Fii programator!

Pe coperta revistei tipărite sau în fotografia care însoțește textul pe site sunt scrise 15 linii de cod. Reprezintă un program foarte simplu, a cărui singură menire este să găsească cel mai mare divizor comun a două numere. Dacă vreți să vedeți exact cum funcționează programul, tot ce trebuie să faceți este să recreați codul în compilatorul și executorul online ideone (https://ideone.com/). În fereastra care se deschide, ștergeți textul inițial și copiați codul. Apoi apăsați „Run“.

Pentru a afla divizorul comun al altor numere, tot ce trebuie să faceți este să înlocuiți numerele de la linia 3 (ex. 44 și 55) cu altele. Acesta este un exercițiu simplu prin care încercăm să vă arătăm că programarea nu este magia pe care doar anumiți oameni sunt capabili să o mânuiască, ci se află la îndemâna fiecăruia care este dispus să învețe. Dacă, în urma acestui exercițiu, ați prins gustul programării, dar nu știți ce limbaj de programare să alegeți, noi vă recomandăm să urmăriți graficul pe care vi l-am pregătit. Mai departe depinde doar de voi. Țineți cont: programarea devine noul tip de alfabetizare!

Poate că programarea nu pare acum un subiect la fel de sexy, de la modă ca realitatea virtuală, dar impactul asupra vieții oamenilor este major. Programarea a devenit o parte esențială a vieții cotidiene. Când spunem cod ne gândim doar la jocuri video sau soft pentru calculator, dar codul este prezent peste tot. Cu ajutorul codului avioanele știu pe unde să zboare, prin cod sateliții transmit semnalul către televizoarele noastre, codul este prezent și în automobile. Sistemele GPS, cuptorul cu microunde, laptopurile, lifturile și multe alte obiecte din jurul nostru au linii de cod în spate.

„În ziua de azi programatorii sunt adesea cei ce creează rutinele vieții noastre de zi cu zi și ale activităților profesionale, ce devin tot mai dependente de tehnologia informației“, spune Răzvan Rughiniș, profesor la Facultatea de Automatică și Calculatoare a Universității Politehnica București.

Înainte să explorăm mai departe programarea, poate ar fi bine să vorbim puțin despre obiectul programării: calculatorul.
Computerele sunt „creaturi“ simple. Toate funcționează la fel și se bazează pe o matematică de clasa a doua. Iei un număr și îl pui în prima cutie. Iei un al doilea număr și îl pui în a doua cutie. Între cele două cutii are loc o operațiune (adunare sau scădere), iar numărul rezultat este pus în prima cutie. Se verifică dacă rezultatul este egal cu zero, iar dacă este egal, atunci trece la următoarea cutie și urmează un alt set de instrucțiuni și așa mai departe.

Aceleași operațiuni le poate face și un om, numai că un computer le poate face de miliarde de ori mai rapid.

Vrei să devii programator? Vezi ce limbaj de programare ar trebui să înveți prima dată

Dacă acum câteva zeci de ani calculatoarele cântăreau tone și se întindeau pe zeci de metri pătrați, acum poți pune un computer în buzunar. La fel ca o epidemie, computerele s-au răspândit peste tot și nimic nu le oprește: sunt în ceasuri, telefoane mobile, jucării, avioane, aspiratoare, brățări, camere video, televizoare, mașini și multe altele.

Computerele sunt lucruri extraordinare, care pot face lucruri extraordinare, dar nu fără ajutorul omului și nici fără cod sau programare. Nu sunt forțe atotputernice, deși poate ar părea așa, ci au limitări de hardware sau de software.

A trecut mult timp de la apariția așa-zisului prim computer, realizat de Charles Babbage în 1840, iar acum nu ne mai gândim exact cum funcționează mașina, cum sunt afișate literele pe ecran sau cum e posibilă vizionarea unui film, navigarea pe internet, aceste operațiuni sunt luate de-a gata. Și ne mai și înfuriem când pagina de web nu se încarcă pe cât de repede vrem sau atunci când procesorul muncește din greu când edităm fotografii în Photoshop.

V-ați gândit vreodată exact ce se întâmplă când este apăsată o tastă? Dacă în momentul de față apăs X, tastatura sesizează mișcarea mea, primește un semnal pe care-l trimite în interiorul computerului, acesta caută să vadă cărei taste îi corespunde semnalul și afișează pe ecran X. Stați puțin. Am sărit un pas. Un computer nu știe ce este litera X. El trebuie să scoată din memorie imaginea lui X dintr-un font, un X ce este compus din linii, linii care sunt trasate în pixeli. Parcă nu mai pare așa de simplu. Iar aici vorbim despre afișarea unei singure litere pe ecran, nimic mai mult, nimic mai puțin. Cum o fi în cazul unui sistem de operare?

Calculatorul tratează inputul uman (indiferent că este text, muzică, imagini sau filme) ca pe un set arbitrar de simboluri, în secvențe. Când vorbești cu Siri sau Cortana și îți răspund, nu este datorită faptului că programele te înțeleg. Ele doar transformă cuvintele vorbite în text, apoi textul este tradus în simboluri, după care acele simboluri sunt potrivite cu alte simboluri din baza de date de termeni și produc un răspuns.

Ea a fost primul programator din lume. Citește povestea fiicei celebrului poet Lord Byron

De la primele computere la tehnologia de azi s-au schimbat multe, însă un lucru a rămas constant – programatorii sunt tipii aceia care fac lucrurile să meargă. Le spun tipi pentru că IT-ul este încă o industrie dominată de bărbați, însă tot mai multe femei sunt atrase de programare și sectorul IT în general. Și nici nu e greu de înțeles această atracție.Pe lângă compensația financiară generoasă, programatorii au o alură de supereroi în societatea actuală. Numai că acești eroi nu se îmbracă în latex și nici nu-și trag chiloții peste pantaloni, ci fac lucrurile care fac lumea să meargă. Din spatele unui calculator.

„Programatorii devin arhitecții mediului nostru ambient și constructorii infrastructurilor pe care ne clădim proiectele. Nu este la fel de fermecător (ca super-eroii – n.r.), poate, dar este real“, este de părere Rughiniș.