Evenimentul anului 1999: Bancorex – „O bancă pentru Mileniul Trei“ sau sinonimul celui mai mare colaps bancar de după ’89
1 martie 1999: Banca Națională pune sub administrare specială Bancorex, numindu-l pe Nicolae Dănilă ca administrator special. Așa s-a scris începutul sfârșitului pentru cea mai mare bancă de la aceea vreme și care avea să intre în istoria de după ’89 drept cea mai răsunătoare prăbușire bancară.
În mod ironic, Bancorex care se dorea a fi „O bancă pentru Mileniul Trei“, după cum propriul slogan indica, a dispărut înainte de vremurile pe care le țintea.
Prăbușirea Bancorex a lăsat în urmă o pagubă de peste 2 miliarde de dolari, adică circa 6% din PIB-ul României la acea vreme și a dus sistemul bancar în prag de colaps. Vinovații nu au fost găsiți nici măcar în ziua de astăzi, la aproape 20 de ani de la faliment, iar factura Bancorex este plătită de noi toți printr-o infrastructură deficitară din toate punctele de vedere.
Recuperarea creanțelor trenează de două decenii, sumele recuperate până acum fiind derizorii. Statul ar fi trebuit să recupereze circa 1,1 miliarde de dolari de la 647 de firme care au luat credite de la Bancorex și pe care nu le-au mai rambursat niciodată.
De altfel, creditele garantate de cele mai multe ori cu garanții fictive sau cu o valoare mult peste cea reală acordate în mod preferențial au fost cauza principală a prăbușirii Bancorex. Peste 5.000 de persoane cu conexiuni politice au beneficiat de credite preferențiale de la Bancorex în valoare totală de circa 70 milioane de dolari, scria la acea vreme Ziarul Financiar.
Deși din punct de vedere legal nu a intrat în faliment, Bancorex este asociată cu falimentul, în condițiile în care creditele sale neperformante – găurile rele- au fost preluate de Autoritatea de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB), în timp ce activele sănătoase au fost transferate BCR, încă în proprietatea statului, la finalul anului 1999.