Fostul președinte al Estoniei: Proiectele naționale de digitalizare trebuie să fie coordonate direct de cel mai puternic om din țară

„Aș recomanda cu tărie ca întotdeauna responsabilul cu digitizarea să nu fie un „ministru IT”. O astfel de funcție nu face decât să permită celorlalți membri ai guvernului să nu se preocupe de digitizare și să evite această respon­sa­bilitate. În plus ceilalți miniștri nu simt respon­sabilitatea de a lua în considerare propunerile Ministerului digitizării. Întotdeauna este cel mai indicat ca politica de digitizare să fie condusă de către un departament care să fie subordonat și să răspundă direct prim-ministrului sau președintelui, în funcție de sistemul de guvernământ”, a declarat Hendrik Ilves. El va participa în data de 7 noiembrie la Microsoft Summit, unul dintre cele mai importante evenimente de tehnologie și business de pe piața locală, care va avea loc la Teatrul Național din Capitală. Ziarul Financiar este partenerul media al Microsoft Summit.

Estonia se află aproape de sfârșitul unui proces de digitalizare în care cei 1,3 milioane de locuitori au o identitate digitală, iar aproape 99% dintre servicii sunt realizabile online. Cu ajutorul identitățiii digitale peste 90% dintre acțiunile legale care erau condiționate de deplasarea cetățeanului la anumite societăți sau instituții pot fi realizate acum cu ajutorul unui smartphone, unui laptop sau unei tablete – Estonia fiind astfel una dintre cele mai avansate țări la nivel global.

Cum ar trebui să abordeze statul relația cu firmele private? „Aș planifica încă de la început să pornesc la drum împreună cu cei din sectorul privat, luând în considerare nevoile și temerile lor și asigurându-mă totodată că serviciile lor îndeplinesc anumite standarde. Nu mă tem că sectorul privat ar ceda tentațiilor de a abuza de acest parteneriat: e în interesul lor să ofere servicii prin intermediul sistemului, plătesc pentru a utiliza un mediu cu un nivel înalt de securitate și asta e”. Cel mai important lucru nu este însă tehnologia, avertizează fostul președinte al Estoniei.

“Tehnologia, și simt că nu pot sublinia asta îndeajuns, este pe plan secundar sau poate chiar mai puțin importantă în ziua de astăzi, când legea lui Moore a făcut ca totul să fie atât de ieftin. Ceea ce are importanță sunt Politicile, Legile și Regulamentele. Fără dorința politică de a implementa elementele esențiale enumerate la întrebarea de mai devreme, nu se va întâmpla nimic”.

Cum a ajuns Estonia la poziția de lider de acum, care a fost momentul în care Ilves a decis să insiste în această direcție? “Din perspectiva mea cel puțin, aceasta a fost la origine o idee care a crescut din sentimentul de neputință care te cuprindea câteodată când realizai drumul enorm de lung pe care Estonia îl avea de parcurs pentru a recupera lipsa de progres din comunism.  După independență, Estonia era extrem de săracă. Dacă înainte de al doilea război mondial Estonia și Finlanda aveau același PIB pe cap de locuitor, în 1991 PIB-ul pe cap de locuitor al Finlandei era de 13 ori mai mare. Recuperarea părea imposibilă, un veritabil paradox al lui Zeno. Cu toate acestea, am realizat că într-un domeniu – digitizarea – eram mai mult sau mai puțin la același nivel. Până la urmă primul browser web, Mosaic, a apărut de abia în 1993. M-am gândit că dacă a ajunge din urmă statele avansate ar dura prea mult în alte domenii, în digitizarea societății Estonia pornea din același punct ca toată lumea, neexistând avantaje reale pentru nimeni, sărac sau bogat,  deci, de ce să nu încercăm?

Astfel că am considerat că digitizarea ar trebui să fie un obiectiv important.  Bazându-mă pe propria mea experiență educațională am considerat că trebuie să aducem școlile estoniene online, ceea ce după multă opoziție și critici chiar violente ale <<stupidității>> sugestiei, s-a finalizat totuși în 1998.

Am considerat că e-guvernarea poate avea multe utilizări, însă m-am gândit că sectorul privat se va computeriza oricum și va necesita o mulțime de ingineri. Cu toate acestea, în 1993 nu puteam prevedea cum va arăta Estonia ca țara digitizată, însă știam de pe atunci că fiind o țară mică va trebui să valorificăm la maxim resursa umană, lăsând oamenii să facă ceea ce fac ei mai bine și punând în seama computerelor un volum cât mai mare de muncă care s-ar putea face digital”, a explicat fostul șef de stat.

De unde pasiunea pentru tehnologie? „În urmă cu 49 de ani, când eram în clasa a noua, am avut șansa ca profesoara mea de matematică, care urma cursurile de doctorat în educație matematică la acea vreme, să ia decizia de a încerca să predea un mic curs de programare.  La clasă aveam un teleprinter cu bandă de hârtie perforată și un modem de telefon prin intermediul căruia ne conectam la un mainframe aflat la 30 km depărtare. Am învățat să programam în Basic. Încă am vie amintirea emoției absolute pe care am trăit-o când am rulat un program scris de mine care imprima yâx2 (adică x la pătrat). O parte dintre elevii care au participat la acel curs au continuat mai târziu studiile în informatică. Eu nu, însă la facultate, folosind cunoștințele acumulate, am învățat să scriu asamblare și am programat un PDP-8 pentru unul dintre laboratoare. Trebuia să folosești un limbaj de asamblare deoarece PDP-8, așa cum sugerează și numele lui, avea o memorie de doar 8K, ceea ce astăzi reprezintă dimensiunea unui e-mail gol”, a povestit Ilves.

Întrebat care ar fi pașii care ar trebui să fie urmați de un stat în proiectele de digitalizare, fostul președinte al Estoniei a oferit o schiță pentru un asemenea parcurs.

Digitizarea este un proces care trebui urmat pas cu pas, iar principalele etape sunt:

1. Identitate pe bază de chip obligatorie și universală. Este necesar să fie universală și obligatorie astfel încât atât sectorul public, cât și sectorul privat să dezvolte servicii și să se bazeze pe populație că le va utiliza.

2. Acest ID trebuie să fie conectat la o bază de date națională pentru a îi oferi statut de semnătură legală, echivalent cu cel al unei semnături olografe, ceea ce crește spectaculos puterea ID-ului în tranzacții.

3. Autentificare multi-pas și criptare completă pentru a asigura securitatea.

4. Un schimb de date distribuit astfel încât conexiunile sunt întotdeauna între utilizatori și servicii sau baze de date specifice, asigurând astfel faptul că nimeni nu poate avea acces la altceva decât la ceea ce are dreptul să acceseze.

5. Doar în momentul când punctele 1-4 sunt implementate se poate începe adăugarea de servicii (e-rețete, e-fișe medicale, e-cadastru, etc.)

Care (și cât de extinsă) ar trebui să fie implicarea companiilor privare în e-guvernare? Care sunt domeniile în care că ar putea aduce firmele private un plus de valoare? „De la bun început sectorul privat a fost motorul e-serviciilor. Centrul de autentificare care verifică fiecare tranzacție este un parteneriat public-privat în proporție de 50-50. Sectorul privat adaugă la sistem serviciile sale pentru o securitate sporită a tranzacțiilor. Companiile private semnează contracte și își achită taxele aproape exclusiv prin sistemul digital în Estonia. În același timp, trăind în Mecca-ul inovației și IT-ului, Silicon Valley, sunt consternat față de cât de primitivă poate fi viața offline. Birocrația nedigitizată pare că abia a ieșit din anii ’50. Deci, în timp ce poți să te joci cu realitatea augmentată pe iPhone-ul tău 10, trebuie să dovedești băncii sau sistemului școlar că locuiești unde locuiești cu o copie xerox a facturii de energie electrică”, a răspuns fostul șef de stat.

Toomas Hendrik Ilves va fi prezent în 7 noiembrie la Microsoft Summit 2017.  Ziarul Financiar este partenerul media al Microsoft Summit.