Gafe diplomatice în România și în lume - de la țări inventate la glume bizare și hărți greșite

Postul public german ZDF a prezentat, sâmbătă, gafele diplomatice ale săptămânii, printre ele figurând și broșura cu harta Franței acoperită cu steagul german oferită de ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu, omologului Frank-Walter Steinmeier, în timpul vizitei făcute luni în România.

Greșeala, asumată de Agerpres, care a realizat broșura respectivă, a dus la eliberarea din funcție a purtătorului de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe (MAE).

În aceeași zi, Aurescu i-a comunicat lui Steinmeier “regretul profund” pentru faptul că pe broșură se afla harta Franței, și nu cea a Germaniei, așa cum ar fi trebuit.

Potrivit MAE, “ministrul de Externe german i-a transmis omologului român că nu apreciază că situația în cauză este de natură să producă vreun efect sau să creeze vreo problemă în relațiile bilaterale, până la semnalarea acesteia de către omologul român ea nefiind remarcată”.

Nici presa germană nu a fost prea vehementă, Hamburger Morgenpost notând că o astfel de încurcătură a făcut, recent, și Ministerul de Externe de la Berlin. În februarie, în pregătirea vizitei lui Steinmeier în Republica Democrată Congo, MAE german a comandat insigne cu steagul acestei țări. Din fericire, chiar înainte de plecare cineva a observat că în loc de steagul Republicii Democrate Congo pe insigne se afla cele al țării vecine, Republica Congo (Congo Brazzaville).

Din România, șeful diplomației germane a mers la Sofia, de unde a postat pe Facebook, marți, 10 martie, că spre finalul vizitei sale în Bulgaria a fost primit și de către “președintele român Rosen Plevneliev”.

Câteva ore mai târziu, greșeala a fost corectată, după ce a fost taxată într-o serie de comentarii furioase, inclusiv ale unor bulgari, potrivit cotidianului bulgar BGglas.

Întâmplarea cu broșura a fost cea de-a doua gafă a diplomației române în acest an. În februarie, la Ambasada din Paris a izbucnit un scandal, după ce mai mulți invitați la o recepție organizată cu ocazia vizitei președintelui Klaus Iohannis au primit un e-mail care avea atașat și un document intern în care o angajată a misiunii a trecut o serie de aprecieri nepotrivite, precum “indezirabil” și scârbos”, la adresa unor persoane.

În urma incidentului de la Paris, ministrul Aurescu a decis încheierea misiunii permanente a diplomatului implicat, precum și încetarea detașării și a raporturilor de muncă cu Ministerul Afacerilor Externe. Yvette Fulicea, implicată și ea în scandalul invitațiilor, și-a prezentat, demisia din funcția de director al Institutului Cultural Român (ICR) din Paris.

Nu a fost lipsit de incidente diplomatice nici mandatul lui Teodor Baconschi.

Revocat intempestiv de la conducerea MAE în 23 ianuarie 2012, pentru declarații fără legătură cu politica externă, Teodor Baconschi rămâne în istorie ca un șef al diplomației care s-a remarcat nu neapărat prin fapte – chiar dacă în timpul mandatului său s-a semnat acordul cu SUA privind scutul antirachetă și s-a desfășurat cea mai mare operațiune de evacuare de români din străinătate: peste 700 aduși din Libia – ci mai ales prin declarațiile de culoare cu care și-a presărat intervențiile publice.

El s-a remarcat de-a lungul timpului prin afirmații nu neapărat greșite, dar foarte colorate.

Mandatul său a început sub auspiciile problemei cetățenilor români de etnie romă din Franța. “Avem niște probleme fiziologice, naturale, de infracționalitate în sânul unora dintre comunitățile românești, în special în rândul comunităților cetățenilor români de etnie romă”, a spus el în declarații cu omologul francez, în februarie 2010, referindu-se la comunitatea de romi.

La începutul lui 2011, Baconschi afirma, într-un interviu, că în condițiile în care MCV este folosit în alte domenii și devine un handicap, România îl poate denunța unilateral, la fel cum poate condiționa aderarea Croației la UE. La acel moment au intervenit atât Comisia Europeană – precizând că România nu poate denunța unilateral MCV – cât și președintele Traian Băsescu.

Mai puțin diplomatic, însă foarte sincer, Baconschi deplângea, la 6 ianuarie 2012, faptul că nu există nici la MAE, nici în altă parte “o baghetă magică” prin care să se schimbe compoziția Guvernului olandez, referindu-se la opoziția Olandei față de aderarea României și Bulgariei la Schengen, pusă pe seama faptul că Executivul de la Haga era sprijinit în Parlament de o formațiune de extremă dreapta. Ministrul mai spunea atunci că deplânge “aceste opțiuni câteodată radical eurosceptice sau chiar antieuropene”.

Și Adrian Cioroianu a fost un șef al diplomației care s-a remarcat printr-o serie de gafe.

La puțin timp după începerea mandatului, în aprilie 2007, ministrul Cioroianu a fost aspru criticat după ce i-a solicitat o întrevedere secretarului de stat al SUA Condoleezza Rice, cu ocazia reuniunii miniștrilor de Externe din țările NATO, de la Oslo, dar a primit răspuns negativ, din cauza scurtei prezențe a oficialului american în capitala Norvegiei. În timp ce Ambasada SUA de la București explica imposibilitatea organizării unei reuniuni bilaterale prin programul foarte aglomerat al Condoleezzei Rice, Cioroianu declara că a avut o întâlnire “de prim contact” cu secretarul de stat american, dar că nu s-a urmărit realizarea unei întrevederi bilaterale, în sens clasic.

O întâlnire pe care a avut-o cu secretarul de stat american Condoleezza Rice l-a adus din nou pe Adrian Cioroianu în centrul controverselor. “Da”, “da, da, desigur”, “bineînțeles” și “vă mulțumesc foarte mult” au fost singurele cuvinte rostite de ministrul român de Externe în prezența omologului său american, în timpul întâlnirii cu presa, conform transcrierii publicate pe site-ul Departamentului de Stat american.

Uciderea unei italience de către un imigrant român de etnie romă din Italia a creat contextul în care ministrul a făcut o nouă gafă.

În timpul unei intervenții telefonice la un talk-show televizat, Adrian Cioroianu a spus: “Vă rog să mă credeți. Și eu mă gândesc de săptămâni de zile care ar fi situația. Eu vă spun deschis că nu mi se pare cea mai bună soluție aceasta, de a nu-i lăsa să părăsească… Aceasta ar trebui să fie, cum să spun, cea mai ușoară pedeapsă. Acești oameni, din păcate, repet, nu am studii de drept, nu vreau să pozez în altceva decât ceea ce sunt, dar, așa cum judec eu, acești oameni care comit astfel de fapte, acești oameni nu trebuie trimiși în regim de celulă, cu televizor, ar trebui puși la muncile cele mai dure și formate probabil batalioane din alea disciplinare. Nu știu dacă asta le-ar aduce mintea la cap, dar, credeți-mă, eram ieri pe drumul dintre Alexandria și Cairo, la sfârșitul vizitei, îmi veneau știrile din țară, din păcate pe SMS, nu puteam fi prins pe telefonul mobil, vă dați seama, prin deșert…și mă gândeam dacă nu cumva puteam cumpăra un teren în deșertul ăla egiptean, să-i plasăm acolo pe cei care..astfel de oameni ne fac de râs”.

În vara lui 2007, aflat în vizită în Macedonia, Adrian Cioroianu a confundat Georgia cu Azerbaidjanul.

Aflat în vizită în Italia, în noiembrie 2007, împreună cu premierul Călin Popescu Tăriceanu, Cioroianu s-a întâlnit cu reprezentanți ai românilor din această țară, printre care și cu liderul Asociației romilor refugiați politici din Italia, Costică Argint. Cei doi s-au îmbrățișat, iar Adrian Cioroianu a spus “Să trăiască domnu’ Argint”. Argint era acuzat de mai multe infracțiuni în România, iar ulterior el a fost arestat și pentru infracțiuni comise pe teritoriul italian.

Tot în noiembrie 2007, presa a relatat că, aflat în vizită în Spania, în delegația care îl însoțea pe președintele Traian Băsescu, Cioroianu i s-a adresat într-un limbaj colocvial suveranului spaniol. În timpul ceremonialului de primire, ministrul i-ar fi spus regelui Juan Carlos: “Good point, good, good point”. Mai mult, ministrul de Externe a continuat, ridicând degetul mare de la mâna dreaptă în sus, cu pumnul strâns în dreptul pieptului, facându-i regelui Juan Carlos semnul “OK”, a mai relatat presa.

Tot presa a relatat că, în timpul vizitei în Suedia, alături de șeful statului, Adrian Cioroianu a întârziat la întâlnirea cu oamenii de afaceri suedezi, la care au participat președintele Traian Băsescu și regele Suediei, Carl XVI Gustaf. El a intrat după rege, ceea ce contravine protocolului.

Și summit-ul NATO de la București a fost o ocazie pentru criticii lui Cioroianu să remarce că acesta nu s-a aflat la aeroportul “Henri Coandă” pentru a-l întâmpina pe președintele SUA George W. Bush, iar la plecarea acestuia l-a condus însoțit de logodnică.

Prezența militară slovacă în Irak i-a pus în încurcătură, pe 29 mai 2009, pe șefii diplomațiilor de la București și Bratislava, ministrul Diaconescu spunând că a fost o temă discuțiilor bilaterale, nefiind contrazis inițial de omologul său, care ulterior a spus însă că Slovacia s-a retras din Irak în 2007.

Gafe și greșeli diplomatice se întâmplă și la case mai mari.

În 2008, înainte de summitul NATO de la București, Casa Albă anunța, potrivit transcriptului conferinței de presă a consilierului pe probleme de securitate națională al președintelui american, că președintele SUA, George W. Bush, se va deplasa la “Constadt”, pe litoralul Mării Negre, pentru a se întâlni cu “președintele Vasesque”.

Ulterior, Casa Albă, prin intermediul unei precizări făcute de Ambasada SUA la București pentru MEDIAFAX, și-a exprimat regretul pentru eroarea de grafie apărută în transcriptul referitor la vizita președintelui Bush în România, precizând că, din păcate, transcriptul a fost postat pe pagina de Internet înainte de a fi editat, iar numele președintelui Băsescu a apărut “așa cum a auzit stenografa”.

Tot fostul președinte Traian Băsescu a fost “victima” unei greșeli în 2012, când site-ul oficial al summitului NATO de la Chicago, chicagonato.org, l-a prezentat drept prim-ministrul României.

Președintele Barack Obama a fost criticat de presa americană și de cea britanică după ce, în martie 2009, i-a dăruit premierul Gordon Brown, aflat în vizită în SUA, o colecție de DVD-uri cu filme americane clasice. Acestea însă nu erau compatibile cu DVD playerele britanice.

O lună mai târziu, Obama se ducea la Buckingham Palace cu un IPod pentru regina Elizabeta a II-a, cadou catalogat drept o gafă de către presa din Albion.

În cadrul aceleași întrevederi, Michelle Obama a încălcat protocolul casei regale, îmbrățișând-o pe suverana britanică, care nu a părut derajantă de gest.

Una dintre cele mai criticate greșeli ale președintelui SUA s-a petrecut în 2012. Obama a vorbit, în cursul unei ceremonii omagiale, despre “lagărele de exterminare poloneze” din cel de-al doilea Război Mondial, sintagma fiind considerată o ofensă gravă în Polonia, unde regimul nazist german a executat polonezi și evrei în timp ce țara era sub ocupație.

Liderul de la Casa Albă i-a trimis o scrisoare omologului Bronislaw Komorowski pentru a-și cere scuze, dând asigurări că a folosit expresia “în mod eronat”.

La summitul G20 din 2011, din cauza unor microfoane rămase deschise, întreg mapamondul a aflat o discuție privată între președinții Barack Obama și Nicolas Sarkozy.

Referindu-se la premierul israelian Benjamin Netanyahu, Sarkozy a declarat: “Nu îl mai suport. Este un mincinos”. Obama a replicat: “Tu te-ai săturat de el, dar eu trebuie să tratez cu el în fiecare zi!”.

Ulterior, Sarkozy i-a trimis o scrisoare lui Netanyahu în care i-a amintit de prietenia pe care i-o poartă și a subliniat că divergențele lor privind problemele din Orientul Mijlociu, apărute în presă, nu au impact asupra acestei prietenii.

Și vicepreședintele american Joe Biden este cunoscut pentru gafele sale, unele cu implicații asupra relațiilor cu alte state.

Anul trecut, a reușit într-un singur discurs să enerveze autoritățile din Turcia și Emiratele Arabe Unite, aliate ale SUA, acuzându-le că sprijină financiar grupările militare din Siria. Biden a fost nevoit să-i sune pe președintele turc, Recep Erdogan, și pe prințul moștenitor Mohammed bin Zayed Al Nahyan pentru a-și cere scuze.

Tot anul trecut, l-a descris pe fostul premier din Singapore Lee Kuan Yew drept “cel mai înțelept om din Orient”, asiaticii considerând termenul “Orient” ca fiind învechit și ofensator.

Secretarul de stat american John Kerry și-a cerut și el scuze autorităților de la Tel Aviv, după ce presa a relatat că oficialul SUA a avertizat Israelul că riscă să devină un stat “de apartheid”, în cazul în care nu face rapid pace cu palestinienii.

Kerry a negat vehement că ar fi spus așa ceva, dar Departamentul de Stat nu a dezmințit că șeful diplomației americane a folosit acest termen care desemnează sistemul social segregaționist aflat în vigoare în Africa de Sud în perioada 1948-1994.

În septembrie 2013, secretarul de stat John Kerry a dorit să salute activitatea diplomaților americani din Kyrgyzstan, dar a dat impresia că a confundat această țară cu vecina mai bogată în resurse, Kazakhstan.

Diplomații SUA din afara țării “luptă împotriva corupției în Nigeria, sprijină statul de drept în Burma, sprijină instituțiile democratice din Kyrzakhstan”, a spus Kerry.

Predecesoarea sa, Hillary Clinton, a fost ținta ironiilor în 2009, după ce i-a oferit omologului rus, Serghei Lavrov, un “buton de resetare”. Dar cuvântul de pe buton, “peregruzka”, înseamnă mai degrabă “supraîncărcare” decât “resetare”. Clinton i-a dat asigurări omologului său că personalul său a depus eforturi pentru a face acest lucru corect. “A fost corect?”, a întrebat ea, zâmbind. “Ați greșit”, i-a răspuns Lavrov, care zâmbea, de asemenea.

În pofida situației stânjenitoare, cei doi s-au amuzat în fața camerelor de luat vederi și au apăsat butonul împreună. La o conferință comună, după două ore de discuții, cei doi au glumit pe tema greșelii. “Am ajuns la un acord despre cum se scrie «resetare» în rusă și engleză, nu mai avem divergențe”, a spus Lavrov.

În 2010, Hillary Clinton a felicitat-o pe regina Marii Britanii cu o săptămână înainte de ziua sa de naștere.

“E mai bine să feliciți cu o săptămână mai devreme decât cu o săptămână mai târziu”, a replicat Philip Crowley, un purtător de cuvânt de la Departamentul de Stat, încercând să repare gafa.

Soțul reginei, ducele de Edinburgh, este recunoscut pentru comentariile incomode și pentru umorul mai ciudat, cotidianul Daily Telegraph alcătuind o lungă listă cu gafele sale diplomatice.

Printre ele, se numără și întrebarea adresată, în 2002, unor aborigeni din Australia, prințul dorind să știe dacă aceștia trag în continuare cu săgeți.

“Nu sunteți cei mai mulți dintre voi descendenți din pirați?”, l-a întrebat el, în 1994, pe un locuitor din Insulele Cayman.

“Arăți de parcă ești gata de culcare”, i-a spus, în 2012, președintelui nigerian, îmbrăcat într-un costum tradițional.

Fostul președinte George H. W. Bush i-a insultat involuntar pe australieni în timpul unei vizite la Canberra în 1992, când a făcut semnul victoriei, fără să știe că în Australia acesta are altă semnificație, fiind un gest obscen.

Fostul lider de la Casa Albă este, de altfel, autorul uneia dintre cele mai celebre gafe din politica internațională. Involuntară și aceasta.

Din cauza unei gripe intestinale, Bush Sr. a vomitat pe premierul japonez Kiichi Miyazawa, în 1992, în timpul unui dineu găzduit de oficialul nipon. Incidentul i-a adus popularitate președintelui american în Japonia, fiind inventată o expresie nouă în limba japoneză: “bushu-suru” (a vomita în public).

Aflat în vizită în China în 2010, premierul britanic, David Cameron, și-a supărat gazdele, refuzând să renunțe la floarea de mac de la butonieră. Cameron și miniștrii care îl însoțeau purtau la butoniere flori de mac, simbol al comemorării eroilor căzuți la datorie în primul Război Mondial. Pentru chinezi, florile de mac reprezintă o amintire dureroasă a celor două războaie ale opiumului, ambele pierdute de ei în fața britanicilor.

Exprimarea liberă, gafele și alte derapaje erau caracteristice și pentru fostul premier italian Silvio Berlusconi.

În noiembrie 2008, când se afla în vizită oficială la Moscova, Silvio Berlusconi l-a calificat pe președintele Barack Obama drept “tânăr, frumos și chiar bronzat”.

A recidivat un an mai târziu, spre indignarea opoziției din Italia.

Întors de la Pittsburgh, el spunea: “Vă aduc salutările unui om care se numește, care se numește… așteptați, era cineva bronzat: Barack Obama!. Nu o să credeți, însă, au mers amândoi la plajă ca să facă baie de soare, pentru că și soția sa este bronzată!”.

În 2003, Berlusconi a provocat o criză diplomatică între Roma și Berlin după ce a declarat că Martin Schulz, pe atunci eurodeputat, ar putea juca “rolul unui gardian de lagăr” într-un film despre naziști.

În cursul summiturilor oficiale, Berlusconi a fost protagonistul mai multor episoade insolite, ascunzându-se în spatele unei plante pentru a o speria pe Angela Merkel sau punându-i coarne unui ministru spaniol în timpul unei fotografii de grup.

În anul 2000, cancelarul german Gerhard Schröder a stins, din greșeală, flacăra eternă de la Memorialul Yad Vashem dedicat Holocaustului din Israel, flacăra care arde în memoria celor șase milioane de evrei uciși de naziști. Cancelarul și premierul israelian Ehud Barak au încercat fără succes să o aprindă, fiind nevoie de intervenția unui angajat de la Memorialul Yad Vashem.