GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Perioada de criză, reevaluată prin ochii FMI

Majoritatea măsurilor au fost pe termen lung (tăierea salariilor și a subvențiilor), dar și tranzitorii (înghețarea temporară a pensiilor) și idei nesustenabile (înghețarea aproape completă a angajărilor în sectorul public).

Măsuri de creștere a veniturilor au apărut abia din 2013, încorporând recomandări ale FMI privind majorarea unor taxe (ex. pe proprietate), lărgirea bazei de impozitare și simplificarea fiscalității. FMI arată că nivelurile relativ mici ale datoriei și deficitului ar fi permis României să nu fie atât de concentrată pe ținta deficitului de 3% din PIB, având în vedere recesiunea, dar autoritățile au insistat să se încadreze în această țintă până în 2012, ceea ce a amplificat scăderea economiei.

România a realizat în perioada 2011-2013 o ajustare fiscală structurală de cca 4% din PIB, pe lângă ajustarea de 2,25% din PIB deja realizată în virtutea programului cu FMI inițiat în 2009, amintește FMI în ultimul raport de evaluare.

A fost una dintre cele mai mari ajustări fiscale din UE, cu excepția programelor din zona euro, și a reușit să încetinească acumularea datoriei publice, despre care Fondul așteaptă să se stabilizeze în jur de 40% din PIB în 2013-2014 înainte de a scădea ulterior, iar o depășire a acestui prag ar fi posibilă numai în condițiile unor șocuri (evenimente excepționale) care ar lovi creșterea economică reală.

Din 2011 până în 2013, datoria publică s-a majorat cu cca 8,5% din PIB, respectiv cu 6,5% din PIB peste nivelul proiectat inițial, în principal din cauza creșterii economice încă reduse.