Florin Enache, fondatorul lanțului de bijuterii Teilor: Când am realizat că n-o să pot deveni pilot militar, mi-am încercat șansa în altă parte. Așa că am deschis acest magazin, fără să înțeleg sub nicio formă piața de bijuterii

Pentru că a realizat că nu poate să devină pilot militar, Florin Enache a părăsit armata și a intrat în afaceri, deschizând un magazin de bijuterii fără să înțeleagă aceastăă piață, ci doar simțind la vremea respectivă o nevoie și un vid enorm pe acest segment de piață. La început nu s-a gândit niciodată că Teilor va ajunge cel mai mare lanț de bijuterii din România și că acum va începe expansiunea internațională. Cel mai bun sfat pe care l-a primit în business a fost acela de a separa acționarul de managementul executiv, ceea ce și face în acest moment.

Ai terminat un liceu militar, cum de ai ajuns antreprenor?

Nu știu dacă businessul m-a ales pe mine sau eu am ales businessul. Imediat după absolvirea facultății erau niște ani foarte flamboaianți pentru societatea românească în 1998, chiar 1999. Am deschis primul magazin de bijuterii pe strada Teilor, care ulterior a dat și denumirea businessului.

De ce tocmai bijuterii?

După terminarea liceului, am dorit să devin pilot militar și am avut o problemă la coloană, am fost și operat și nu m-au acceptat la Boboc. Și mi-am spus că dacă nu o să devin pilot militar, probabil o să-mi încerc șansa în altă parte și m-am întors la viața civilă. Am terminat o facultate de profil economic, iar după absolvirea facultății, am deschis acest magazin, neînțelegând sub nicio formă piața de bijuterii. Am simțit la vremea respectivă o nevoie și un vid enorm de bijuterii pe piață, pentru că în perioada comunistă cred că erau interzise. La vremea respectivă, businessul era un magazinaș care nu depășea 15 metri pătrați. Îmi amintesc că mă uitam pe geam și în față era indicatorul pe care scria Strada Teilor și mi-a venit o revelație referitoare la nume – pentru a face magazinul mai ușor de găsit de clienții din Pitești. Așa a și fost.

Când a venit expansiunea Teilor?

Mult mai târziu. Ajunsesem într-o industrie pe care încercam din răsputeri să o înțeleg din ce în ce mai bine și nu prevedeam succesul care avea să vină după 10 ani, pentru că expansiunea mare a brandului Teilor a început în anul 2008-2010, când am început să deschidem câteva magazine în afara județului Argeș. Am deschis în Sibiu, pe o stradă pietonală care era foarte aglomerată în weekend și apoi încă un magazin în Craiova. Bucureștiul mi se părea o piață extrem de competitivă și nu am încercat prima dată aici, dar primul magazin în centrul comercial a fost deschis în 2013 în Băneasa.

Faptul că ai terminat un liceu militar te-a ajutat în business?

Sunt disciplinat, sunt extrem de curajos și uneori duc lucrurile la extrem. Nu îmi dau seama dacă are legătură cu ADN-ul meu și cu profilul meu interior apetitul acesta pentru risc, dar consider că pentru un antreprenor, curajul este absolut esențial. Dincolo de echipele din spate și de inteligența emoțională pe care trebuie să o ai atunci când construiești echipe, cred că apetitul pentru risc face diferența.

Care a fost cea mai dificilă decizie pe care a trebuit să o iei?

Cred că e un cumul de decizii pe care le-am luat. Nu-mi amintesc de o decizie extrem de dificilă, ci de o decizie care și-a pus amprenta asupra mea ca antreprenor, dar și asupra brandului. A fost decizia de a aduce businessul la nivel internațional. Este o provocare uriașă și pentru echipa de management și pentru CEO-ul companiei, dar și pentru mine ca antreprenor.

Cât ai investit în cele cinci magazine?

Investiția medie cu un magazin cu stoc de marfă depinde de suprafață. Între 800 și 1,4 milioane de euro/magazin.  Asta înseamnă că ducem între 10 și 16 milioane de euro pe an, doar în dezvoltare.  În următorii 5 ani avem ca obiectiv încă 10, 12 magazine noi.

Când ai avut primul milion de euro datorie?

M-am întâlnit cu cineva și nu-mi amintesc foarte bine ce mi-a spus, dar a fost foarte interesant. Îmi spunea că o companie începe să crească atunci când e confortabil să se împrumute. Cred că eu am început timpuriu, în anii 2002 – 2003 – 2004.

Cum este să dormi cu datorii de 10 milioane de euro?

Grupul nostru are cu mult peste. Datoriile reprezintă un număr, dacă nu este raportat la altceva. Datoriile raportate la patrimoniul companiei sunt relativ mici, adică evaluarea de piață. Datoria e un număr în sine. Nu reprezintă nimic, atâta timp cât nu o raportezi la valoarea businessului.

Care este relația ta cu banii?

Am o viață destul de normală, relativ simplă raportată la businessul pe care îl deținem, așa că banii sunt importanți pentru mine doar prin prisma faptului că ne dezvoltăm și că putem să construim în continuare brandul Teilor global, așa cum ne-am și propus și cum o facem.

Când ai intrat pentru prima data într-un magazin Tiffany și care este diferența față de Teilor?

În 2003. A fost copleșitor la vremea respectivă, în acest moment pot să spun cu confort că designul și percepția pe care o are un client atunci când intră în magazinul Teilor acum și unul Tiffany referitoare la diferențe este absolut cu mult mai mică. Noi nu avem 150 de ani, dar poate că peste încă cinci generații, Teilor va avea și renumele care îl va face să devină un brand.

Care sunt defectele tale?

Prin prisma altora, apetitul pentru risc poate fi considerat un defect. Dar când încerci să gândești și global, dar și la scară mare, apetitul pentru risc, pentru cel care este în echipa care dă strategia companiei, este important. 

Ce greșeli ai făcut în business de-a lungul timpului pe care le-ai schimba?

Nu aș schimba foarte multe din lucrurile pe care le-am făcut. Probabil că în decizii întotdeauna este loc de mai bine și îți poți rafina și deciziile. Cred că dacă aș fi recrutat mult mai devreme sau mi-aș fi asumat investiția într-o echipă mult mai complexă, cu mulți ani înapoi, cred că am fi crescut ritmul de dezvoltare în companie. Până a venit primul CEO, acum 15 ani, lucrurile erau făcute de mine. Apare acel efect de pâlnie în momentul în care deciziile se blochează la o singură persoană. Cred că dacă la vremea respectivă aș fi decis să avem această echipă largă ar fi fost mult mai bine pentru brandul Teilor.

Ce ai învățat de la străini?

Diversitatea în cadrul echipelor este extrem de importantă. Noi acum ne-am lovit de ea – la  diversitatea culturală mă refer. Diversitatea în cadrul echipelor aduce foarte multă valoare. La fel stau lucrurile cu diversitatea de backgrounduri și cunoștințe, iar acum mă gândesc la board-ul companiei și la echipa de management, dar și la diversitatea culturală. Avem colegi acum care sunt bulgari, cehi, polonezi, nemți, italieni și mai avem greci în echipa de IT. Și oameni cu expertiză absolut excepțională.

Ți-a fost vreodată teamă de un eșec?

În toată istoria mea de antreprenor, întotdeauna mi-am pus întrebarea „Ce se întâmplă dacă?,  Dacă lucrurile nu merg așa cum le-am planificat.” Dacă nu ți-e teamă, nu mai categorisesc acea persoană ca un curajos, ci ca un inconștient. Eu sunt un curajos rațional și pentru mine este important să am și sentimentul acesta de teamă pentru că mă ține fresh și mă ține în gardă. Un business care e de succes astăzi nu ajunge mâine dimineață să aibă eșecuri. Ci este un proces relativ lung.

Ești autodidact?

Majoritatea antreprenorilor cred că sunt autodidacți. Încă suntem la prima generație, probabil copiii noștri preiau din tot ceea ce a construit generația dinaintea lor. Majoritatea antreprenorilor din România cred că sunt autodidacți. Și acest lucru mi s-a întâmplat inclusiv mie. Mi-a luat foarte mult timp până am avut curajul să provoc alte industrii la ei acasă și anume să internaționalizez businessul pentru că provocările sunt foarte mari: de legislație, culturale, partea de legal, de fiscalitate, inclusiv de operare, inclusiv ca model de business, absolut totul se schimbă într-o companie în momentul în care începi să operezi regional sau global. Cred că e important să fii curajos, să îți asumi, să îți dorești și să fii și confortabil cu acest lucru.

Care sunt defectele antreprenorilor romani?

În trecut consideram defect luarea unei decizii pentru că  peste o săptămână să te schimbi. Predictibilitatea este foarte importantă într-un business. Și este important mai ales pentru echipa de management ca oamenii să știe încotro merg. Pe de altă parte, atunci când consideri că ai luat o decizie proastă, cred că faci un rău businessului în momentul în care rămâi strict la subiect și tu realizezi că poate ai alte informații sau poate ai avut o altă revelație și ai face diferit acel lucru.

Care a fost cea mai scumpă bijuterie pe care ați vândut-o în România?

Cred că a costat aproape 80 – 100 de mii de euro. Vândută, nu știu exact numele respectivei persoane, dar este o persoană din România. Avem bijuterii inclusiv cu mult peste această valoare.

Există o persoană pe care ți-ai dorit-o să fie imaginea Teilor, dar care te-a refuzat?

Noi avem o relație excepțională cu Catrinel Menghia, care este în acest moment imaginea noastră. Am avut foarte multe parteneriate frumoase cu persoane cunoscute din România, cum ar fi Antonia, Delia, tot felul de parteneriate cu influenceri. În acest moment, Catrinel Menghia este pentru următorii 5 ani în continuare imaginea Teilor, atât intern și internațional. Avem campanii locale pentru că localizăm parte din conținut în fiecare țară în care mergem cu influencerii locali sau cu persoane extrem de cunoscute din țările în care facem business. Probabil că ne uităm și la numele mari.

Ce spui atunci când lucrurile nu merg așa cum ți-ai dorit tu?

Încurajez întotdeauna echipa de management să fie confortabilă atunci când greșesc, nu când nu ne facem treaba, ci când ne asumăm riscuri sau decizii care în acel moment sunt în zona de risc puțin mai ridicat.

Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit tu în business?

Separă proprietarul de managementul executiv.

Ai avut oferte să vinzi businessul?

Absolut, de multe ori. Este exclus.

Nu te-ai dus la discuții să vezi cât valorează businessul?

Nu știm cât valorează. A fost exclus în acest moment să vindem businessul, în schimb ne gândim în viitor, posibil la o listare pentru a face compania mult mai transparentă în România, inclusiv pe piețele internaționale. Dar a vinde definitiv businessul este în afara discuțiilor. Pentru perioada în care eu o să fiu în viață.

Crezi că fiicele tale vor duce mai departe acest business?

Așa cum ți-am spus, am patru fete, două perechi de gemene. Șansa ca cel puțin una dintre ele să fie implicată este extrem de mare. Cele mari au 19 ani și studiază în UK, una studiază psihologia, iar cealaltă studiază business și management. În plus, am generația care de abia are
5 ani și peste 20 de ani va aduce suficient de mult combustibil acționarilor din grupul Teilor.

Te-a ajutat în business numirea unui CEO?

Foarte mult. În 2013 eram într-un program la University of Vienna și aveam niște colegi în clasă, majoritatea CEO sau în poziții de top management. Și discutam, fiind prieteni, că mi-aș dori un CEO în echipa mea, numai că nu-mi permit unul. Mă gândeam întotdeauna la un CEO sau la o echipă de top management ca la un cost, niciodată ca la o investiție. În momentul în care aduci o echipă profesionistă de top management, de când oamenii se vor integra și până vor furniza valoare pentru companie, exista o întârziere. În 2013 am gândit că este extrem de important pentru acest brand  să devină global, să separăm executivul de toată nava. În 2014 am început căutările și în 2015 am debutat cu primul CEO care venise în companie, eu l-am recrutat. Horațiu Vasilescu îmi este și prieten și membru în boardul Teilor și este primul CEO al grupului Teilor care a făcut o performanță excepțională în anii următori, adică între 2015 și 2020.

La ce te uiți când angajezi?

Absolut la atitudine. Intuiția îmi spune imediat și văd clar că poți da și greș. Eu nu mai fac recrutare acum decât pentru pozițiile de M-1, CEO etc., dar atunci când o făceam m-am uitat întotdeauna la atitudine. Și am exemple absolut excepționale de oameni care lucrează la ora actuală pentru Teilor și care niciodată nu au început cu „nu se poate”, ci întotdeauna și-au pus întrebarea „cum reușesc să fac acest lucru”. Și pentru mine, acesta este aspectul absolut definitoriu atunci când sunt nevoit să iau decizii.