Fenomenul închiderilor de fabrici din România: de ce, cu ce consecințe, cu ce înlocuim?
În ultimii zece ani au fost închise sute de fabrici, iar în multe domenii raportul importurilor versus produse local a fost inversat în favoarea bunurilor care vin de peste hotare. Iar fenomenul este departe de a se fi încheiat.
FACE FABRICĂ?„ ERA ÎNTREBAREA CU CARE ERAM ÎNTÂMPINATĂ DE FIECARE DATĂ CÂND MĂ ÎNTORCEAM ÎN REDACȚIE DUPĂ VREUN INTERVIU. SE ÎNTÂMPLA ÎN 2001, VREME LA CARE LUCRAM LA ZIARUL FINANCIAR. Acum, nu numai că investițiile nou anunțate aproape că se pot număra pe degetele de la o singură mână, dar mai îngrijorător este faptul că sunt numeroase știrile despre închideri de unități de producție.
Un scurt bilanț al celor mai recente numără cele trei fabrici de lactate închise de Lactalis, dar și mutarea producției cosmeticelor Elmiplant din București în Grecia și zăvorul pus pe poarta fabricii Primola, tot în Capitală. Pe aceeași listă se înscriu însă și închiderea fabricii de brânzeturi de la Țaga, cu o tradiție de 43 de ani, aflată în proprietatea grupului FrieslandCampina, fabrica de ulei unde se producea Untdelemn de la Bunica sau o serie de unități în care se producea bere.
PRIN ÎNCHIDERILE DE FABRICI PIAȚA ROMÂNEASCĂ SE TRANSFORMĂ ÎNTR-O ZONĂ DE DESFACERE PENTRU PRODUSELE DE IMPORT. În domeniul dulciurilor, de pildă, în urmă cu circa zece ani 80% din consum era asigurat de producția autohtonă, însă acum balanța s-a inversat; importurile dețin partea leului, adică aproape 80%, conform unor estimări. Multe din fabricile preluate de multinaționale au fost închise, iar producția transferată în alte unități de producție, fie tot în România, fie peste hotare.
Fosta Kraft Foods România (acum Mondelez România) a preluat fabrica Poiana de la Brașov, odată cu marca de ciocolată, dar apoi producția a fost transferată peste hotare. Ciocolata Primola a fost vândută, dar spațiul de producție din cartierul bucureștean Berceni nici măcar nu a făcut obiectul tranzacției. Startul închiderilor de fabrici s-a dat însă în urmă cu circa 15 ani, printre primele unități care și-au închis porțile fiind fabrica de dulciuri Feleacul din Cluj, care s-a transformat în proiect imobiliar. Iar între primele multinaționale care au mutat peste granițe producția a fost Perfetti van Melle, care are mărcile Mentos și Chupa Chups. În urmă cu cinci ani, a oprit producția la Cluj și a transferat-o în alte fabrici.
Situația se regăsește însă și în alte piețe: lactatele sunt un alt exemplu. România mai are doar opt fabrici mari de lactate (cu peste 250 de angajați) față de 14 astfel de unități în urmă cu șase ani. Cel mai răsunător eșec a fost falimentul israelienilor de la Tnuva, care s-au retras de pe piața locală după ce investiseră aici în jur de 60 de milioane de euro. Fabrica de Popești-Leordeni, județul Ilfov, a fost preluată de producătorul turc Sutaș.
Peste 100 de fabrici din domeniul lactatelor s-au închis în perioada 2008-2012, interval în care valoarea pieței a scăzut, ajungând conform unor estimări în jurul a 800 milioane de euro, conform unei analize a Ziarului Financiar. Peste 4.000 de locuri de muncă au dispărut din industrie, numărul de angajați care mai activează în acest domeniu fiind cu puțin peste 10.000 de persoane.
Pentru industria berii, 2010 a fost momentul în care s-au oprit liniile de producție la Hațeg (fabrică deținută de Heineken), la Blaj (fabrică deținută de Bergenbier) și Cluj (aflată în proprietatea Ursus).
SINERGII ȘI EFICIENTIZARE. DAR….
„Nu cred că e o recrudescență în ce privește închiderile de fabrici. Multinaționalele își regândesc strategia pentru a obține reduceri de costuri și sinergii„, afirmă Dragoș Damian, CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy și președintele Asociației Producătorilor de Medicamente Generice din România. El dă ca exemplu domenii ca auto sau farma, în care în ultimii ani s-au închis zeci de fabrici la nivel mondial, iar zeci de mii de oameni au rămas pe drumuri.

