și mai puțin solicitante”, le transmite el celor care cochetează cu această idee. De-a lungul timpului, spune că, a întâlnit oameni care susțineau că sunt înnebuniți după această meserie, că iubesc arta tatuajului și vor să învețe pentru că își doresc de o viață întreagă treaba asta, dar care nu aveau, la rândul lor, niciun tatuaj. „Păi, oameni buni, unde este pasiunea pentru tatuaj dacă tu nu ai unul pe tine? Cursurile acelea de 2-7 zile nu te fac tatuator! Ele nu fac nimic altceva decât să-ți sărăcească bugetul familiei.” Artistul este de părere că, dacă vrei să înveți tatuajul, trebuie să știi desen, anatomie, să ai studiu mult la bază și apoi poți merge să faci ucenicie pentru a învăța igiena în primul rând, mai ales că „aici sunt probleme majore cu noua generație de tatuatori”, și apoi tehnica tatuajului. Unui tânăr care vrea să se apuce de această meserie el i-ar mai transmite „să fii om, să știi să asculți, să fii răbdător, să vrei să înveți continuu, să nu ai impresia că dacă știi să faci o umbră sau o linie ai învățat totul”. În această meserie niciodată nu știi totul, subliniază el.
Un trend încă stigmatizat
Legat de opinia românilor vizavi de persoanele tatuate, Costi spune că încă ne confruntăm cu mentalități învechite. „Dar asta ne este genetica. Unii sunt făcuți să trecă mai greu peste anumite lucruri/aspecte și să evolueze, alții mai ușor.” Astfel, în cazul persoanelor care au preconcepții puternice cu privire la acest aspect spune că e zadarnic să le explici că tatuajul este o bijuterie corporală. Dar nu numai în România avem problema asta, notează el. „În afară, de exemplu, tatuajele sunt asociate mult cu benzile de motocicliști, iar asta îți limitează lucrul în servicii directe cu clienții, și aici mă gândesc la televiziuni – deși în Noua Zeelandă apare deja o prezentatoare cu Moko tattoo (tatuaj tradițional, permanent, întâlnit în rândul populației indigene Māori din Noua Zeelandă – n. red.), în bănci sau anumite companii aeriene.”
„Tatuajul doare!”
„Gândește-te că tatuajul este făcut să fie pe viață. Nu asculta de mama, de frate, de prieteni, de consoartă; tatuajul este al tău, așa că, dacă simți că un tatuaj mic sau unul mare te reprezintă, atunci fă ce simți!”, le transmite Costi celor aflați la experiența primului tatuaj. El adaugă că e important să apelezi numai la saloane autorizate și să asculți întotdeauna sfatul artistului tatuator, pentru că acesta stă zilnic în salonul de tatuaje, a văzut milioane de idei și poate să-ți creeze ceva unic. „Vrei să-ți faci un tribal? Nu apela la un artist care-și prezintă protofoliul cu tatuaje realiste. Caută-l pe acela care face tribale și invers.”
Artistul mai spune că e important să nu apelezi la un anumit tatuator doar pentru că este mai ieftin. „De cele mai multe ori tatuajul ieftin este cel mai scump, pentru că un tatuaj prost executat nu duce la nimic altceva decât la acoperirea lui în cel mai fericit caz, dacă nu la ședințe de laser pentru îndepărtarea lui, care necesită timp, bani și durere în plus.”
Costi lasă și un P.S.: „Da, tatuajul doare! Procesul de tatuare este o expriență în sine, te trece prin mai multe stări, îți da adrenalină, sentimente de bucurie sau de furie, lacrimi de durere, lacrimi de fericire. Dar aș putea spune că tatuajul te face mai matur.”
Despre vise împlinite și vise „pending”
În paralel cu activitatea de zi cu zi, Costi a pornit și o serie de proiecte adiacente, dar corelate tot cu meseria sa, de la colaborări cu statul român legat de meseria de tatuator și implementarea acesteia în România, făcută de Asociația Tattoo & Piercing România, pe care o conduce, la proiecte umanitare precum Ink For Humanity, care se derulează cam de 2-3 ori pe an, anul acesta în luna mai, pe durata căruia saloanele de tatuaj partenere din țară și nu numai își donează o zi din munca lor pentru diverse cauze. „Mai lucrez la un proiect de suflet care este ca și copilul meu: Convenția Internațională de Tatuaje din București, care anul acesta se va întâmpla în intervalul 20-22 octombrie și a ajuns deja la a 11-a ediție. După o pauză de trei ani am decis să o repun pe picioare, pentru că lumea întreabă de ea din ce în ce mai des.” Artistul a lansat pentru prima dată acest eveniment în anul 2010. „Participasem deja de multe ori la astfel de evenimente și mi-am dorit să aduc și la noi în țară așa ceva, ca lumea să înceapă să cunoască ce este cu adevărat tatuajul. În acele trei zile de eveniment oamenii se reunesc îndemnați de aceeași pasiune, și anume arta pe piele.” Potrivit lui, lumea începe să savureze convențiile de tatuaje și asta se vede și în numărul vizitatorilor, care au crescut de la câteva sute de oameni la câteva mii.
L-am întrebat și care este cel mai mare vis al său. „Pot spune că-mi trăiesc visul! Am dorit dintodeauna să scot tatuajul din underground, să-l ridic la rang de artă. Mi-am dorit, de asemenea, să aduc în România artiști grei internaționali, oameni care au scris istorie în acestă meserie, și i-am adus, de la Ami James la Paul Booth, Bob Tyrrell, Emilio Gonzalez, Doug Smode, Peralta Family, Rolf Buchholz etc., și mai umează anul acesta.”
Mai are totuși un vis. „Mă tot gândesc să fac un material video tip documentar despre istoria tatuajului în România, și sper că o să ajung să am fondurile necesare să fac și treaba aceasta. Este un proiect destul de ambițios.”
Artistul care schimbă oamenii
Constantin AzoiȚei (Costi), 44 de ani, tatuator
1. S-a născut în Lupeni, județul Hunedoara;
2. A urmat o școală de meserii în care făcea dulgherie și tâmplărie;
3. A început să tatueze în 1996 și continuă să practice această meserie încă de atunci, fără întreruperi;
4. De-a lungul timpului a participat la diferite convenții internaționale de tatuaje din țări precum Germania, Austria, Franța, Bulgaria și Panama și a fost câștigător în cadrul mai multor convenții din Germania, Bulgaria, Panama și nu numai;
5. A colaborat cu diverse saloane de tatuaje din Ungaria, Austria, Cipru, Germania și Finlanda;
6. Organizează, începând cu 2010, Convenția Internațională de Tatuaje din București;
7. Conduce Asociația Tattoo & Piercing Romania, sub umbrela căreia organizează proiecte umanitare precum Ink For Humanity;
8. E pasionat de călătorii și de gătit și colecționează sticle de Jack Daniel’s, având și o colecție personală cu peste 300 de sticle diferite.
„I love my job” este o nouă rubrică lansată de Business MAGAZIN în care îi scoatem în față pe oamenii care nu sunt neapărat parte din top managementul unei companii, dar sunt pasionați de ceea ce fac. Sunt mulți, iar poveștile lor sunt fabuloase: nu de puține ori, în interviurile Business Magazin, am auzit „Sunt îndrăgostit de… ” un lucru de care nu ne-ar fi trecut prin cap că cineva poate fi îndrăgostit (paleți, tractoare, tehnologie ș.a.m.d..). De aceea ne-am hotărât să le acordăm o rubrică specială în revista noastră.