Franța se împăunează cu o creștere record, dar umflată cu datorii, iar Germania cade pentru că lanțurile de aprovizionare i-au fost retezate. Pandemia este toxică pentru toată lumea

Franța este înainte de alegeri, iar cea mai bună veste pe care președintele Emmanuel Macron le-o poate da francezilor este că economia lor a atins anul trecut cea mai mare viteză de creștere din ultima jumătate de secol. În Germania postalegeri, germanii au primit o veste șoc: economia lor, cea mai mare din Europa, pare că se îndreaptă din nou spre recesiune. În ultimele trei luni din 2021, PIB-ul german a scăzut.

Să fie modelul economic francez mai bun decât cel german? Ani de-a rândul economia Germaniei a fost considerată motorul de creștere al Europei. Va trage de data aceasta continentul în jos odată cu ea?

Economia franceză se poate mândri cu cea mai mare creștere economică din ultimii 50 de ani, de 7%, însă în ultimele trei luni din 2021 și aceasta a încetinit, chiar semnificativ, la 0,7% față de trimestrul anterior. Noul val al pandemiei și noile restricții nu au iertat pe nimeni. PIB-ul german a scăzut în trimestrul patru cu 0,7%. De aceea, după cum scrie Bloomberg, perspectiva de creștere pentru întreaga zonă euro se întunecă.

Franța și Germania sunt cele mai mari economii ale Uniunii Europene. Dar Franța este mai puțin expusă la globalizare, pe când economia germană este puternic dependentă de exporturi, în special de exportul de produse a căror fabricație necesită parcurgerea de lanțuri de aprovizionare internaționale lungi. Iar lanțurile de aprovizionare sunt întrerupte de tot felul de penurii și sincope.

Industria auto a fost probabil cea mai afectată, reducându-și producția din cauza lipsei de semiconductori. Diferența dintre evoluțiile economice ale celor două state reflectă și un alt aspect. Franța este un stat providență și în pandemie nu s-a dezmințit.

Expansiunea economică record a avut drept combustibil creșterea cheltuielilor consumatorilor și a investițiilor, semn că guvernul de la Paris și-a deschis larg cuferele pentru populație. Dar prețul acestei generozități este creșterea datoriilor și deficitelor guvernamentale. Spre deosebire de criza precedentă, în cea actuală Comisia Europeană a relaxat regulile de disciplină bugetară, iar Franța conduce un grup de țări europene care cer ca acest lucru să se permanentizeze. Toată lumea știe cât de distructivă, mai ales politic, a fost austeritatea împusă statelor cu datorii mari în criza datoriilor din zona euro și din UE.

Datoria guvernamentală a Franței se ridică la aproape 129% din PIB. Cea a Germaniei nu ajunge la 80% din PIB. Berlinul nu mai este atât de încăpățânat cum era înainte în privința disciplinei stricte bugetare, dar nici nu face exces de cheltuieli și datorii. Îndatorarea a fost încurajată în ultimii ani de politica de relaxare a politicii monetare a BCE, care a împins dobânzile până la cea mai joasă cotă din istorie tocmai pentru a permite economiilor slabe să se împrumute la costuri nesemnificative.

Și Germania a profitat de situație, yieldurile câtorva categorii de obligațiuni guvernamentale germane stând mult timp în teritoriul negativ. Adică, teoretic, investitorii plăteau pentru ca Germania să le ia banii. Însă aceste vremuri sunt pe ducă.

În Europa de Est băncile centrale majorează dobânzile deja de mai bine de jumătate de an din cauza inflației exagerate. În SUA, banca centrală, cea mai influentă în economia mondială, pregătește pentru anul acesta mai multe șarje contra inflației record prin majorări de dobânzi.

BCE a semnalizat că se va abține cât se va putea de mult pentru a nu pune în pericol revenirea economică. Dobânzile mari, creditul mai scump, tind să frâneze creșterea economică. Dar dacă inflația va deveni mai toxică pentru creșterea economiei decât majorările de dobândă?

Până acum scumpirile accelerate au ieșit din toate tiparele tuturor băncilor centrale, mari și mici.

Cu mai puțin de trei luni până la alegeri, imaginea unei economii rezistente la criză dă bine pentru Macron, un reformist ñ mai ales dacă evoluția este pusă în paralel cu cea a Germaniei, care se îndreaptă spre cea de-a doua recesiune din perioada pandemiei.

„O creștere de 7% este spectaculoasă, iar în spatele ei stau locuri de muncă, fabrici și afaceri“, a declarat ministrul de finanțe francez Bruno Le Maire la un post local de televiziune. „Am făcut alegerile economice corecte și tot ceea ce timp de decenii părea imposibil va fi acum la o aruncătură de băț dacă vom continua în această direcție.“

La fel ca Franța, și Spania a înregistrat o creștere economică peste așteptări. Dar, ca și Franța, guvernul spaniol a făcut exces de cheltuieli. FMI a redus recent perspectiva de creștere economică pentru zona euro și a avertizat că inflația va persista mai mult timp decât s-a crezut până acum. Pentru Germania, ministerul economiei estimează un avans economic de doar 3,6% în acest an, la o inflație tot atât de mare. Un indicator al încrederii în economie realizat de CE a atins în ianuarie cel mai scăzut nivel din ultimele nouă luni. Așteptările privind angajările au scăzut și ele, amintește Bloomberg. În China și Asia, restricțiile legate de pandemie riscă să acutizeze sincopele de pe lanțurile de aprovizionare și să amorțească cererea pentru exportatorii europeni. Viitorul ar trebui privit cu prudență, dar nu cu pesimism. „Economia germană va arăta o revenire impresionantă la primăvară“, dacă pericolele geopolitice nu se concretizează, cred analiștii de la ING.