Fondatori în pielea goală: Unde a dispărut „marea” de bani pentru start-up-uri?

Fondatorii de start-up-uri s-au trezit la o nouă realitate în 2023: banii pare că s-au evaporat, iar investitorii care altă dată erau deschiși la nou și chiar la un anume grad de risc stau pe cash și refuză pe bandă rulantă propunere după propunere. Și nu este doar o percepție – un prim raport, realizat de organizația Activize, arată că fondatorii nu se plâng degeaba: finanțările pentru start-up-uri din primul semestru din acest an au scăzut cu 42%, la o modestă sumă de 37 de milioane de euro.

Totul e înghețat, blocat. Am nevoie de 200.000 de euro pentru a lansa efectiv proiectul la care lucrez de câțiva ani și lucrurile nu avansează. E frustrant!” Fondatorul start-up-ului cu care stau de vorbă a băut, probabil, în ultimele luni, zeci sau poate chiar sute de cafele,  limonade și sticle de apă prin toate colțurile Bucureștiului cu toți investitorii care măcar au rămas deschiși la discuții, chiar dacă au buzunarele „lipite”. Cu investiții semnificative până acum în proiect, fondatorul acestui start-up, al cărui nume e puțin relevant în acest context, așa că va rămâne anonim, știe cum arată agenda lui pentru perioada următoare: întâlniri și pitch-uri peste pitch-uri, până reușește să meargă mai departe. Dar nu doar fondatorii start-up-urilor care nu și-au lansat operațiunile sunt în căutare de bani. Cam toată lumea din „ecosistem” caută bani acum. Sunt în biroul unui discret șef al unui family office din București, cu tranzacții care însumează câteva milioane de euro. „Toate start-up-urile în care am investit până acum m-au căutat să le dau bani. De unde să le dau? Eu pun doar tichete mici”, ridică din umeri interlocutorul meu. „Dar toată lumea caută bani acum, toată lumea”, insistă el. Despre această nouă realitate nu se vorbește doar așa, off the record. La finele lunii august, pe scena ZF IT Generation Summit – un eveniment anual organizat în completarea emisiunii cu același nume dedicată de ZF viitorilor milionari din IT, adică fondatorilor de start-up-uri tech – Vlad Cazan, cofondator al Kfactory, un start-up care a creat o platformă de automatizare a proceselor de business în producție punea un diagnostic noii realități din discuția cu fondurile de investiții. „A luat sfârșit era în care se puteau lua investiții doar pe un PowerPoint și pe o putere de persuasiune foarte bună.” Pe scena aceluiași eveniment, Ionuț Stanimir, cofondator al acceleratorului InnovX-BCR și director de marketing al BCR – cu o bună vizibilitate deci asupra situației, din perspective diferite – a descris nu mai puțin plastic, și exact, care e situația: „Se retrage marea și vedem cine înoată în pielea goală. Este o vorbă pe care noi o folosim în piețele financiare. Este bine ce se întâmplă, mai întâi de toate, pentru start-up-uri, cred că joaca de-a evaluarea s-a cam terminat și începe discuția despre produs și clienți. În corporații a început să doară. În momentul acesta este clar, ori ai soluțiile bune înaintea pieței, ori nu le ai. Resursele sunt mai puține, banii sunt mai puțini, oamenii sunt mai puțini.” Dar chiar este cu adevărat piața de finanțări blocată, atunci când vedem și runde record precum cea de 35 de milioane de dolari luată de FlowX.AI sau cele 10 mil. euro luate de Digitail, sau runda de aproape 3 milioane de euro a Kubeark, sau cei 5,5 mil. euro de la Veridion? Un semn de întrebare suplimentar vine și dintr-o scurtă discuție, rămasă off the record, avută ca parte a documentării pentru acest text cu o persoană puternic implicată în peisajul de investiții, care într-o scurtă pauză în seria lui nesfârșită de întâlniri a ținut (doar) să-mi pună sub semnul întrebării ideea materialului. „Dacă există încredere în echipa de fondatori,  nu doar că sunt bani: curg în valuri. Dar trebuie să existe încredere! Și aceasta este poate o marfă și mai rară decât cash-ul în această perioadă”, mi-a spus el. Iar realitatea este că, într-un fel, toți cei citați în material au dreptate. Finanțările nu au dispărut, ba chiar unele sunt cu sume record. Totuși, numărul lor pare a fi mai mic.

Dincolo de percepții și ce se discută la cafea sau limonadă în localurile hip din București, un raport realizat de Activize, o organizație care monitorizează de ani de zile tranzacțiile de pe piața locală, confirmă scăderea, deloc mică: dând la o parte recordurile – și nu pentru că sunt runde record, ci pentru că banii vin în proporție covârșitoare din afara României, iar unele dintre companii s-au mutat practic în alte jurisdicții, valoarea finanțărilor pentru start-up-uri a scăzut în primul semestru din acest an cu 42%, la 37,1 mil. euro, de la 64,5 mil. euro, în primul semestru din 2022. „Datele arată o schimbare importantă în peisajul investițiilor, cu investitori care adoptă o abordare mai selectivă. Suma totală a investițiilor a înregistrat o scădere semnificativă, rămânând totuși o sumă care este disponibilă pentru start-up-uri promițătoare”, conform raportului Activize, semnat de Andreea Erdo. Cele 37 de milioane de euro au fost împărțite între 29 de tranzacții, conform sursei citate. Provocările sunt reale și nu se rezumă doar la cauze economice, spune și Bogdan Almași, cofondator și CEO al Assetto, o platformă de investiții alternative în imobiliare, care e în discuții pentru a ridica o rundă de finanțare, deci resimte din plin toate mișcările din piață. „Să fii fondator de start-up în România care caută investitori pentru proiectul său în 2023 este o aventură în adevăratul sens al cuvântului. Fiind o perioadă cu dobânzi ridicate pe piețele financiare, cash-ul a devenit o marfă scumpă. Doar că prețul banilor este unul care are o componentă subiectivă foarte mare. La toate acestea se adaugă faptul că în România capitalul este concentrat la o categorie de investitori aflați, în cele mai multe cazuri, la prima generație de oameni înstăriți, cei mai mulți dintre ei fiind autodidacți și cu capitaluri acumulate în perioade de creștere economică accelerată, perioade în care valoarea adaugată și profiturile s-au generat aproape din orice și oricum. Din păcate nu avem o cultură a investițiilor pe termen mediu și lung, a investițiilor sustenabile și în afaceri cu potențial ridicat de impact atât economic, cât și social”. De asemenea, spune Almași, de multe ori fondatorii de start-up-uri sunt priviți cu neîncredere de unii investitori. „Pentru că istoria capitalismului românesc a fost brutal întreruptă 50 de ani de comunism, nu am avut o perioadă continuă și îndelungată de acumulare de experiență de business și investiții. Acest lucru se simte în lipsa de viziune a investitorilor români, în felul în care aceștia evaluează doar active, fluxuri de venituri, dar nu au capacitatea de a simți și de a evalua corect potențialul de creștere al unui start-up. La cele de mai sus mai adăugăm și lipsa de alfabetizare tehnologică a multor români care dispun de capital și care privesc start-up-urile tech precum niște ciudățenii supraevaluate ale unor puști inadaptați care nu vor să lucreze într-o multinațională și se încăpățânează să schimbe lumea cu proiectele lor. <<Un moft!>>. (…) În concluzie, ar fi minunat dacă românii la care s-au concentrat cele mai mari volume de capital în acești 34 de ani de capitalism ar reuși să își lărgească orizonturile, să privească mai mult la comportamentul investițional al omologilor lor din vestul Europei și ar înțelege că există profituri mult mai mari care pot fi obținute chiar și în afara afacerilor de tip <<brick and mortar>>. Inovația încă nu atrage capital în România pentru că pentru investitorii români inovația este o zonă necunoscută, iar necunoscutul sperie.” Liviu Huluță, CEO al INKI.TECH, start-up care a dezvoltat un serviciu de închiriere de dispozitive precum laptopuri, tablete și telefoane, exclusiv pentru companii, confirmă și el dificultățile din piață, adăugând însă că probleme au și fondurile de investiții, care la rândul lor au nevoie de bani. „Start-up-urile au mari probleme în a ridica runde noi de la fondurile de capital de risc (venture capital – VC), anumite tipuri de investiții aproape au dispărut, iar rundele de finanțare de tip serie B și C sunt la un minim istoric oriunde pe glob. Problema nu este neapărat a fondurilor. Fondurile ele însele au mari probleme în a atrage capital de la investitori. Investitorii în fonduri de tip VC se numesc LP (limited partners), aceștia din urmă fiind foarte precauți în această perioadă și evitând astfel să facă mișcări. Contextul actual este marcat de rate crescute ale dobânzilor. Acest instrument este considerat din nou foarte atractiv. E și normal ca un deținător de capital să se gândească că e foarte safe să primească 5% dobândă la dolari sau euro, comparativ cu o investiție într-un fond de VC. Mai mult, imprevizibilitatea este dictată de faptul că nu e clar dacă mediul acesta al dobânzilor crescute este ceva permanent, de durată, sau ceva temporar. Incertitudinea nu este un mediu propice pentru investiții în start-up-uri care generează un câștig în câțiva ani.”

„Seceta” din piață amenință însă să blocheze și apariția unor inovații, avertizează Liviu Huluță. „Trebuie spus că această incertitudine amenință o piață care a fost motorul principal de inovație și aș putea spune de valoare adăugată în antreprenoriatul din multe zone de pe glob. În regiunea noastră avem multe fonduri care au terminat capitalul recent și trebuie să ridice fonduri noi. Fondurile care au capital au devenit astfel extrem de selective sau foarte prudente.”

Reticența de a pune bani în proiecte noi sau în faze incipiente este explicată și prin faptul că acum „un investitor se gândește că dacă acum pune 2 euro într-un start-up, poate că peste o perioadă va trebui să pună alți 2 sau 3 euro pentru a-l susține, ca să nu piardă acei primi 2 euro care i-au ieșit din buzunar, și acesta este un risc pe care acum majoritatea celor care au bani nu vor să și-l asume”, îmi explică situația managerul micului family office menționat și la începutul materialului. Părerile nu sunt unanime. Bani sunt, dar pentru proiectele bune, spun mai multe voci care privesc lucrurile dintr-o altă perspectivă decât cea a fondatorilor. „Legat de finanțări, nu este vorba așa de mult despre a găsi bani, problema este că multe dintre start-up-uri nu sunt pregătite să primească bani. Mai este și aspectul de a pregăti start-up-urile despre ce să facă cu banii, odată ce îi au, ce să facă, cum să-i gestioneze. Găsirea banilor este doar un moment în timp”, spune și Felix Crișan, cofondator al platformei de crowdfunding Ronin și general partner la fondul Netopia Ventures. „Start-up-urile valoroase găsesc finanțare, problema este cu cele care nu își pun în valoare argumentele când se duc spre finanțare”, spune Marius Ghenea, partener la Catalyst România, una dintre figurile de care se leagă apariția fondurilor de investiții pe plan local. Lucrurile merg mai greu, dar se mișcă, spune și Ovidiu Ghiman, fondator și CEO al platformei de crowdfunding Ronin. „Cu fiecare start-up cu care lucrăm, confirmăm faptul că există în continuare capitaluri disponibile pentru investiții de tip venture capital. Într-adevăr, decizia de investiție nu se mai ia atât de ușor ca acum 2-3 ani și valorile la care sunt evaluate companiile au scăzut. Dar, de fiecare dată când echipa de proiect confirmă capacitatea de a executa proiectul, indicatorii cei mai relevanți pentru tracțiunea proiectului înregistrează creșteri continue și există suficiente inițiative operaționale concrete care să maximizeze șansele de livrare cu succes a planului de afaceri prezentat investitorilor, am reușit să convingem investitorii, din toate segmentele, să investească în proiectele în care ne-am implicat.”  

„A luat sfârșit era în care se puteau lua investiții doar pe un PowerPoint și pe o putere de persuasiune foarte bună.”

Vlad Cazan, cofondator al Kfactory

„Ar fi minunat dacă românii la care s-au concentrat cele mai mari volume de capital în acești 34 de ani de capitalism ar reuși să își lărgească orizonturile, să privească mai mult la comportamentul investițional al omologilor lor din vestul Europei și ar înțelege că există profituri mult mai mari care pot fi obținute chiar și în afara afacerilor de tip <<brick and mortar>>. Inovația încă nu atrage capital în România pentru că pentru investitorii români inovația este o zonă necunoscută, iar necunoscutul sperie.”

Liviu Huluță, CEO al INKI.TECH

„Se retrage marea și vedem cine înoată în pielea goală. Este o vorbă pe care noi o folosim în piețele financiare. Este bine ce se întâmplă, mai întâi de toate, pentru start-up-uri, cred că joaca de-a evaluarea s-a cam terminat și începe discuția despre produs și clienți. În corporații a început să doară.”

Ionuț Stanimir, cofondator al acceleratorului InnovX-BCR și director de marketing al BCR

„Legat de finanțări, nu este vorba așa de mult despre a găsi bani, problema este că multe dintre start-up-uri nu sunt pregătite să primească bani. Mai este și aspectul de a pregăti start-up-urile despre ce să facă cu banii, odată ce îi au, ce să facă, cum să-i gestioneze. Găsirea banilor este doar un moment în timp.” 

Felix Crișan, cofondator al platformei de crowdfunding Ronin și general partner la fondul Netopia Ventures