Globul de sticlă în care trăiau corporatiștii din noua generație se va sparge

Pentru cei care au trecut prin anii ’90 – prăbușirea economiei, inflație de 300%, creșterea continuă a cursului leu/dolar, salarii mici, închiderea de fabrici, amenințarea intrării în incapacitate de plată, căderea fondurilor mutuale și a băncilor, criza din 2008 – ceea ce se întâmplă acum este „piece of cake”. Ei au acum 50-60-70-80 de ani și sunt mai aproape de sfârșitul carierei profesionale, decât de începutul acesteia. Pentru cei care și-au început cariera în perioada 2008-2012, ceea ce s-a întâmplat atunci a fost doar o introducere. Când ești tânăr, ce se întâmplă în jur sunt doar experiențe de viață, pentru că nu poți să faci comparații. Ei nu au avut ce pierde, pentru că nu au acumulat nimic. Pentru cei care și-au început cariera în 2012 și acum deja au 10 ani de muncă și de business este pentru prima dată când se confruntă cu o criză adevărată. Cei doi ani de COVID nu se pun, pentru că am înregistrat o cădere economică doar în trimestrul II din 2020, apoi economia și-a revenit imediat. Ultimul deceniu a fost cea mai bună perioadă economică din istoria României, cu o creștere a PIB-ului de la 130 de miliarde de euro la 240 de miliarde, cu o creștere a salariului mediu de 2,4 ori, cu o inflație de 23% în toată această perioadă și cu o creștere a cursului valutar de numai 14%. Această generație a trăit într-o creștere continuă a nivelului de trai, cu o creștere a salariilor în fiecare an sau la fiecare schimbare de job, cu city breakuri, cu Starbucksul lângă birou și cu perspectiva menținerii acestui trend de creștere. În fața lor nu existau semne de întrebare, având în vedere că firmele erau pe urmele lor. După atacarea Ucrainei de către Rusia situația s-a schimbat dramatic, iar ceea ce însemna o revenire economică după perioada COVID se îndreaptă acum spre o recesiune mondială și națională, după care urmează o perioadă de stagflație, caracterizată prin creștere economică zero, inflație mare, creșteri salariale nule și în final scăderea puterii de cumpărare. Noi, cei care am prins anii ’90, știm la ce putem să ne așteptăm. Mișu Negrițoiu, 71 de ani,  care din anii ’80 a văzut și a simțit toate crizele, crede că următorul deceniu va fi greu, iar cei mai influențați vor fi tinerii, ce vin din urmă cu filosofii de viață diferite, care probabil nu își vor mai găsi răspunsuri. „Echilibrele macroeconomice sunt suspendate și sunt atâtea necunoscute încât mă întreb dacă macroeconomia mai contează”, menționează Negrițoiu. După căderea comunismului și după anii ’90, în care regimul politic de atunci nu știa încotro să ducă România, după 2000, odată cu aderarea la NATO și Uniunea Europeană, România a intrat în cercul globalizării, ceea ce a permis o creștere de la 40 de miliarde de euro la 240 de miliarde de euro în numai două decenii. Deglobalizarea, noul model economic despre care se vorbește acum, nu va fi în avantajul României, crede Negrițoiu. În acest context, inflația va rămâne ridicată o lungă perioadă de timp, dobânzile vor crește, creșterile salariale se vor opri undeva, activitățile economice vor încetini, iar starea de bine de acum, cu care trăiau corporatiștii din orașele mari, s-ar putea să se schimbe. Vasile Iuga, cel care a condus ani de zile operațiunile PWC în România, crede că insecuritatea pe care o resimțim acum nu se va termina mai devreme de cinci ani. România a fost o câștigătoare a globalizării, dar întrebarea este legată de viitor, dacă în noul model economic acest ritm de creștere se poate menține. Scăderea puterii de cumpărare prin inflație, prin creșterea dobânzilor la credite, prin lipsa rezultatelor economice în propriile companii, va declanșa o stare de nemulțumire în rândul acestei generații, care apoi se va îndrepta către stat, către guvern, să ceară socoteală. Pentru cei care au peste 60 de ani, pensia este și va fi principalul indicator la care se raportează. În anii ’90, când eram tineri, majorările de pensii de care beneficiau bunicii și părinții noștri păreau dintr-un alt film. Acum, când trebuie să iei tu pensia, contează mai mult creșterile care se anunță în breaking newsuri la televizor. Și în acest mod se va pune o presiune pe cei care vor fi activi, pe cei care muncesc și care, până la urmă, vor trebui să plătească aceste pensii. Dacă economiile nu vor crește, pensiile și majorările de pensii nu pot fi plătite decât prin creșterea impozitelor și taxelor, ceea ce la un moment dat se va întâmpla.  Iar cei mai afectați vor fi cei din noua generație. Dacă Vasile Iuga are dreptate că această criză va dura patru sau cinci ani, presiunea financiară și psihică la care vor fi supuși cei din noua generație va fi destul de mare. Globul de sticlă în care au trăit până acum se va sparge.

(cristian.hostiuc@zf.ro)