Guvernul susține capitalul românesc până îl falimentează de tot: cea mai mare problemă a companiilor românești nu este acum inflația, dobânzile sau creșterea impozitelor, ci întârzierea cu lunile de către guvern a plății facturilor, ceea ce lovește în plin tocmai capitalul românesc

Toate guvernele susțin din vorbe companiile românești și capitalul românesc în lupta lor cu crizele, cu inflația, cu dobânzile mari cerute de băncile din România care, în marea lor majoritate, sunt deținute de străini, în lupta cu marii retaileri care sunt străini, în lupta cu multinaționalele care scot profiturile din România și nu plătesc taxe aici.

Toate guvernele, toți liderii politici susțin din vorbe companiile românești și capitalul românesc în lupta lor cu crizele, cu inflația, cu dobânzile mari cerute de băncile din România care, în marea lor majoritate, sunt deținute de străini, în lupta cu marii retaileri care sunt străini, în lupta cu multinaționalele care scot profiturile din România și nu plătesc taxe aici.

Premierul Ciolacu nu face nici el excepție, ci dimpotrivă, retorica lui dă senzația că se luptă cu multinaționalele pentru binele capitalului românesc.

Problema este că acum cea mai mare problemă pentru companiile românești, pentru patronii și antreprenorii români nu este inflația, dobânzile mari, creșterea taxelor și impozitelor (care afectează mai mult capitalul românesc, decât pe cel străin), ci plata cu foarte mare întârziere de către guvern a facturilor pentru lucrările, serviciile prestate și realizate de către companiile românești și companiile străine.

Multinaționalele mai au linii de finanțare de la centru, mai au împrumuturi de la bănci oferind garanția numelui acționarului și astfel pot să meargă înainte până când guvernul le dă banii.

În schimb, companiile românești, care oricum nu au prea mulți bani proprii, sunt blocate de lipsa acestor plăți, de lipsa banilor pe care guvernul le datorează.

Companiile românești nu prea au de unde să facă rost de lichidități pentru că nu au linii de finanțare la îndemână, pentru că băncile sunt reticente în a le mai acorda credite văzând că statul întârzie să le plătească facturile, furnizorii nu prea le mai dau marfă în avans pentru că le este frică că nu își vor mai primi banii înapoi, așa că firmele românești ajung în situația în care sunt obligate să își reducă activitatea pentru că nu au resurse financiare cu care să meargă înainte.

Guvernul Ciolacu a devenit acum cea mai mare problemă în economie prin plata cu întârziere a facturilor.

La conferința ZF Investiți în România, organizată împreună cu CEC Bank la Arad și Craiova, problema cea mai des ridicată de către companiile românești, de către antreprenorii români, a fost cea legată de plata cu întârziere, sau chiar deloc, a facturilor de către guvern.

Firmele de construcții sunt cele mai lovite în acest moment, iar riscul de insolvență este cel mai mare.

Marian Petcu, directorul general al Recon Craiova, spune că pe unele contracte din construcții “avem plăți întârziate de la 6 luni până la 12 luni. Instituțiile statului trag de timp, nu plătesc pentru că nu sunt bani. În toata conjunctura de criză, faptul că statul a blocat plățile reprezintă un mare impediment pentru noi, pentru companiile românești, pentru economie”.  https://www.zf.ro/zf-investiti-in-romania/zf-investiti-romania-craiova-proiect-zf-cec-bank-infrastructura-22166861

Același lucru l-a reclamat, la Arad, și Sandu Ion, proprietarul firmei P.A.B.

Premierul Ciolacu, miniștrii se laudă cu investițiile pe care guvernul le face în economie, dar multe lucrări nu sunt plătite, iar acest lucru lovește, în primul rând, în companiile românești, care nu au bani ca să lucreze în continuare până când guvernul le va plăti facturile.

De ce ne mai laudăm și facem proiectul Anghel Saligny de dezvoltarea a infrastructurii locale, dacă guvernul nu are bani să plătească lucrările, de ce mai anunțăm investiții mari când ele nu sunt plătite, reclamă antreprenorii românii.

Companiile românești intră în insolvență și apoi în faliment pentru că nu au lichidități cu care să își onoreze obligațiile, să își plătească furnizorii, să își plătească salariații, să își plătească taxele și impozitele la stat.

Sau patronii companiilor românești trebuie să întoarcă 10% dintr-un contract ca mită, așa cum s-a întâmplat în cazul de la Vaslui, când un constructor i-a dat o borsetă cu 1,25 mil. lei președintelui Consiliului Județean Vaslui, Dumitru Buzatu, ca să primească niște bani neîncasați de peste un an.

Ironic, guvernul cere de la companii taxele și impozitele pe care acestea le datorează, dar nu își plătește facturile la timp aruncând astfel companiile într-un blocaj.

Practic, companiile creditează statul iar ulterior ajung să fie blocate tocmai de către stat.

Marile proiecte guvernamentele de infrastructură națională și locală, de construcții, sunt acum finanțate nu de către stat, ci de către companiile private care execută aceste lucrări.

Situația bugetară este mult mai gravă decât o arată datele, pe lângă deficitul bugetar scăpat de sub control, în spate se ascund miliarde de lei, bani care nu sunt plătiți de către guvern, iar plățile sunt tot amânate de la o lună la alta. Acum sunt plăți care trebuiau făcute în 2023 dar care sunt amânate cu bună știință pentru 2024.

Această situatie o regăsim în construcții, în energie, și cine știe în câte alte sectoare.

În energie, plățile sunt întârziate cu 4-5 luni, iar în joc sunt miliarde de lei, dacă nu chiar de euro. https://www.zf.ro/companii/energie/justin-anghel-avocat-popovici-nitu-stoica-asociatii-masurile-de-22172178

La nivelul concediilor medicale nimeni nu știe care sunt sumele datorate de catre guvern companiilor.

Pe lângă faptul că suntem în criză, pe lângă faptul că dobânzile sunt mari iar băncile sunt extrem de precaute, pe lângă faptul că economia României scade vizibil, guvernul întârzie plata facturilor cu lunile, blocând si mai mult activitatea economică. 

Creșterea economică din acest an este adusă în principal de sectorul de construcții- infrastructura mare, iar dacă pierdem și acest sector, economia intră în recesiune.

Problema nu este că statul nu are venituri suficiente, pentru că încasările sunt în creștere față de anul trecut, ci unde se duc banii, unde se scurg banii.

Marcel Boloș, ministrul Finanțelor, se plângea că bugetul pe 2023 a fost făcut prost, că au fost luați în considerare anumiți indicatori care nu s-au realizat. Scăderea inflației, cu care se laudă premierul Ciolacu, a făcut mai mult rău decât bine.

Pe cine ajută dacă au scăzut prețurile, dacă firmele nu plătesc salariile angajaților, pentru că nu și-au încasat facturile de la guvern?

Ca să țină bugetul sub control, guvernul amână plățile către furnizori, care în marea lor majoritare sunt companii românești, adică lovește capitalul românesc.

Să nu se întoarcă împotriva guvernului acest lucru, pentru că firmele românești angajează 60% din forța de muncă din România.

Patronii și antreprenorii români, adică acest capital românesc pe care guvernul îl suține doar prin vorbe, a devenit extrem de nervos și începe să prindă glas. Dacă înainte se ridicau împotriva multinaționalelor, acum se ridică împotriva guvernului.

Dacă înainte se temeau să ridice glasul împotriva guvernului, de frica controalelor, de frică să nu deranjeze pe un politician sau altul, acum nu mai este așa pentru că le-a ajuns cuțitul la os. Businessul lor se prăbușește din cauza statului care nu își plătește facturile.

Iar statul, guvernul, nu are bani pentru că s-a îngrășat prea mult în anii de boom economic, pentru că a trăit pe datorie, pentru că a promis în dreapta și în stânga, iar acum nu mai are bani.