Cum expune creșterea ratelor dobânzilor slăbiciunile băncilor: Prăbușirile recente din SUA și Europa scot în evidență noile amenințări la adresa creditorilor și răstoarnă tacticile convenționale ale specialiștilor

Începutul creșterii ratelor de dobândă a fost prezentat ca o veste bună pentru bănci, care câștigă mai mulți bani pe măsură ce diferența dintre sumele cerute clienților și cele plătite pentru finanțare se mărește. Dar crizele recente de pe ambele maluri ale Atlanticului arată că realitatea este mult mai complexă de atât, răsturnând tacticile convenționale ala specialiștilor, scrie Financial Times.

Unele bănci, în special în Europa, rămân blocate cu portofolii mari de credite la ratele dobânzilor fixate mult sub nivelurile actuale. Altele, cu o pondere mai mare a portofoliului lor la rate variabile, pot percepe imediat mai mult pentru împrumuturile restante, riscând, totuși, un val de neplată din partea debitorilor care nu-și mai pot permite să își plătească datoria.

Apoi, există problema obligațiunilor de stat, caz în care băncile au deținut tot mai multe lichidități după ce reglementările impuse post criza financiară le-au limitat asumarea de riscuri. Obligațiunile cumpărate în urmă cu un an și-au pierdut din valoare deoarece oferă dobânzi mai mici decât cele vândute în prezent, un fapt favorabil în contextul în care băncile nu sunt obligate să le vândă pentru a satisface cererile deponenților.

Un alt motiv de îngrijorare este comportamentul imprevizibil al deponenților, care caută locuri mai profitabile pentru a-și ține banii, inclusiv fonduri de piață monetară și criypto, dacă băncile întârzie să crească ratele pentru economii.

Iată o prezentare generală a modului în care toate aceste situații se desfășoară în sucursale și săli de tranzacționare, de la Londra la New York.

Pierderi în portofoliile de obligațiuni

Băncile cumpără în mod obișnuit datorii guvernamentale foarte sigure ca modalitate de a îndeplini cerințele de reglementare necesare deținerii unei cantitați suficiente de active lichide de înaltă calitate. Creșterea ratelor a dus la scăderea bruscă a valorii acestor obligațiuni.

Rezerva Federală a SUA a declarat că băncile americane aveau la sfârșitul anului 2022 pierderi nerealizate de 620,4 miliarde de dolari în portofoliile lor de titluri de valoare, inclusiv 340,9 miliarde de dolari pentru obligațiuni pe care nu intenționau să le vândă. Conform normelor americane, creditorii nu trebuie să ia în considerare pierderile la prețul pieței în câștigurile lor sau în ratele de capital, astfel că majoritatea băncilor nu și-au luat măsuri împotriva acestei posibilități.

Atunci când o bancă se află în criză de lichidități pentru a face față retragerii de capital, așa cum s-a întâmplat cu Silicon Valley Bank, aceasta poate fi nevoită să vândă o parte din portofoliul său „păstrat până la scadență”, cristalizând pierderile, fapt care ar putea speria atât investitorii, cât și deponenții.

Regulile sunt diferite pentru băncile din Europa, unde capitalul de reglementare reflectă deja efectul ratelor dobânzilor în vigoare pentru majoritatea obligațiunilor. În Marea Britanie, analistul Numis Jonathan Pierce spune că cele șase mari bănci britanice au 600 de miliarde de lire sterline de titluri de creanță, din care două treimi sunt deja evaluate la valoarea justă.

Împrumuturi cu dobândă fixă

Creșterea ratelor reprezintă o dublă provocare pentru partea de creditare a portofoliilor de active ale băncilor.

Băncile care au reușit să transfere creșterile de rate către clienți prin intermediul împrumuturilor cu rată variabilă s-au bucurat de o creștere a veniturilor în 2022. Împrumuturile cu rată fixă au mai puține șanse de neplată, dar reprezintă, de asemenea, o povară pentru profitabilitatea băncilor ale căror costuri proprii de finanțare vor crește.

Ratele mai mari duc, de asemenea, la mai multe rate neperformante, deși creditele de această natură rămân la niveluri scăzute în UE, unde doar 1,5% dintre creditele ipotecare au fost clasificate drept credite neperformante în luna septembrie, arată cele mai recente date disponibile ale Autorității Bancare Europene.

Împrumuturile imobiliare comerciale

Împrumuturile imobiliare comerciale se află în mod special în atenția băncilor. Pe lângă creșterea bruscă a ratelor dobânzilor, investitorii imobiliari se confruntă cu evaluări mai mici din cauza schimbărilor generate de pandemie în ceea ce privește modelele de muncă și obiceiurile de cumpărare.

Puțin peste două cincimi din creditele CRE din SUA sunt deținute de bănci, potrivit JPMorgan.

Președintele Fed, Jay Powell, a declarat săptămâna trecută că banca centrală „este conștientă” de concentrarea creditelor CRE, dar a subliniat că nu crede că această problemă este comparabilă cu alte presiuni asupra băncilor.

Expunerea băncilor europene la proprietăți imobiliare comerciale a fost identificată ca fiind o „vulnerabilitate cheie” de către BCE. Cu toate acestea, CRE reprezintă doar aproximativ 6% din portofoliile de credite europene, potrivit administratorului de active DWS.

Creșterea costurilor de finanțare

Deși sunt disponibile și alte surse de finanțare, acestea devin mai scumpe atunci când ratele cresc, deoarece investitorii cer randamente mai mari.

Recenta decizie a autorității elvețiene de reglementare Finma de a șterge 16 miliarde de franci elvețieni (17 miliarde de dolari) de obligațiuni suplimentare de rangul 1 ca parte a preluării Credit Suisse de către UBS va crește și mai mult costurile de finanțare ale băncilor europene.

În medie, băncile europene dețin o expunere AT1 echivalentă cu 2,2% din activele lor ponderate la risc, deși ponderea în cauză este semnificativ mai mare la unii creditori, cum ar fi Julius Baer, cu 7,2%, și Barclays, cu 3,9%.