Furtuna perfectă care l-a ridicat pe Klaus Iohannis

În cele din urmă, prezența la turul al doilea a depășit-o nu numai pe cea de la ultimele trei runde ale prezidențialelor, dar a fost mai mare cu aproape 2 milioane de alegători decât la primul tur din 2 noiembrie (din total, în diaspora au votat în plus aproape 218.000), ceea ce i-a asigurat lui Iohannis victoria cu un scor de 54,43% la 45,56%. Primele estimări ale CURS – Avangarde arătau că spre Iohannis s-au îndreptat majoritatea celor care au ieșit la vot numai în turul al doilea, majoritatea tinerilor sub 30 de ani, majoritatea maghiarilor, majoritatea alegătorilor din mediul urban, din Transilvania și București și majoritatea celor care în primul tur au votat cu Monica Macovei, Kelemen Hunor și Elena Udrea, respectiv în jur de jumătate dintre votanții lui Dan Diaconescu și C. V. Tudor. Iohannis a câștigat inclusiv în fiefuri tradiționale ale PSD (Vrancea, Iași, Bacău, Suceava, Prahova, Constanța), iar în R. Moldova, unde Ponta câștigase în primul tur, Iohannis a întors scorul în favoarea sa.

La nivel de campanie electorală convențională, victoria lui Iohannis poate fi atribuită reușitei echipei acestuia de a-l poziționa nu doar deasupra polarizării obositoare între “băsiști” și “antibăsiști” (inclusiv prin refuzul de a iniția alianțe cu alte partide), dar și deasupra temelor tradiționale de campanie prezidențială (unde Iohannis nu s-a remarcat prin inițierea sau detalierea vreunei teme anume, cu excepția anticorupției) și chiar deasupra legăturii cu suportul său real de partid (PNL și PDL).

Ca atare, primarul Sibiului a devenit apt să să valorifice sentimentul popular antisistem, care alteori s-a exprimat prin absenteism sau voturi pentru candidați precum C. V. Tudor, Traian Băsescu, Dan Diaconescu sau, mai nou, Monica Macovei. Spre deosebire de Ponta, Iohannis a beneficiat inclusiv de o campanie online fără precedent de puternică, centrată pe imaginea “neamțului civilizat/civilizator/care tace și face”, pe ideea de “Românie normală” (înțeleasă în opoziție cu România scandalurilor din epoca Băsescu – Ponta) și pe necesitatea ca președinția, guvernul și parlamentul să nu fie concentrate în mâna unui singur partid.

De cealaltă parte, înfrângerea lui Ponta poate fi atribuită eșecului echipei acestuia de a-l poziționa insistent drept adversarul unui Traian Băsescu reîncarnat în Iohannis și de a-l repoziționa drept candidat de centru, dacă nu chiar de centru-dreapta, cu prețul neglijării electoratului de stânga. Mai mult, electoratului i-a fost servită o campanie dusă cu mijloacele anilor ’90 (atacuri la persoana contracandidatului și tactica “pomenii electorale”) și susținută de alianțe nominale cu PRM și PPDD.

Pe acest fond, scandalul voturilor din diaspora, propagat în special prin rețelele sociale, care amorsaseră deja înainte de primul tur interesul tinerilor grație campaniei Monicăi Macovei, a fost decisiv, în condițiile în care autoritățile, inclusiv după înlocuirea la Externe a lui Titus Corlățean cu Teodor Meleșcanu, au refuzat să suplimenteze numărul de secții de votare din străinătate, cu unica explicație că se tem de o eventuală invalidare a alegerilor pe motiv de încălcare a legislației electorale. Procurorul general Tiberiu Nițu a anunțat, de altfel, că după primul tur a fost deschis un dosar de urmărire penală in rem față de fapta de încălcare a dreptului la vot în diaspora.

Alături de președintele Consiliului European, Herman van Rompuy, printre primii care l-au felicitat pe Iohannis au fost președintele și cancelarul Germaniei, țară care furnizează anual peste 10% din investițiile noi în România: președintele Joachim Gauck a declarat că “Germania va continua să sprijine și în viitor România pe drumul reformelor importante care urmează să fie făcute, în special în ceea ce privește îmbunătățirea statului de drept”, iar cancelarul Angela Merkel a promis că țara sa “va sprijini România cu sfaturi și fapte pe calea reformelor importante pentru aceasta și pentru UE”.

Victoria lui Klaus Iohannis a fost salutată în presa externă în primul rând ca un eveniment exemplar pentru alte țări din UE sau din Europa de Est, una dintre ideile recurente fiind faptul că într-o Europă amenințată de tentația extremismului cu bază naționalistă, în România câștigă alegerile prezidențiale un candidat complet atipic (sas și protestant). După Slovacia, România a devenit a doua țară est-europeană unde alegătorii au blocat anul acesta încercarea premierului în funcție de a deveni președinte, dând astfel un exemplu Ungariei confruntate cu tendințele spre autoritarism ale guvernului Orban, arată Bloomberg, în timp ce Financial Times consideră că victoria lui Iohannis reprezintă “manifestarea unor ani de furie acumulată din cauza standardului de trai scăzut și a persistenței corupției”.