Harry Meintassis, Partener, Meintassis Partners: Epoca AI nu are nevoie de lideri mai inteligenți. Are nevoie de Bravehearts

De ce este nevoie pentru a fi un lider bun în această nouă și curajoasă lume? Ce face ca un lider să fie cu adevărat extraordinar? „Pot fi și eu unul?…Cum?”

Există o nevoie uriașă de noi modele de leadership, mai ales acum, în condiții de incertitudine extremă. În cele ce urmează, vom argumenta ce îi face pe unii lideri extraordinari. Ce anume le conferă acea putere rară, aproape „sacră”, și de ce avem nevoie de ei acum mai mult ca niciodată. Nu este vorba despre expertiza lor sau despre flerul în afaceri. Nici măcar despre inteligență. Sau despre competențe, în sensul restrâns al cuvântului. Este vorba despre ceva cu totul diferit. Acești lideri trăiesc simultan în două lumi. Pe de o parte, sunt agenți ai schimbării (Change Makers), vizionari îndrăzneți și disruptivi, care contestă status-quo-ul, creează lucruri frumoase și sunt dedicați ideii de a-i ajuta pe ceilalți să trăiască mai bine. Pe de altă parte, sunt ghidați de valori și convingeri clare, care le oferă direcție și sens. Apără ceva mai presus de ei înșiși. Sunt războinici spirituali (Spiritual Warriors). Teza mea este inspirată de celebrul film Braveheart și de viața lui William Wallace, în timpul războaielor pentru independența Scoției din secolele XIII-XIV. Îmi permit însă să extind acest arhetip către liderul Braveheart al zilelor noastre, de care avem acum nevoie urgentă.

Bravehearts (inimile neînfricate, în traducere n. red.) sunt o specie rară. Iată cum acționează.

Sunt revoluționari îndrăzneți care inspiră o mișcare. De aici pornește totul. De la o cauză care merită urmată și care îi poate uni pe oameni. O misiune care nu va fi efemeră, ci se va transforma într-o mișcare. Un scop mai înalt pe care liderul îl pune înaintea tuturor. Un ideal care vine din inimă, în locul pretenției ca ceilalți să se sacrifice pentru câștigurile sale personale. În film, îl vedem pe Wallace unindu-și oamenii în jurul dorinței universale de libertate: „Ne pot lua viața, dar nu ne vor lua niciodată libertatea!” Întrebarea pentru fiecare dintre noi ar putea fi acum: „Care este scopul în jurul căruia îmi unesc oamenii?”

Au niveluri aproape obsesive de pasiune și iubire

Bravehearts se implică total. Sunt animați de un devotament autentic, aproape obsesiv și lipsit de compromisuri față de cauza lor. Este acel tip de pasiune care nu te lasă să încetezi să te gândești la ceea ce faci. Orele par minute. Munca devine un privilegiu. Își găsesc libertatea în muncă. Libertatea de a crea. Munca nu mai pare muncă. Pare o formă de a-i servi pe ceilalți. Simt că schimbă lumea, chiar și într-o mică măsură, iar acest lucru merită efortul. Este aproape o erezie în cultura noastră construită în jurul echilibrului dintre viață și muncă și al confortului. Doar câțiva înțeleg că acest tip de pasiune nu te consumă; te aprinde. Acesta este sensul „agape” – cuvântul grecesc pentru iubire, nu doar în sens sentimental, ci ca „dedicare față de binele celuilalt”.

Și nu este niciodată vorba despre bani… Se conduc după o busolă atunci când nu există o hartă

Au în minte o viziune clară, nu doar obiective sau planuri. Știu că niciun plan, indiferent cât de detaliat, nu supraviețuiește intact contactului cu realitatea și știu să navigheze prin ceață. Mai important, înțeleg că supraviețuirea celui mai adaptat înseamnă capacitate de adaptare, nu doar inteligență. Poate suna controversat, dar oamenii considerați „inteligenți” pot deveni uneori prizonierii propriei inteligențe. Supraanalizează în loc să acționeze. Se concentrează asupra lucrurilor care ar putea merge prost, în loc să vadă ce ar putea merge bine. Evită riscurile care i-ar putea face să pară ridicoli. Și devin excesiv de dependenți de dovezi concrete înainte de a face o mișcare, într-o lume în care dovezile de ieri ar putea fi deja depășite. Majoritatea liderilor sunt pregătiți să rezolve probleme complicate – liniare, repetitive, operaționale –, dar nu neapărat probleme „complexe”, precum dinamica umană, relațiile sau interdependențele dintre sisteme. Aici avem nevoie de Bravehearts: lideri capabili să conducă în medii fluide, să înoate în ape neexplorate, să facă experimente îndrăznețe și să învețe pe parcurs. O mentalitate complet diferită. Un mod de a judeca lucrurile complet diferit.

Sunt oameni complecși, multidimensionali. Bravehearts reunesc calități care pot părea ușor contradictorii: sunt competitivi, fără a fi mânați de dorința de dominație; fermi, dar plini de compasiune; exigenți, dar grijulii; autonomi, dar profund conectați la ceilalți. Au făcut munca grea și dureroasă de a privi în propria lor parte întunecată, către propriile frici și propriii demoni. Furia se transformă în voința de a face ceea ce este corect, nesiguranța devine putere disciplinată, iar nerăbdarea se transformă în creativitate explozivă. Și totuși sunt niște optimiști aproape iluzorii. Chiar dacă știu că nimic nu este garantat și nimic nu este absolut, continuă să lupte. Este un fel de „optimism tragic”: simt atât magia, cât și absurdul vieții, lumina, dar și întunericul de care sunt capabili oamenii. Bravehearts puternici sunt, în același timp, suflete sensibile, profund mișcate de artă, muzică, scris sau de frumusețea unui zâmbet, pentru că toate acestea îi apropie de propriul lor „divin”.

Își asumă radical responsabilitatea pentru propria viață. În ultimii zece ani, valorile noastre sociale s-au îndreptat tot mai mult către comparație, invidie, patologizare excesivă și victimizare. Există un soi de permisivitate deghizată în empatie. Standardele scad. Ne lipsesc modelele bune. Îi învinovățim pe toți, mai puțin pe noi înșine. Ne complacem în fantezii și le spunem oamenilor „merit mai mult”, în timp ce punem interesul personal pe primul loc în numele libertății individuale. Nu realizăm că libertatea nu înseamnă doar să ai opțiuni, ci și să ai un scop de neclintit.

Bravehearts nu cad în această capcană.

Vocea conștiinței este puternică și clară în mintea lor. Își asumă responsabilitatea radicală. Dansează în haosul vieții. Acționează în vremuri dificile.

„Sunt stăpânul destinului meu: sunt căpitanul sufletului meu” — „Invictus”, William Ernest Henley

Nu atacă doar simptomele și nu caută soluții rapide. Atacă boala.

Pot rezolva marile noastre probleme. Cum combinăm dinamismul economic cu dezvoltarea umană? Productivitatea cu grija față de oameni? Guvernanța cu virtutea? Cum putem rămâne buni administratori ai planetei noastre? Cum protejăm și cultivăm ceea ce ne face umani în epoca inteligenței artificiale? Liderii exclusiv tehnocrați nu reușesc să înțeleagă bogăția naturii umane, venerând „zeul eficienței”. Avem nevoie de lideri Braveheart care să umple vidul de leadership luminat și să restabilească încrederea. Grecii antici vorbeau despre eudaimonia – o viață bună, trăită prin cultivarea virtuților. În termenii lui Platon, trebuie să redefinim Binele, Adevărul și Frumosul.

Schimbă perspectiva asupra riscului. Bravehearts recunosc și validează frica. Nu pretind că „inamicul nu este înspăimântător” sau că „moartea nu este posibilă”. Pentru a trăi o viață bună, trebuie să cochetăm cu riscul. Programarea noastră implicită ne spune să evităm riscurile. Dar ce este mai bine: o viață sigură, plină de regrete, sau o viață trăită cu un scop? Nu este vorba despre absența fricii, ci despre a găsi ceva care contează mai mult decât frica. Să spui adevărul celor aflați deasupra ta. Să iei o decizie nepopulară. Să pariezi pe o idee. Să contești consensul… Aceasta este filosofia Braveheart.

Înoată împotriva curentului. Atașamentul lor față de propriile valori este mult mai puternic decât al omului obișnuit. Nu se predau unei vieți mediocre, trăite pe pilot automat și dominată de distrageri. Refuză să accepte o viață lipsită de sens. Bravehearts aspiră la o viață pusă în slujba valorilor lor, însă, în lumea de astăzi, asta înseamnă să înoți împotriva curentului. Trăim într-o epocă a conformismului, a rezultatelor pe termen scurt, a soluțiilor facile și a plăcerilor lipsite de substanță. Bravehearts resping toate acestea.

„Când întreaga lume aleargă spre marginea prăpastiei, cel care aleargă în direcția opusă pare că și-a pierdut mințile” — C.S. Lewis

Conduc prin puterea exemplului. Stau umăr la umăr, în prima linie, alături de oamenii pe care îi conduc. Își pot arăta vulnerabilitatea, își pot arăta rănile, dar transmit în același timp că pot face față situației; că dețin în continuare controlul, că sunt prezenți și nu sunt absorbiți de propriile mici drame. Acesta este tipul de lider de care lumea noastră extrem de inteligentă, extrem de optimizată și tot mai artificială ar putea avea nevoie cu disperare.

Convingere, curaj, discernământ moral, scop, iubire, responsabilitate, imaginație și disponibilitatea de a lupta pentru ceva în care crezi. Epoca AI nu are nevoie de lideri mai inteligenți. Are nevoie de Bravehearts.