Foloasele bulimiei politice

Confirmat lunea trecuta de plenul Camerei Deputatilor pentru fotoliul lasat liber de Adrian Nastase, Bogdan Olteanu – „primul presedinte necomunist al Camerei“, cum l-a gratulat nasul Tariceanu, uitand de mandatul lui Ion Diaconescu – pleaca de la inceput cu un handicap politic, fiind sprijinit de o alianta de conjunctura intre PNL-PD-UDMR si PRM.

Votul „pentru“ al PRM, caruia unii i-au dat explicatii imobiliare (dorinta de a ramane in actualul sediu central, pe care a fost somat sa-l evacueze in favoarea fostului proprietar), va trage greu in balanta evolutiei viitoare a coalitiei, dupa cum de altfel a si inceput sa se vada. PD a dat de inteles PC ca nu va sterge si nu va ierta situatia cel putin jenanta in care a fost pus de colegii de coalitie, de a se targui cu PRM pentru un pumn de voturi in favoarea tanarului candidat liberal.

De altfel, liderul democrat Emil Boc i-a si exclus verbal pe conservatori din coalitie, comentand ca „prin depunerea unei candidaturi separate, PC s-a autoplasat in afara coalitiei si si-a reconfirmat statutul de solutie imorala“. De aici pana la abaterea din nou a discutiei spre necesitatea alegerilor anticipate, pentru a alege apele in ecuatia guvernarii, n-a mai fost decat un pas.

De cealalta parte, conservatorii au preluat de la fileu mingea ridicata de Emil Boc si au intors-o cu aceeasi delicatete („domnul Boc si cu seful lui, domnul Basescu, sunt solutia ipocrita“), aratand ca macar intr-un razboi al acuzatiilor sunt adversari de luat in seama. Conservatorii au argumentat ca si-au sustinut un candidat propriu la sefia Camerei tocmai pentru a se „individualiza“ in cadrul coalitiei, care nu-i trateaza la adevarata valoare. In conditiile in care zvonurile legate de conservatori au vizat saptamana trecuta in special scenariul dupa care PC ar urma sa-i primeasca pe nemultumitii din PSD, „individualizarea“ PC a semanat mai putin a tactica politica in interiorul jocului de echipa si mai mult a semnal de iesire din pluton.

Conservatorii au intors imediat impotriva democratilor acuzatia de prea mare ospitalitate fata de fugarii de la partide cu alte ideologii, vorbind de o veritabila „bulimie politica“ a PD.

Replica lui Emil Boc a tinut insa, ca de obicei, de teoria interesului national, de data aceasta contrapus in chip eroic interesului si ideologiei de partid: „Intre a nu avea o majoritate parlamentara si a pune in pericol integrarea in UE, am ales aceasta solutie“. Saptamana trecuta, democratii l-au ales in cadrul acestei solutii si pe senatorul Dorel Onaca, al carui CV politic mai include cotizatii platite la PDSR, PRM si PC, dand apa la moara astfel comentariilor ca ar vrea sa faca majoritatea parlamentara fara aportul liberalilor, al conservatorilor sau al UDMR.

Apetitul PD pentru cooptarea migratorilor a adus la exasperare PSD – formatiune care de-a lungul existentei sale a folosit din plin aceasta metoda pana nu de mult. Social-democratii i-au cerut public presedintelui Basescu sa se pronunte odata in privinta legii migratiei politice, lege care asteapta o rezolutie de la Palatul Cotroceni pentru a intra in vigoare. Desi nu e greu de ghicit ce i-a impins pe social-democrati sa faca aceasta cerere, este sigur ca nu democratii vor fi cei mai fericiti daca Traian Basescu ii va da curs, mai ales daca in coalitie se va canta in continuare pe atatea voci divergente.