Frământări în USL: cum facem să ajungem la guvernare?
Diferența de abordare dintre PSD și PNL a ideii de opoziție a devenit evidentă nu la investirea guvernului Ungureanu, ci odată cu declarațiile de poziție ale liderilor celor două partide despre relația cu FMI și despre schimbarea guvernului Boc.
Victor Ponta a dat stranii asigurări că dacă va ajunge opoziția la putere, nu va schimba conducerea SRI, a SIE și a BNR (?), a spus că pensiile și salariile nu pot crește semnificativ nici în 2013 și că va încheia un nou acord preventiv cu FMI – toate fiind mesaje adresate clar creditorilor și partenerilor externi ai României, mai ales în perspectiva apropiatei vizite la Washington a liderului PSD. În schimb, Crin Antonescu a tunat contra lui Jeffrey Franks, cerând înlocuirea lui la șefia misiunii FMI din România, pe motiv că s-a descalificat chefuind cu gazdele pedeliste la Bușteni.
Dacă schimbarea guvernului Boc a fost taxată de Antonescu drept o simplă fază în drumul spre anticipate, Ponta aproape că a salutat noul guvern cu ocazia învestiturii, afirmând peremptoriu: “Dacă sunt lucruri bune pentru țară, de ce să ne opunem? Doar de dragul de a ne opune?”. Blândețea cu care Ponta a tratat guvernul Ungureanu a fost criticată dur inclusiv de o parte dintre susținătorii opoziției, însă colegul său la șefia USL, Crin Antonescu, s-a mărginit să vorbească despre “diferențe stilistice” sau de temperament între cele două partide, fără nicio aluzie la o posibilă destrămare a Uniunii.