Festivalul de teatru de la Sibiu - This FITS you (GALERIE FOTO)

Festivalul de teatru de la Sibiu (GALERIE FOTO)

Pe una dintre scene, Werther și Lotte, eroii lui Goethe, surâd complice când își dau seama că natura din jurul lor i-a dus cu gândul la aceeași odă de Klopstock pe care o știu amândoi. În altă parte, spectatorii râd încântați când, văzându-l pe Gulliver pierdut în lumea monstruoasă a “yahoo”-ilor lui Swift, își dau seama ori își aduc aminte de unde vine numele motorului de căutare pe net. Cine ia cunoștință cu povestea lui Faust al lui Goethe imaginată minimalist de regizorul german Peter Stein într-o recitare cu pian poate s-o compare cu aceeași poveste reprezentată de Silviu Purcărete în montarea din halele fabricii Balanța, cu 140 de actori. Afară, în piață, o trupă italienească transformă “Thriller”-ul lui Michael Jackson într-o strigătură punk. Seara, spectacol de lumini pe zidul catedralei, iar la Clubul Festivalului, actorii vin să converseze cu spectatorii și, eventual, să danseze (în ploaie) alături de ei.

Așa arată FITS – Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu: o rețea de vase comunicante, de coincidențe și recunoașteri ale poveștilor și ale simbolurilor cu care ne-am hrănit cu toții. Una dintre coincidențe e la propriu o lovitură de teatru: în seara când se juca “Faust” în regia lui Silviu Purcărete, cu echipa teatrului sibian “Radu Stanca”, la Cannes luau premii Cristian Mungiu și cele două actrițe principale din “După dealuri”. Cristina Flutur, premiată la Cannes alături de Cosmina Stratan, e și ea actriță la “Radu Stanca”. Directorul teatrului și al festivalului, Constantin Chiriac, n-a ratat ocazia să remarce, cu mândrie, că acum teatrul sibian are două actrițe a căror valoare se bucură de recunoaștere internațională – Cristina Flutur și Ofelia Popii, cea care a primit în 2009 premiul Herald Angel al Festivalului de Teatru de la Edinburgh, cel mai mare festival de profil din lume, pentru fabulosul ei Mefisto din “Faust”.

Cu o seară înainte, tot aici se jucase în premieră spectacolul “Călătoriile lui Gulliver”, cea mai nouă creație a lui Silviu Purcărete, cu aceeași echipă de la “Radu Stanca”. Premiera mondială a lui “Gulliver” va urma în august la Festivalul de Teatru din Edinburgh, unde piesa românească este primul spectacol contractat deja fără ca organizatorii să-l fi văzut în prealabil.

În mediul protector al festivalului, care îi dezvață rapid pe toți de clișeele zilnice de gândire, nimeni n-a simțit nevoia să comenteze despre mândria bruscă de a fi român, despre faptul că un succes al culturii e mai puțin vizibil decât un insucces al boxului ori altele asemenea. “Sibiul este unul dintre locurile normale din România”, a rezumat Chiriac; el se referea la felul cum merg lucrurile în organizarea festivalului, fără surprize neplăcute din partea autorităților locale, dar concluzia lui era valabilă pentru tot climatul de aici, unde tot ce în altă parte ar fi numit senzațional, ieșit din comun e văzut pur și simplu ca normal.

Așa se explică și sensul temei din acest an a festivalului, “Crize. Cultura face diferența”. Mediul protector de care spuneam mai sus, întreținut de densitatea de evenimente, rupe complet spectatorul de realitatea de unde a venit, indiferent că ea e cea a crizei economice ori a uitării de sine cotidiene. Iar anvergura comunicării culturale de aici (conform organizatorilor, acesta e al treilea festival de teatru din lume ca mărime și importanță, după cele de la Edinburgh și Avignon, cu 70 de țări participante, 300 de evenimente și 60 de spații de joc) e prin ea însăși o replică, sau măcar o repliere în fața crizei. Europenii, cel puțin, așa înțeleg lucrurile. “Numai cultura poate face diferența. Doar ea, nu economia, nu banii. Când Europa va înțelege asta, atunci vom putea fi uniți”, susține actrița Mirjana Karanovic, una dintre actrițele filmelor lui Kusturica. Sau, cu teoria lui Constantin Chiriac, “țările arabe au la ora actuală ca monedă de schimb petrolul, influențând cu ea politica mondială. Europa are ca monedă importantă în prezent cultura, civilizația. Dacă în țările arabe cândva petrolul se va epuiza, în mod cert cultura la nivelul Europei nu se va epuiza niciodată”.

CONTINUARE >>>>>>>>>