Exerciții de impozitare

N-am spus istorioara degeaba, are o legătură cu ce voi spune în continuare. Dar, înainte de orice, să trasăm ordonata și abscisa textului: înțeleg că proiectul de buget al anului viitor nu se închide cu 5 – 6 miliarde de lei. De aici îndârjirea cu care premierul Ponta, și nu numai, anunță tot soiul de exerciții de impozitare – pe piscine, pe locuri de parcare, prin eliminarea nuștiucăror excepții. Ca un soi de exercițiu am prins a mă gândi și eu la mai multe posibilități de dobândire a sumei de bani necesari închiderii T-ului domnului Gherghina de la Finanțe.

Pentru facilitatea exercițiului, să convertim cele 5-6 miliarde de lei într-un miliard de euro. Pentru restul de 200-300 de milioane de euro să admitem că există posibilitatea ca premierul și fruntașii guvernamentali să îi impună aparatului de stat să fure ceva mai puțin. Ceva mai puțin furt ar asigura, sunt convins, nu numai echilibrul bugetului, ci și ceva kilometri de autostradă în plus, plus ceva școli și spitale, sau ceva medicamente pentru bolnavi.

În legătură cu miliardul; uite, ce-ar fi ca prima măsură să fie lichidarea analfabetismului? The World Literacy Foundation estimează că neștiința de carte costă o națiune cam 2% din PIB în fiecare an; o valoare uluitoare, dar fezabilă dacă e să ne gândim mai bine, iar la PIB-ul românesc ar fi chiar dublul sumei de care domnul Gherghina are nevoie. Și România are destui neștiutori de carte, dovediți sau nu, sute de mii de oameni care nu știu să citească și să scrie și milioane de oameni care nu pot înțelege un text scris.

Pagube de un miliard de euro apar în fiecare an de pe urma celor peste un milion de hectare de teren care rămân nelucrate. Punct.

Am mai putea câștiga miliardul acela dacă oamenii legii ar prinde vreo 1.000 de corupți, fiecare cu câte o șpagă de un milion de euro. Scenariul pare SF, la fel cum este și povestea cu analfabetismul, dar gândiți-vă de câte șpăgi de un milion de euro ați auzit în ultima vreme, la ce nivel și, iarăși, veți vedea că este de fapt plauzibil.

Chemați acasă românii plecați din țară în ultimii 20 de ani și veți/vom câștiga mai mult de un miliard de euro. De mai bine de două decenii România pierde câte un cetățean la fiecare patru minute; mulți dintre ei muncitori calificați, medici, ingineri, artiști, oameni în putere; cineva estima la un moment dat pierderile induse de plecarea acestora la 40 – 50 de miliarde de euro. Dacă un milion dintre ei s-ar întoarce acasă, cred că ar avea puterea de a schimba în bine țara asta, obișnuiți fiind cu rigori care ne lipsesc în mod uzual. Ar porni mici sau mari afaceri, ar schimba mentalități, ar cere servicii de calitate și ar oferi competențe pe care acum le plătim cu bani grei. Și cel mai mare investitor străin din România, căpșunarul, s-ar transforma în cel mai mare investitor român.

O să mai pomenesc doar în treacăt de câștigurile care ar rezulta din eliminarea unei câtimi din economia informală, estimată între 20 și 30% din PIB; este un subiect care a tot fost pomenit. La fel de pomenită este și îmbunătățirea colectării, de care am vorbit și săptămâna trecută: România pierde peste 10 miliarde de euro pe an din TVA neîncasat – față de media Uniunii Europene, de 20%, la noi procentul este dublu și mai bine, de circa 48%. La vecinii bulgari TVA pierdut este mult sub media europeană, doar 15%.

Soluția creșterii taxelor și impozitelor pentru umplerea golurilor bugetului a fost practicată de mai toate guvernele, indiferent de culoare și de orientare; o uniformitate în gândire cumva înspăimântătoare în lipsa ei de rațiune. 

Așa că vă prezint un tablou interesant, frumos, dar cumva înspăimântător în uniformitatea lui: îi aparține Laviniei Fontana (1552 – 1614), prima doamnă a picturii mondiale, și este portretul Biancăi degli Utili Maselli și a șase dintre copiii săi.