Havasi Concert Show, muzica viitorului cu instrumente clasice

Este în puterea puținor artiști să genereze emoții atât de puternice la un spectacol încât sala să râdă și să plângă de emoție pe parcursul aceluiași spectacol. Mult mai rar se întâmplă acest lucru din primele momente ale unui concert. I-a reușit lui Havasi, care a susținut la Sala Palatului, pe 22 noiembrie, al treilea său concert în România.

Știți cum la concerte artiștii cresc gradual înflăcărarea publicului până la momentul în care lumea cântă și dansează? De regulă pentru asta e nevoie de cel puțin jumătate de oră, dar muzicianul ungur Havasi Balázs a reușit nu numai să dezmorțească, ci să înflăcăreze cei 5.000 de spectatori, aflați într-o Sală a Palatului plină până la refuz. „Cel mai rapid pianist din lume” este titlul conferit de Guinness Book în 2009, dar artistul este și compozitor și showman, având o carismă de rock star. Concertul din toamna acestui an, parte a turneului mondial Landmark World Tour, a fost complex, bine echilibrat și a adus pe scenă în cele două ore ale reprezentației 15 instrumentiști, balerini, jocuri de lumină și fum, proiecții video care au însoțit melodiile, solo de pian, de baterie rock, de violoncel sau vocal.

Absolvent al Academiei de Muzică Franz Listz, Havasi își propune ca prin compozițiile sale, 100% originale, să transpună muzica clasică în vremurile actuale, iar melodiile sale durează câteva minute, transmit emoții puternice – de la cele liniștitoare, de adormit copiii, până la cele cu influențe rock, mai cu seamă că Havasi este prieten din copilărie cu toboșarul rock Endi, invitat în spectacolele sale. Artistul ungur a început să cânte la pian de mic copil, povestea el anterior, pentru că îi era dificil să se exprime, iar muzica a înlesnit comunicarea sa. Pe scena Sălii Palatului în acest an, artistul s-a aflat în largul său și a comunicat permanent cu publicul, încă de la apariție, când a mulțumit spectatorilor români pentru că l-au încurajat la primul concert de la București, în 2011; era și primul său concert peste hotarele țării natale. „În urmă cu cinci ani, când eram plin de idei și dorința de a concerta la nivel mondial – sunt și acum – m-au încurajat aplauzele voastre. Un an mai târziu am ajuns la Carnergie Hall. Voi ați fost primii care m-ați încurajat să fac asta.“ A invitat spectatorii să aplaude și, în ciuda faptului că răspunsul a fost înflăcărat, a glumit: „OK, mulțumesc pentru aceste aplauze politicoase, putem să încercăm unele mai convingătoare?” A mai povestit apoi, pe parcursul show-ului, despre melodia liniștitoare pe care o preferă copiii săi, înainte de culcare; a dedicat o melodie celei care a fost primul fan al muzicii pe care o compunea și care a devenit soția sa – „e prezentă în sală, dacă vedeți o doamnă plângând acum, aceea e soția mea”. A povestit și despre reacția pe care a primit-o după prima audiție a celei mai noi melodii din spectacol, intitulată Hypnotic (imagini năucitoare se derulau pe ecran, pentru a completa impresia artistică): „Știți când în filmul acela, Înapoi în viitor, personajul principal cântă o melodie rock iar sala e surprinsă? Le-a spus celor prezenți ceva de genul: «Nu vă faceți griji, o să vă placă»; rock-ul nu fusese încă inventat. La fel a spus și producătorul meu despre Hypnotic.”

Îmbrăcat cu sacou de gală și blugi rupți – dar cu vipușcă din satin –, artistul a preferat o geacă de piele pentru melodiile cu influențe rock, iar spre finalul spectacolului își scutura mâinile, semn că resimțea efectele sprintului la care-și supusese degetele.

Neașteptat la spectacolul din acest an a fost un moment în care doi muzicieni au început să cânte acorduri ale unei melodii de Mozart; spectatorii au izbucnit în râs, pesemne din pricina surprizei, amplificată câteva momente mai târziu, când instrumentiștii au schimbat registrul muzical, trecând la… Thunderstruck a lui AC/DC. A fost singurul moment de pe parcursul spectacolului care a inclus o altă melodie decât compozițiile artistului ungur. Spectacolul pus în scenă în cadrul acestui turneu are la bază conceptul realizat de directorul american de creație Brian Burke (spectacolul lui Céline Dion – The New Day din Las Vegas, Il Divo, America’s Got Talent) și al designerului vizual francez Gilles Papain (Cirque du Soleil, Marseilles opera din Ballet de Monte Carlo). Invitat special al spectacolului din acest an a fost solista de origine australiană Lisa Gerrard, compozitor asociat și interpret al coloanei sonore a peliculei Gladiatorul. Pentru coloana sonoră a filmului Gladiatorul, co-produsă alături de Hans Zimmer, ea a fost nominalizată la Oscar și a primit un Glob de Aur.

Pianistul și compozitorul ungur, acum în vârstă de 41 de ani, s-a aflat pentru prima oară în România în toamna lui 2011, cu Symphonic Red Concert Show, care a reunit pe aceeași scenă peste 100 de artiști din întreagă lume: peste 50 de instrumentiști, un cor impresionant acompaniat de toboșari japonezi și 15 soliști.

Am ascultat, la recomandarea unei persoane dragi, melodiile lui Havasi în 2011 și câteva săptămâni mai târziu eram la concertul din București; mi s-a părut atunci cel mai emoționant spectacol la care am fost vreodată. Au mai trecut trei ani; tot la București, dar în Sala Polivalentă, bucuria spectatorilor nu a fost la fel de mare, pesemne din cauza acusticii proaste. Nici artistul nu cred că a fost prea încântat atunci – spectacolul a ținut puțin peste o oră și nu a revenit pentru niciun bis.

Spre comparație, anul acesta a avut pregătite două momente diferite pentru bis, în replică la multele minute de aplauze cu care a fost răsplătit. Experiența concertului din acest an a fost peste așteptări; din punctul meu de vedere, concertul a fost cel mai bun spectacol la care am participat și sunt sigură că Havasi va umple mai multe săli, dacă va alege să concerteze în Capitala noastră de mai multe ori. De preferat, în 2017. „Programul nostru devine tot mai încărcat. Vreți să revenim anul viitor?” a întrebat Havasi la final. Cred că reacția publicului a fost convingătoare.