Făuritorii de imperii

Nu știam că, atunci când devin publice, companiile atașează dosarului o “scrisoare a fondatorilor”. Nu știu nici dacă este o cerință sau o tradiție, dar se pare că e un mesaj important pentru posibilii investitori, care află astfel cam care este “viziunea de ansamblu” din perspectiva companiei. Nu am citit decât trei astfel de scrisori, dintre care prima a fost cea a lui Warren Buffett pentru Berkshire Hathaway (numită “An Owner’s Manual”, 1999), din care admit că nu prea am înțeles mare lucru. Însă scrisoarea care a marcat o schimbare substanțială de stil este cea semnată de Larry Page și Sergey Brin în 2004, cu ocazia primei oferte publice lansate de Google.

Deși se admite că este inspirată din scrisoarea lui Buffett, fondatorii Google își avertizează investitorii că e vorba de o companie neconvențională, iar obiectivele sunt pe termen lung. Mai nimic despre profituri și socoteli financiare, însă accentul cade pe cultura organizațională – în esență, fondatorii își doreau o corporație cu spiritul unei firme mici, bazată pe inovație – și pe misiunea măreață (aproape mesianică) pe care și-o asumă: să facă o lume mai bună prin facilitarea accesului gratuit al oamenilor la informație. Aici apare și motto-ul “Don’t be evil”.

În fine, a treia scrisoare îi aparține lui Mark Zuckerberg (fondatorul Facebook) și este chiar surprinzătoare, pentru că merge în linia celor de la Google, fixând o misiune măreață (a reinventa modul cum oamenii răspândesc și consumă informația) și accentuând că nu profitul în sine constituie obiectivul. Steven Levy consemnează în Wired că mesajul lui Zuckenberg pare acompaniat mai degrabă de trilurile îngerilor decât de zgomotul casei de marcat, în vreme ce, în Washington Post, Allan Sloan îl acuză pe fondatorul Facebook de aroganță și ipocrizie, pornind de la afirmația acestuia (devenită fulgerător celebră) că “nu construim servicii ca să facem bani, ci facem bani ca să construim servicii mai bune”.

Desigur, e periculos să afirmi că nu te interesează profitul când ai o avere de peste 20 de miliarde de dolari, mai ales în condițiile în care oferi spre vânzare doar 5% din companie și îți păstrezi 57% din acțiunile cu drept de vot. Practic, la Facebook nu se schimbă nimic în afară de modul de raportare, care oricum urma să fie schimbat. Să reținem totuși o altă frază interesantă din scrisoarea lui Zuckerberg: “În zilele noastre tot mai mulți oameni vor să utilizeze servicii de la companii care cred în ceva dincolo de simpla maximizare a profitului”. Adică se introduce o dimensiune etică, care rimează oarecum cu “don’t be evil”.

Însă partea cea mai interesantă din scrisoare este cea legată de cultura organizațională, care o depășește în amploare pe cea de la Google și se constituie într-un document în sine, purtând un titlu care cu siguranță i-a luat prin surprindere pe eventualii investitori: The Hacker Way. Desigur, Zuckerberg se grăbește să restabilească sensul originar a termenului “hacker”, fără conotațiile negative pe care presa le-a introdus, dar împreună cu aspectele meritocratice pe care le implică și cu subcultura aferentă, documentată cu ani în urmă de Steven Levy. Este de notat că se fac referiri extinse chiar la metodologiile de dezvoltare software, care merg în linia celor denumite acum “agile”, bazate pe iterații scurte și pe ediții foarte dese. Astfel, perfecțiunea unui produs soft este mai puțin importantă decât faptul că funcționează (“done is better than perfect”), pentru că în cultura hackerilor totul poate fi perfecționat și nimic nu este “încheiat”. Este loc pentru inovație. Iarăși e de notat paralela cu Google, care, deși nu se referă în mod specific la hackeri, preferă să-și păstreze multe produse într-o perpetuă stare “beta”.

Până la urmă, Google și Facebook spun aceleași lucruri în stiluri diferite: obiective pe termen lung, maximizarea imediată a profiturilor nu este esențială, cultură organizațională care să încurajeze inovația, metodologii de dezvoltare “radicale” și stiluri de conducere mai degrabă inginerești decât corporatiste, plus o dimensiune etică. Să fie oare acestea ingredientele succesului? Din întâmplare, am citit de curând un amplu articol în Forbes care se cheamă “Why Amazon Can’t Make a Kindle In the USA?”, în care Steve Denning constată că întregi industrii dispar din Statele Unite datorită “maximizării profitului” prin externalizare și, odată cu ele, dispare capacitatea de inovație. Soluțiile propuse de autor seamănă izbitor cu ceea ce implementează Google și Facebook.