Falsul Raed Arafat de pe Facebook și luptele politice din jurul legii sănătății

Politizarea a fost cu atât mai grosieră cu cât Raed Arafat însuși a făcut apel la susținătorii săi să nu transforme simpatia pentru el într-o luptă contra Cotrocenilor, după ce campania organizată miercuri de Antena 1 pe Facebook “contra desființării SMURD” a degenerat, nestingherită, într-un cor de înjurături, amenințări cu moartea la adresa președintelui Băsescu și îndemnuri la “o nouă revoluție” care să-l doboare de la putere pe acesta.

Organizatorii au reușit să strângă, în prima fază, peste 100.000 de “like”-uri speriindu-i pe naivi că trebuie să strângă numărul respectiv de “like”-uri de miercuri până joi, 12 ianuarie la ora 12, pentru că Parlamentul ar urma să dezbată și să aprobe joi legea nouă a sănătății. “Cu 100000 putem încerca să influențăm votul care se va da mâine în Parlament asupra legii care dă liber la privatizarea serviciilor de urgență”, scria miercuri în prezentarea campaniei. Promisiunea era că organizatorii vor merge cu “like”-urile la Parlament și vor împiedica presupusa desființare a SMURD, cu argumentul că în România o inițiativă legislativă are nevoie de 100.000 de susținători. Abia în cursul după-amiezii de joi, organizatorii au schimbat textul inițial de prezentare a campaniei, lucru neremarcat însă de nimeni.

A apărut chiar un fals Raed Arafat, care a fost luat în serios și ridicat în slăvi de fanii inocenți, în ciuda faptului că a postat pe contul său de Facebook sondaje vizibil în bășcălie, gen “vreți să rămână SMURDU în România?”, mesaje absurde ca “Mâine voi decide împreună cu colegii mei viitorul sistemului medical din România” ori “Lumea îmi spune de ce nu candidez la președinție?”. Falsul Raed Arafat a continuat să strângă admiratori și mesaje de susținere inclusiv după ce Antena 1 și însuși Raed Arafat cel real au atras atenția că fostul șef al SMURD nu a avut și nu are un cont pe Facebook.

Focul luptei mediatice cu Arafat ca pretext a contribuit doar minor la clarificarea unor aspecte ale viitoarei legi în raport cu textul susținut de comisia prezidențială (de pildă, șeful CNAS, Lucian Duță, a promis că nu va deschide pentru operatorii privați decât 10% din piața serviciilor de urgență și că va apărea și un studiu de impact al aplicării legii). Dar a ocultat atât dezbaterea serioasă a legii, cât și luptele politice reale din jurul ei.

Fruntașii UDMR au dezavuat faptul că UNPR, micul aliat de strânsură al PDL, a fost cât pe ce să câștige teren și în Sănătate, prin Tudor Ciuhodaru (ex-PSD, ex-UNPR, ex-PC), propulsat de Cotroceni peste capul ministrului Ladislau Ritli să “facă ordine” în sistemul sanitar. Demiterea lui Ciuhodaru de către Ritli, după doar două zile de “făcut ordine”, a marcat deci o victorie de imagine a UDMR, deși Ciuhodaru nu i-a supărat cu declarațiile sale lăudăroase numai pe politicienii din partidul maghiarilor.

Nemulțumirile udemeriștilor sunt însă mult mai adânci, ținând de legea sănătății însăși, pe care ei sunt cei care au reușit s-o întoarcă din drumul asumării răspunderii de către Guvern și s-o restituie dezbaterii publice. Iar legea sănătății se adaugă la celelalte inițiative prezidențiale pe care UDMR le-a respins cu succes, demolând discret, dar eficient agenda PDL, partidul cu care sunt aliați la guvernare – modificarea Constituției în 2012, reorganizarea teritorială și votul prin corespondență.