Home Opinii Gorila dreptace
Opinii

Gorila dreptace

„You know a design is good when you want to lick it.“ Mi-ar placea sa am curajul sa spun asa ceva; nu-l am, asa ca il invoc pe autor, il cheama Steve Jobs si conduce o companie care se cheama Apple. Jobs a ales, in relatia cu restul lumii, chiar designul; este cea mai vizibila (tare, nu?) caracteristica a produselor sale, fie ca este vorba de playere mp3, de computere sau de telefoane. Repet, est…

Gorila dreptace
Gorila dreptace · Foto: Business Magazin

O sa fii executat la rasaritul soarelui!“, constata resemnat Stan. „Poate va fi innorat“, reflecteaza Bran. Va aduceti aminte? Erau in Legiunea Straina. Cred ca niciun manual, nicio lucrare stiintifica, niciun documentar nu vor putea defini mai bine spiritul uman si nu vor comunica mai eficient decat, iata, o scurta secventa dintr-un film uitat astazi de public.

Dar eroul principal al textului de astazi este o gorila. Filmata si ea, de foarte aproape, pe inceputul unui cantec, un superhit al lui Phil Collins, „In The Air Tonight“. Inceput lent, figura fioroasa filmata de foarte aproape, cu miscari lente; apoi, pe masura ce ritmul muzicii creste, camera se indeparteaza putin, cat sa permita energiei sa se acumuleze – a muzicii, a figurii, a amanuntelor. Urmeaza un scurt episod zen – concentrarea, asezarea straturilor de energie, un scurt moment de introspectie. Animalul, de care aparatul de filmat s-a indepartat suficient cat sa putem identifica si cateva obiecte din jur (ciudat, tin de un fel de studiou muzical), face un gest uman, cu capul spre umeri (e momentul meu favorit!), apoi ridica betele si incepe sa bata tobele, in stilul si cu pasiunea si cu dedicatia lui Phil Collins.

Este vorba de un film publicitar, care a inceput sa fie difuzat in Marea Britanie undeva in luna august, asta dupa ce a facut furori pe YouTube, unde multele sale variante au fost vizionate de milioane bune de ori. As fi putut, de altfel, sa va recomand sa vedeti gorila acolo, dar am preferat sa imi exersez abilitatile de comunicare povestindu-va un clip de un minut.

Filmuletul este modalitatea in care compania Cadbury a ales sa recastige inimile clientilor, dupa un scandal cu salmonella care a costat-o peste 80 de milioane de lire sterline din vanzari (care au scazut la 441 de milioane de lire sterline); Cadbury a fost nevoita sa retraga peste un milion de tablete de ciocolata si a trecut de pe locul doi pe trei in topul celor mai valoroase marci britanice.

Acum mizeaza pe gorila, care trebuie nu atat sa salte vanzarile de Dairy Milk, cat sa restabileasca increderea in brandul Cadbury. De aceea nu vedem tinere domnisoare cu capul lasat si priviri languroase, staniol rupt impecabil, muscaturi precise geometric si nu auzim soapte suave si ciocolatii, ci ne sunt furnizate acumulari subtile de muzica si freamat de forta primara si placere. Comunicare.

Am inceput sa vorbesc/scriu ca marketerii tembeli care tare nu-mi plac, dar clipul in cauza a fost primul care mi-a transmis ceva dupa o luuunga perioada in care mintile mi-au fost batucite de mesaje curente, fade, fara nicio sclipire.

Nu vreau sa imi iasa un text despre calitatea si continutul si realizarea filmelor sau mesajelor publicitare, o fac o sumedenie de oameni, zilnic, de o multime de ori. Eu vreau numai sa subliniez nevoia de calitate a mesajului, faptul ca au trecut vremurile gospodinelor, ale textelor naive si ale mesajelor mobilizatoare. Si nici tendintele „cool“ – tinerii pe placi sau smecherasii de cartier -nu se simt prea bine.

Ar trebui, simplu, istetime, imaginatie si inspiratie. Si ar mai trebui tinut cont de modificarile pe care le-a suferit lumea moderna: oamenii sunt grabiti, oamenii sunt neatenti, oamenii nu mai gandesc cu mintea lor, imprumutandu-si parerile de la lideri – vedete, ziaristi, blogeri, oamenii prefera sa critice tot (pentru ca asa cred ei ca au personalitate, daca le pute orice, oriunde, oricum).

Uite, la noi, o campanie care mi-a atras atentia, dar care a adunat, in general, o sumedenie de critici, cel putin in zona liderilor de opinie pe care i-am enumerat mai sus: este vorba de „De ce iubim Bucurestiul?“, a celor de la Apa Nova, cu placutele cu nume caraghioase de strazi, de genul „strada unde am sarutat prima oara o fata“. Ma rog, se poate sa gresesc, dar asa cred, ca nu a fost primita prea bine, cu toate ca mi se pare ca este o idee chiar buna si haioasa (iar cui o sa ma acuze ca sunt fanul companiei, ii voi trimite facturile pe care le platesc, ok?). Ce au gresit cei de la Apa Nova e tot la capitolul comunicare – instrumentezi o campanie de imagine, dar mai pui si niste fonduri la bataie, pentru reparatii, extinderi si imbunatatiri, iar daca chiar repari, extinzi si imbunatatesti, mai si comunici cinstit.

Cam asta e: design de sa-ti vina sa-l pupi (am zis ca n-am curaj), imaginatie, spirit, nou, uman. Chiar ar trebui urmarit daca gorila Cadbury va avea succes, este un bun material de studiu. Un inceput exista: „its not phill, phill collins is a left handed drummer, the monkey isnt“, zice unul pe YouTube. Om, nu gorila.

Conţinut Business Magazin
Citeşte fără limită restul articolelor cu plată
Abonează-te — 9,90 € / lună