GHID DE SUPRAVIETUIRE

Din momentul in care a fost clar ca Romania va avea un Guvern fara sustinere parlamentara majoritara, discutiile pe marginea situatiei au capatat nuante apocaliptice. Va fi Romania, inclusiv cea a afacerilor, destabilizata in situatia unui guvern minoritar? NU. Acesta e raspunsul raspicat dat atat de analiza comparativa a experientelor similare ale altor tari din Europa Centrala si de Est cat si de analistii straini contactati de BUSINESS Magazin.

Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor“, spune o veche vorba romaneasca, a carei valabilitate trebuie actualizata doar adaugand si schimbarea guvernelor. Asta pentru ca rezultatele finale ale scrutinului din 28 noiembrie, care au aratat clar ca viitorul Executiv va fi unul teoretic minoritar, au declansat un val de analize si previziuni care de care mai sumbre. 

„Romania, in pragul destabilizarii“ si „Rezultatul alegerilor ar putea afecta programul de aderare la Uniunea Europeana“ – acestea sunt doar doua din teoriile vehiculate, inclusiv de presa straina.

Este rau, spun majoritatea analistilor, pentru ca legile importante vor trece mai greu prin Parlament, iar Romania se afla intr-o cursa a integrarii contra cronometru. Este bine, au spus insa si unele voci mai timide, pentru ca, astfel, guvernul va fi obligat sa se concentreze exact asupra acelor legi importante pe care, daca sunt facute bine, le-ar sustine orice forta politica responsabila. 

Pentru a putea duce la concluzii valabile, toate aceste discutii trebuie sa porneasca de la analiza istoriei recente si de la experienta tarilor din jur care s-au aflat in situatii similare. Asta deoarece, in tumultul discutiilor electorale, multi au uitat ca Polonia a facut reforme si s-a integrat in Uniunea Europeana sub doua guverne minoritare. Ca Cehia a semnat tratatul de aderare tot sub un guvern aproape minoritar iar Croatia a inceput sa se pregateasca pentru Europa condusa de un Executiv de asemenea minoritar.

„Experienta noastra vizavi de guvernele minoritare arata ca, pana la urma, lucrurile importante se intampla“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Nick Eisinger, analist al agentiei de rating Fitch. 

Chiar Romania a avut in ultimii patru ani un guvern minoritar, care a rezistat insa datorita unei opozitii slabe.

Situatia se va schimba insa radical si, precum in celelalte tari din zona, guvernul minoritar va avea de infruntat un Parlament impartit intre doua tabere aproape egale, unde cateva intarzieri la bufet sau cateva ore de somn pot insemna respingerea unei legi. Situatii care s-au intalnit si in alte tari din blocul celor zece care au aderat anul acesta la Uniunea Europeana.

Polonia a avut de fapt o intreaga istorie postcomunista foarte zbuciumata din punct de vedere politic, fapt care nu a impiedicat-o sa devina „steaua“ Europei Centrale si de Est.  Primul guvern minoritar care a condus Polonia s-a format in 2000, cand din coalitia de dreapta care a castigat alegerile in 1997 s-a retras UW (Uniunea Libertatii), iar Executivul s-a vazut fara sustinere parlamentara.

„Polonia, destabilizata intr-un moment crucial pentru aderare“, a titrat atunci presa vestica. Comentarii identice au aparut si in 2003, cand urmatorul guvern, condus de Leszek Miller (predominant de stanga, format in 2001), s-a trezit de asemenea in minoritate dupa ce Partidul Taranist s-a retras din coalitie, iar unul din partidele ramase s-a splitat. Miller a fost si inlocuit in urma acestor „dezertari“ cu Marek Belka, insa guvernul a ramas unul minoritar.

In ciuda tuturor acestor framantari, Polonia a fost una dintre premiantele integrarii europene anul acesta. 

„Guvernele minoritare sunt, cateodata, o solutie foarte buna mai ales atunci cand sunt de facut reforme specifice, necesare dar nepopulare. Pentru ca opozitia lasa aceste guverne sa faca ele treaba murdara“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Robert Cottrell, analist al revistei britanice The Economist. 

Situatia guvernului actual nu este roza nici in Cehia, unde coalitia de stanga are doar un vot peste opozitie in Parlament. Si in plus, mai exista si coabitare: presedintele Vaclav Klaus provine dintr-un partid de dreapta – Partidul Civic Democrat -, iar Executivul condus de Stanislav Gross este sustinut de o coalitie de centru stanga. Situatia fragila din Cehia, alta campioana a integrarii din 2004, nu a impiedicat insa guvernul sa promoveze legi importante, uneori prin actiuni anecdotice.  Tomas Nemecek, redactor-sef al revistei Respekt, una din cele mai importante din Cehia, a povestit pentru BUSINESS Magazin un caz din luna aprilie a acestui an, cand presedintele Vaclav Klaus si-a exercitat dreptul de veto la modificarea TVA, promovata de Guvern. 

Pentru a rasturna acest veto, coalitia de stanga avea nevoie de minimum 101 voturi in Camera Deputatilor. Dar unul dintre deputatii coalitiei, care era si ministru de externe, tocmai avusese un accident de masina. El a fost adus insa de la spital, cu un elicopter, si astfel coalitia a avut si cel de-al 101-lea vot, cel decisiv.

Potrivit jurnalistului independent Jana Kneschke, in Cehia, dreapta si stanga denumesc mai degraba culoarea formala a partidelor (social-democratii sunt „rosii“, civic-democratii „albastri“). „Judecand dupa programe, ambele partide sunt mai degraba de centru-stanga“, spune Jana Kneschke.

Suna cunoscut, nu? 

Experienta Croatiei arata insa, spun unii analisti, si in ce constau riscurile unei guvernari in care majoritatea e obtinuta aproape cu orice risc. Potrivit analistului croat Drago Hedl, in decembrie 2003 a existat riscul major al unei instabilitati politice in tara. 

La presiunile Uniunii Europene, guvernul de dreapta al HDZ (Uniunea Democratica Croata), care obtinuse doar 66 de locuri (din 152) in Parlament, nu a putut sa alcatuiasca o majoritate impreuna cu HSP (Partidul Croat de Dreapta).

Mai mult, spunea Hedl intr-un articol, un al doilea aliat posibil, HSS (Partidul Taranesc Croat), care avea 9 voturi in Parlament, a renuntat sa sprijine guvernul. Asa ca HDV-ul premierului Ivo Sanader a trebuit sa faca concesii riscante pentru a atrage de partea sa 11 deputati provenind din partide mai mici, intre care Partidul Pensionarilor si grupuri ale minoritatilor. 

Sanader a promis atunci totul pentru a-si asigura sustinerea partidelor mici: cresterea cu 70% a pensiilor, ajutoare pentru mame si veterani, compensatii banesti pentru cei care au detinut proprietati de o parte si de alta a granitelor, pensii pentru etnicii germani care au stat in lagarele din Croatia, administratie bilingva si restituirea proprietatilor care apartinusera inainte de alipire italienilor din Istria. 

In sfarsit, oamenilor de afaceri li s-a promis o reducere a TVA de la 22 la 20%.  A fost o mare discrepanta intre promisiuni si resurse, spune Hedl, in conditiile in care Croatia avea de sustinut un deficit extern de 19 miliarde de dolari – dar Sanader a mers mai departe. 

„Guvernele minoritare care stau prea mult timp la putere au tendinta de a nu avea o disciplina bugetara buna si cheltuiesc bani publici pentru a se mentine la putere“, trage concluzia Robert Cottrell de la The Economist. 

Pentru Nick Eisinger, analist Fitch, un guvern minoritar roman privit in pespectiva situatiei din Croatia nu trebuie sa fie o sperietoare. „In Croatia, am sesizat chiar o mai buna implementare a politicilor economice in ciuda guvernarii fara sustinere parlamentara“, afirma Eisinger.

Analistul Fitch nu impartaseste nici temerea numarul unu la ordinea zilei in Romania: ca un guvern minoritar nu se va putea misca suficient de repede pentru a incheia negocierile de aderare in timp util.

„Probabil ca ultimele doua capitole negociate cu UE nu se vor incheia in acest an, dar acest lucru se va intampla, aproape sigur, pana la primavara“, crede Eisinger. Analistul Fitch mai spulbera o teorie care a panicat electoratul din Romania in ultimele doua saptamani: ca investitorii straini nu vor mai fi atrasi de ideea unui Executiv fara puterea de a promova rapid anumite schimbari legislative.

„Mai degraba ii sperie o coalitie majoritara din care sa faca parte Partidul Romania Mare“, afirma Eisinger. Nici coabitarile – problema se poate pune si in Romania – nu sunt un motiv de spaima. Cei care resping ideea coabitarii spun ca buna intelegere dintre presedinte si guvern inseamna eficienta si vorbesc despre valentele muncii intr-o echipa bine sudata. In replica, sustinatorii coabitarii afirma ca istoria postdecembrista a Romaniei ne-a demonstrat ca acest tip de echipa a dat nastere modelului „o mana (prezidentiala) spala pe alta (guvernamentala)“. 

„Un presedinte-cenzor care, prin autoritatea pe care o are, poate atrage atentia asupra greselilor guvernului, poate ajuta la corectarea lor“, spune Robert Cottrell de la The Economist. Coabitarile sunt, in afara de Cehia (in prezent) si Polonia (1997 – 2001), la ordinea zilei si in Europa Occidentala. 

Un exemplu elocvent este cel al Frantei, care a avut coabitare in ambele directii in ultimii 15 ani. Pe de o parte, a fost un presedinte de stanga (Mitterrand) care a avut un guvern de dreapta (guvernul Balladur). Pe de alta parte, a fost un presedinte de dreapta (Chirac) cu un guvern de stanga (guvernul Jospin). 

„Politicienii trebuie sa se respecte unul pe altul si trebuie sa respecte Constitutia. Atata vreme cat fac asta, ei pot lucra perfect impreuna“, este in opinia analistului Robert Cottrell, de la The Economist, morala experientelor guvernelor minoritare si a coabitarilor din Europa.

Teoretic (si practic pentru altii), toate bune. Este insa clasa politica romaneasca suficient de matura pentru a lasa in urma interesele marunte, sau chiar mari, de partid. Si, mai mult, vor asigura institutiile romanesti o corecta „functionare“ a tarii in cazul unei crize politice similare celor din Polonia sau Cehia. „La noi, institutiile sunt doar de fatada. In spatele lor stau oameni, care dau telefoane. Situatiile limita de pana acum au aratat ca institutiile statului s-au clatinat. Independenta lor a disparut in momentul in care a crescut miza“, spune Sorin Ionita, director executiv al Societatii Academice din Romania.

Pentru politicienii romani, o miza mai mare decat a sustine integrarea Romaniei in Uniunea Europeana nu a existat pana in prezent si probabil nici nu va mai exista in urmatoarele  decenii. Este timpul ca ei sa demonstreze, pentru prima data, ca sunt mai mult decat ceea ce par.