Forța de muncă, din ce în ce mai scumpă pentru angajatorii locali. În învățământ, HoReCa și servicii, costul cu forța de muncă a crescut cu peste 20%

♦ „Angajații din sectoare  precum învățământ, HoReCa sau servicii, devin tot mai vocali în privința necesității unor salarii mai mari. Aceste majorări cu costul forței de muncă sunt, în principal, un răspuns la nevoia atragerii și menținerii personalului, mai ales în sectorul HoReCa“ ♦ Sectorul de învățământ a avut cea mai mare creștere a costurilor cu forța de muncă în al doilea trimestru din 2024 față de aceeași perioadă din 2023, de peste 22%, ca urmare a presiunilor puse de dascăli pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de creștere a salariilor.

Costurile orare cu forța de muncă au crescut cel mai mult pentru companiile din învățământ, HoReCa și alte activități de servicii, toate peste 20% în trimestrul al II-lea din 2024 față de aceeași perioadă din 2023, conform datelor de la Institutul Național de Statistică (INS).

„Pe fondul inflației și al creșterii costului vieții, angajatii din aceste sectoare devin tot mai vocali în privința necesității unor salarii mai mari. Aceste ajustări sunt în principal un răspuns la atragerea și menținerea personalului, mai ales în sectorul HoReCa, care a fost puternic afectat de criza pandemică. Multe hoteluri și restaurante se confruntă cu un deficit de personal, ceea ce pune presiune pe angajatori să ofere salarii mai mari și beneficii adiționale. Așadar, costul orar cu forța de muncă crește nu doar din cauza cererii externe, dar și din inițiative interne ale companiilor care vizează retenția personalului“, a spus pentru ZF Sorina Faier, managing partner al companiei de recrutare Elite Searchers.

De regulă, costul companiilor cu forța de muncă crește când este împins din spate de factori precum inflația, creșterea salariului minim, creșterea cererii de forță de muncă, creșterea nevoii de forță de muncă calificată, majorările de contribuții la asigurările sociale, sănătate sau alte taxe legate de muncă impuse de guvern, schimbări legislative sau creștere economică.

Așadar, sectorul de învățământ înregistrează cea mai mare creștere a costurilor cu forța de muncă (plus 22,42%), ca urmare a presiunilor puse de dascăli pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de creștere a salariilor pentru atragerea și retenția tinerilor în cariera didactică. Creșterea salariilor din învățământ cu o medie de 7% în iunie 2024 este unul dintre factorii care ar putea explica această creștere a costurilor cu forța de muncă din acest sector.

Pe locul al doilea în clasament, HoReCa a avut o creștere a costurilor cu forța de muncă de 21,67%. Acest lucru poate fi legat de creșterea cererii pentru servicii turistice și de ospitalitate în al doilea trimestru al anului, în perioada sezonului estival, ceea ce de regulă crește nevoia de angajări suplimentare și, implicit, de majorări salariale.

„Pe lângă cererea și oferta de forță de muncă, un alt aspect important este evoluția generală a pieței muncii. Factori precum digitalizarea, automatizarea și adoptarea tehnologiei în diverse sectoare contribuie la necesitatea unor angajați mai bine pregătiți și mai flexibili. În acest context, companiile sunt nevoite să investească mai mult în formare și dezvoltare profesională, ceea ce adaugă presiuni suplimentare asupra costurilor salariale“, a mai spus Sorina Faier.

Pe locul al treilea în clasament este sectorul de alte activități de servicii au înregistrat o creștere de 20,41%, sugerând o expansiune a diverselor servicii, inclusiv cele personale, culturale și recreative.

Categoria de „alte activități de servicii“ este destul de largă și include o varietate de activități economice care nu se încadrează în mod specific în alte sectoare. În general, în această categorie intră companii care au precum servicii de coafură, cosmetică, manichiură, pedichiură, sunt furnizori de servicii de relaxare și terapie, sunt săli de fitness, studiouri de yoga, spălătorii și curățătorii chimice, cabinete veterinare, companii care se ocupă cu planificarea și organizarea de petreceri și așa mai departe.

Construcțiile (plus19,74%) și tranzacțiile imobiliare (plus 19,77%) au avut creșteri similare, ceea ce arată o posibilă intensificare a activităților în aceste domenii, în parte stimulată de proiectele imobiliare. Sectoare precum transportul și depozitarea (plus 17,35%) și distribuția apei și salubritatea (plus 16,72%) arată, de asemenea, creșteri importante.

La polul opus, comparativ cu trimestrul al doilea din 2023, costul orar al forței de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) a crescut cel mai puțin în activități de servicii administrative și activități de servicii suport (8,98%), producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat (9,44%), respectiv în activități de spectacole, culturale și recreative (9,96%).

„Un prim factor care poate explica creșterile restrânse ale costului orar al forței de muncă este stagnarea salarială. Aceasta poate avea la bază mai mulți factori, inclusiv criza economică globală, modificările structurale în economie și politica salarială a companiilor. De exemplu, în serviciile administrative, tendințele recent observate sugerează o direcție de limitare a cheltuielilor operaționale. Companiile pot alege să mențină salariile constante pentru a reduce costurile în fața unei competiții tot mai acerbe pe piața serviciilor“, a explicat Sorina Faier.

Pe de altă parte, în sectorul energiei, volatilitatea prețurilor resurselor energiei și reglementările guvernamentale stricte pot constrânge bugetele companiilor, determinându-le să evite majorările salariale pentru a menține rentabilitatea. Stagnarea salariilor poate să creeze o spirală descendentă, în care angajații sunt nemulțumiți, ceea ce, la rândul său, poate duce la reducerea productivității și a motivației.

Un alt aspect important de luat în considerare este eficientizarea costurilor. Multe companii din sectoarele menționate au adoptat tehnologii și procese inovative care le permit să-și optimizeze operațiunile și să-și reducă costurile. De exemplu, în serviciile administrative, instrumentele digitale și software-ul de automatizare au redus necesitatea forțată a unui număr mare de angajați, determinând astfel o stagnare în creșterea costurilor forței de muncă. 

În sectorul producției de energie, tranziția către resurse regenerabile și tehnologiile eficiente din punct de vedere energetic au condus la modificări în structura costurilor reducând astfel presiunea asupra cheltuielilor cu forța de muncă. Eficientizarea se poate traduce, de asemenea, în scăderea numărului de ore lucrate pentru angajați, dar și în nevoia de a păstra costurile relativ constante în fața inovațiilor tehnologice, care cer, poate, mai multă specializare, dar nu neapărat o creștere a forței de muncă.

Indicele trimestrial al costului orar al forței de muncă este un indicator care reflectă evoluția costurilor orare suportate de angajator cu forța de muncă. Costul cu forța de muncă are două componente: salariul propriu-zis și cheltuielile indirecte, precum taxe, impozite, contribuții plătite pentru angajat, precum și beneficiile extrasalariale pe care o companie le poate oferi unui angajat.