Harry Meintassis, partener, Meintassis Partners: Valoarea mândriei autentice. Este mândria un Viciu sau o Virtute?

Nu am întâlnit încă o persoană cu adevărat fericită care să nu fie mândră, într-un fel sau altul. Mândră de munca sa, de realizările sale, de arta sa, de familie, de echipa sa – de impactul său în lume. Totuși, în narațiunea curentă, mai ales în ultimii ani, evităm să celebrăm virtuțile mândriei.

O asociem cu egoul – și „egoul este dușmanul”, se spune. Modestia și moderarea par calea către salvare în această lume haotică, furioasă și polarizată. La urma urmei, nu este mândria unul dintre cele șapte păcate, poate cel mai periculos dintre ele? Mândria orbește, rănește, naște aroganță, narcisism și lăcomie. Nu-i așa?
Vă invit să explorăm mai profund acest subiect. Vreau să susținem argumentul pentru mândrie – dar pentru mân-dria autentică.

Mândrie autentică vs. mândrie hubristică
Pentru început, să înțelegem natura umană. Suntem mai mult decât „homo economicus”; dorim statut, glorie, pres-tigiu, apartenență socială. Suntem motivați de iubire și mândrie; dar și de invidie și rivalitate. Aceasta este reali-tatea. Această realizare ne va ajuta să construim „cazul mândriei”. În cercetarea psihologică, mândria ia două forme: mândria autentică și mândria hubristică. Mândria autentică este o emoție pozitivă care apare după realizări specifice, întărind sentimentul valorii de sine. Este o satisfacție profundă, un sens pentru o viață trăită într-un anu-mit fel, fiind cât mai apropiată de definițiile fericirii și satisfacției de viață.Psihologii evoluționiști cred că mândria autentică ne ajută să ne adaptăm – pentru că ne încurajează să abordăm viața cu entuziasm și să ajutăm pe alții. Mândria hubristică, pe de altă parte, apare fără vreo realizare semnificativă sau motiv justificat.

Este o opinie de si-ne exagerată, aroganță, exces de încredere, complacere. Este vanitate, narcisism, o lipsă de empatie și tendința de a manipula.  Termenul hubris vine din greacă – Υβρις – și înseamnă „mândrie excesivă, care încalcă limitele umane”, o insultă pedepsită întotdeauna aspru de zei. Aceste două tipuri sunt emoții foarte diferite. Prima este autentică, bazată pe valori. A doua este fragilă – și periculoasă. Mândria autentică se bazează pe adevăr, hubrisul pe iluzie. Sugerez că Egoul nu este dușmanul. Egoul fragil, nesigur este. Dezvoltarea unui adult este despre construirea unui ego sănătos, bine adaptat. Întreaga noastră călătorie de maturizare este despre acceptarea limitelor noastre, despre a dansa cu propriile noastre umbre și despre aprofundarea conexiunii noastre cu Cosmosul. Ca și în cazul egoului nostru, soluția nu este să suprimăm sau să dizolvăm mândria, ci să o cultivăm corespunzător.
Mulți tineri se luptă pentru că le lipsește „mândria autentică” în viața lor. Energia lor brută (și atât de prețioasă) se irosește în distracții interminabile și adesea lipsite de sens. Ei văd totul sumbru – „dacă lumea este împotriva no-astră – atunci de ce să ne mai deranjăm?”.

Ca lideri, trebuie să insuflăm mândrie oamenilor noștri – dar cum?

Hubrisul țipă. Mândria cântăâ

Mândria autentică provine întotdeauna din efort și depășirea limitelor. Este, de obicei, un test pe care ni-l impunem nouă înșine: de a trăi și de a lucra în aliniere cu cele mai autentice valori ale noastre. Într-un moment de reflecție, gândiți-vă cum:
…Ați ales propria cale, indiferent de ce au crezut alții – opusul hubrisului, care este un strigăt de atenție. Ați construit o afacere, ați condus echipe, ați împins limitele, ați luat riscuri, ați călătorit în teritorii necunoscute. Ați creat ceva frumos, ați adus valoare, v-ați exprimat sufletul. Ați fost amabil, dar nu ați permis să fiți călcat în picioare. Ați dat tot ce aveați mai bun, priviți viața direct în ochi. Când totul părea imposibil, când obstacolele păreau de netrecut, ați perseverat. Nu v-ați abandonat complacenței. Nu v-ați lăudat când ați câștigat și ați pierdut cu onoare… Ați servit o misiune mai mare decât voi înșivă, întrebându-vă nu „Ce câștig eu?”, ci „Cum pot ajuta?”. Pentru ca mândria să fie autentică, trebuie să simțim că am câștigat-o. Prin efort și sacrificiu.

Mândria autentică și umilința nu sunt opuse
Mândria ne umple paharul, astfel încât acesta să „revarse” generozitate și bunătate către alții. Cum am putea dărui, dacă nu avem destul în sufletele noastre? Mândria autentică ne face mai umili, mai empatici. Amintiți-vă de C.S. Lewis: „Umilința nu înseamnă să gândești mai puțin despre tine, ci să te gândești la tine mai puțin”. Adevărata mâ-ndrie construiește încredere în noi înșine – nu ne este teamă să fim provocați; devenim ascultători și învățători mai buni. Ne recunoaștem calm limitele, ne deschidem ochii și apreciem valoarea altora. Fără mândrie, dezvoltăm, involuntar, persoane nesigure, fără scop, poate chiar resentimentare. Fără mândrie, nihilismul se strecoară. Tinerii se simt pierduți. Viața poate aluneca periculos spre amărăciune și depresie. Dăm vina pe alții, devenim cinici, sus-picioși, mici, pentru că ne lipsește ceva profund în interior. Compensăm căutând validare socială, „like-uri și vizual-izări”. Ne torturăm psihologic cu comparații sociale. Dar o persoană cu adevărat mândră nu are nimic de demon-strat, este confortabilă cu ea însăși, sigură pe sine. Mândria nu înseamnă perfecțiune. Înseamnă putere și centru. Mândria construiește respect de sine. Nu este doar despre câștig sau succes, ci despre cum ai jucat. Cum te-ai prezentat. Această mândrie construiește încrederea de a continua să fii cel mai bun ce poți fi. Este timpul să trasăm o linie clară între mândria autentică și hubris.
Cum evităm hubrisul? Întreabă-te:
♦Ÿ Colaborez bine cu ceilalți sau fac totul despre mine?
Ÿ♦ Sunt amenințat sau entuziasmat când întâlnesc oameni inteligenți și competenți?
Ÿ♦ Îmi actualizez convingerile pe măsură ce lumea se schimbă?
♦Ÿ Sunt bun cu ceilalți, dar strict cu mine?
♦Ÿ Cum reacționez când obțin o putere semnificativă?
♦Ÿ Simt întotdeauna că partea mea (sau grupul meu) are dreptate, iar ceilalți greșesc?
Adresează aceste întrebări și echipei tale.
Mândria autentică ne aprinde flacăra de a deveni mai buni, de a iubi mai mult, de a visa mai departe. Prin munca noastră. Prin muzica noastră. Prin luptele noastre. Prin exemplul personal. Ea ne motivează să fim cei mai buni, să continuăm să mergem înainte, pentru a servi lumea cu mândrie.