Gardul și leopardul

Am promis să scriu numai despre lucrurile trăite, așa cum le-am perceput și cred că ar fi de folos să le împărtășesc și altora.
Astăzi o să vă spun o poveste banală. A noului CEO care vine să salveze organizația cu priceperea sa. Așezarea sa în mijlocul oamenilor, cunoașterea problematicii, implementarea unei viziuni și strategii fac parte din teoria aplicată cu succes. Ce faci însă cu trăirile omului care joacă acest rol asumat cu toată credința că o să facă cât de bine poate tot ce și-a propus?
La urma urmelor, nu doar competențele și experiența o să-l susțină în demersurile sale, ci mai ales modul cum alege să le fructifice în relația cu noua echipă.

Toți cei pe care-i întâlnește de la primul pas în organizație vin cu propriile percepții asupra contextului. De ce și cum s-a ajuns aici. Cum se poate face altfel. Cu ce ar putea ajuta fiecare, simpatii și subiectivisme, unele la care aderă și nou venitul șef și care sunt etalate prin fața sa.

Cât de puternic trebuie să rămâi ancorat în afara contextului ca să nu te rătăcești epuizat printre atâtea sugestii ale celor care, de o viață, știu mersul lucrurilor?
„La noi și „așa se face sunt pastilele minune care asigură bunul mers al companiei pe care șeful cel mare, nou venit, o să le înghită chiar și fără să-i pui în mână un pahar cu apă. Cât o să poată rezista? E singur. Iar ceilalți, mulți. Chiar dacă vor fi printre cei vechi câțiva doritori de schimbare, nu e oare mai simplu să te opui decât să implementezi alte soluții?
Zi după zi, întâlniri și interacțiuni informale, absorb nesătulă obiectivitatea noului venit. Ce‑ar fi mai ușor? Să te menții pe poziție, aducând mereu argumente pentru schimbarea benefică, sau, obosit, să te lași dus de valul cererilor de a sta pe loc? Maximum, să schimbi ambalajul, dar nu și conținutul.

Raportul forțelor este incorect. Chiar dacă funcția ajută și pârghiile sunt mai multe, tot comportamentele te ridică sau te doboară… Omul are tendința de a urma, de a se adapta la comunitate. Schimbarea este un proces costisitor, îți mănâncă multe resurse până ajungi să măsori rezultate. Managementul schimbării și teoria sunt desăvârșite, dar condițiile în care se pot implementa sunt multe și variate. Fiecare slăbiciune a sistemului, dar mai ales transpusă în relațiile dintre membrii echipei, este o bilă albă în urna eșecului. Proiectul devine greoi până ajunge să fie doar un subiect de discuție fără legătură directă cu acțiunea.
Echipa se anchilozează, lumina din ochii angajaților plini de speranță la începutul drumului se transformă într‑un zâmbet amar: „Păcat, am spus eu că nu o să reușească!.

Cine să reușească? Un singur om? Ce să facă el singur? Să-i schimbe pe toți cei care îi sunt coechipieri? Nu ar fi mai simplu ca fiecare dintre ei să ajusteze de bună voie ceva din modul în care gândește și apoi, acționează? Am mai spus-o, dar o repet cu credință. Oamenii urmează oameni!

Vreți să aflați finalul poveștii? Sau vă este cunoscut? În capul cui se sparg toate nereușitele? Al ultimului venit. Timpul și răbdarea nu sunt termeni ai negocierii, iar oamenii nu se schimbă peste noapte, ci dacă vor, dacă au timp să se convingă singuri și depunând efort.
Nu a spus nimeni că un astfel de proces este ușor, dar atunci când se ajunge și la strânsul roadelor, merită!

MIHAELA FEODOROF (executive coach și fondator  Yourway Life & Counseling)