Gabriel Zbârcea, propus pentru conducerea SRI: „Sunt român și patriot de când mă știu”

Într-un interviu acordat anul trecut Financial Intelligence, Gabriel Zbârcea spunea: „România este o țară superbă. Am spus-o și o voi susține mereu. Este casa mea, țara părinților și bunicilor mei, țara copiilor mei, locul în care mă simt cel mai bine, mă simt împlinit alături de cei dragi. România are foarte multe atuuri. În primul rând, oamenii: avem o țară cu oameni creativi, calzi, cu credință în Dumnezeu inteligenți, descurcăreți, care au trăit și experimentat multe, regimul comunist, tranziția spre o societate democratică și economia de piață. Toate aceste încercări ne-au pregătit pentru viață și provocările ei. Românii sunt mai greu de păcălit, avem valori și repere adânc săpate în conștiința de neam. Apoi amplasarea geografică: munte, mare, deltă, avem peisaje unice în lume. Poziționarea geografică este un mare avantaj și din punct de vedere strategic și geopolitic. Nu în ultimul rând, stabilitatea, suntem și am fost o țară stabilă. Nu avem probleme legate de infracționalitatea violentă, terorism, poluare, nu avem convulsii sociale de mare amploare.

Șansa României stă în oameni. Oamenii vor genera schimbarea și politicienii o vor pune în aplicare. Avem nevoie de unitate. Dezbinarea și luptele interne nu duc nicăieri, din contră, ne fac vulnerabili. Sper ca toți cei implicați în mecanismul decizional să înțeleagă că țara trebuie, mereu, pusă pe primul loc și nu interesele de partid și cu atât mai puțin interesele personale”.

Întrebat dacă democrația și-a atins limitele, Gabi Zbârcea a precizat: „Democrația va urma cursul timpurilor noi pe care le trăim și, sper eu, se va reinventa. Ca să îl citez pe Churchill ”democrația este un sistem politic prost, însă rămâne cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat”. Pe cei care se plâng de democrație, pe neomarxiștii de pe rețelele sociale, îi rog să meargă în schimb de experiență în Coreea de Nord sau să citească ”Drumul spre libertate” – Yeonmi Park”.

Înainte de a fonda Țuca Zbârcea și Asociații acum 20 de ani, Zbârcea a făcut parte din echipa Mușat & Asociații (Deputy Managing Partner și Partner, între 1997–2004), a fost Consilier de Stat al Prim-ministrului (decembrie 2004–ianuarie 2005) și Președinte al Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) (ianuarie–septembrie 2005).

Zbârcea este absolvent al Liceului Gheorghe Lazăr și al Universității București, Facultatea de Drept. Într-un interviu recent pentru juridice.ro, acesta spunea: „În timpul liceului, mi-am dat seama că nu doresc să merg în niciun caz spre matematică și fizică. Nu-mi plăcea deloc matematica și fizica și am știut de prin clasa a XI-a că vreau să merg la Drept. Deși m-am apucat să învăț pentru Drept doar cu câteva luni înainte și admiterea era foarte grea, am intrat al 70-lea.

Noi am fost generația care am trăit Revoluția din 1989. Eram în clasa a XI-a în 1989. Eram cu fratele meu în Piața Universității, la Revoluție, și îmi amintesc că mama ne căuta prin piață ca să mergem acasă, pentru că se trăgea cu trasoare. Eram dornic de libertate.

După 90, am militat împreună cu mulți dintre colegii de generație în Piața Universității. Am avut pancartă cu Liceul Lazăr, am avut un eveniment în cadrul liceului în care fostul prim-ministru Petre Roman a venit să se prezinte într-un amfiteatru și, brusc, au început să circule baloane cu Votez Ion Rațiu. Am început să cântăm Imnul Golanilor, până când premierul Petre Roman a plecat.

Pe 13 iunie 1990, am fost printre cei care am forțat reintrarea în Piața Universității. Credeam că avem puterea să înfrângem acea hoardă de mineri si am încercat să intrăm în piață. Îmi amintesc că un miner m-a întrebat cu cine am votat. Și i-am spus că nu am vârsta de vot, ceea ce era adevărat. N-am putut să votez în 1990, dar pentru mine fenomenul Piața Universității m-a marcat. Multe din lucrurile care s-au întâmplat în evoluția mea ulterioară au avut ca rădăcină fenomenul Piața Universității.

Primul lucru pe care l-am făcut când am intrat la Facultatea de Drept a fost să mă înscriu în Liga Studenților și am reușit să fiu președintele acestei organizații circa doi ani și jumătate. În perioada în care am fost președinte, Liga a fost o organizație extrordinar de puternică, mult mai puternică decât organizațiile de tineret sau studențești ale partidelor politice. Știu că, la acea vreme, am făcut un proiect de lege cu sprijinul profesorului Lucian Mihai, de urgentare a judecății și a urmăririi penale împotriva celor care au participat la faptele de reprimare din decembrie 1989.

Nu am reușit să strângem decât 100.000 de semnături, iar legea ne cerea să avem 250.000 de semnături ca inițiativă populară. Așa că am trimis proiectul Seniorului Corneliu Coposu. El a fost inițiatorul acelui proiect de lege, dar nu s-a adoptat nici până astăzi, motiv pentru care Dosarul Revoluției este încă pe rol după atâția și atâția ani.

Tot pe acea vreme am protestat împotriva regimului Iliescu – Operațiunea Zidul – și am organizat un marș, am mers la Cotroceni și am vopsit zidul cu tot felul de culori. Ni s-a părut că idealurile Revoluției fuseseră furate și întinate și am vrut să luptăm. Am mai organizat un miting foarte mare împotriva guvernului Văcăroiu, s-a numit Operațiunea Gunoi, ocazie cu care am adus niște gunoaie simbolice în fața Guvernului. A fost un marș studențesc.

Dar probabil cele mai faine imagini ale Ligii Studenților din perioada mea au fost cele legate de manifestațiile pentru eliberarea lui Ilie Ilașcu (n.r. Pe 2 iunie 1992, el și alți trei români moldoveni au fost arestați de GRU (Serviciul secret al Armatei F.Ruse). A fost deținut politic al regimului de la Tiraspol între 1992-2001. În 1993 a fost condamnat la moarte de către o instanță neconstituțională subordonată politic Moscovei). După ce Ilie Ilașcu, pe care l-am considerat la momentul respectiv o victimă a regimului comunist, a fost arestat și întemnițat, am blocat Universitatea. Au fost 20.000 de oameni care au mărșăluit prin București pentru cauza românească și patriotică. Eu sunt român și patriot de când mă știu”.

Zbârcea a renunțat la o repartiție ca judecător la București pentru a îmbrățișa avocatura, considerată de el cea mai liberă și liberală profesie”, și a ocupat ulterior funcții cheie în sectorul public, inclusiv președintele comisiei care a privatizat BCR cu peste 3 miliarde de dolari, față de evaluarea inițială de un miliard.

Gabriel Zbârcea a făcut parte din echipele care au reprezentat statul român în mari procese internaționale și le-a și câștigat: EDF, Nitramonia Făgăraș sau Noble Ventures.