Europa se lamentează că nu poate fără Gazprom, Polonia amenință că va tăia legăturile cu colosul rus

Jurnalistul își argumentează concluzia, împărtășită de mulți alții, prin faptul că gigantul rus deține monopolul exporturilor de gaze ale țării sale și că este cel mai important furnizor al pieței europene. Multe dintre statele europene au diferite grade de dependență de gazele rusești. De asemenea, afacerile Gazprom sunt interconectate cu cele ale multor companii europene, occidentale.

Din acest motiv, Gazprom și șefii de la Moscova dețin toate pârghiile, iar clienții „pot negocia cât vor“, dar degeaba. Kremlinul poate închide când vrea robinetul de gaze. Însă guvernul polonez a decis să nu mai negocieze cu Gazprom și ca de la anul să devină independent de colosul rus. Însă este foarte probabil ca într-un fel sau altul să fie nevoit să cumpere tot gaze ruse, iar eforturile de independență costă scump într-o periodă de criză energetică, de inflație scăpată de sub control și când alegerile bat la ușă.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care trebuie să reprezinte interesele tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, a explicat actuala criză a gazelor din Europa prin faptul că Gazprom își onorează contractele, însă doar la cel mai redus nivel asumat.

Alți furnizori și-ar fi majorat semnificativ livrările în contextul cererii în creștere și al prețurilor la niveluri record. Von der Leyen crede că modul în care se comportă în prezent grupul rusesc este „ciudat“. Cu toate acestea, oficialii guvernamentali germani au considerat întotdeauna că pentru ei Rusia este un partener de încredere. În UE, Ungaria se laudă cu un contract pentru gaze pe termen foarte lung nou-nouț cu Gazprom. Și Germania are astfel de contracte. Însă tot în UE există Polonia, care în urmă cu mai bine de un deceniu a condus inițiativa de expansiune comercială și politică a UE către est, în chiar ograda Rusiei.

Polonia, ca multe dintre statele est-europene, a fost dependentă de gazele rusești, dar de ani buni încearcă să devină independentă. Mult timp s-a bazat pe cărbune, însă este presată de CE să renunțe la acest combustibil poluant.

Acum, compania națională de gaze poloneză PGNiG spune că nu va semna un nou contract cu Gazprom după ce actualul acord expiră la finalul anului acesta. Se poate descurca Polonia fără Gazprom, când o Europă întreagă pare că este la cheremul gigantului rus? Această întrebare și-o pun mulți comentatori polonezi, mai ales că mișcarea acesta de independență vine când prețurile gazelor și ale energiei în general au explodat peste tot.

Gazprom furnizează gaze naturale Poloniei conform unui acord, Yamal, semnat în septembrie 1996 și care va expira pe 31 decembrie 2022. Pawel Majewski, CEO-ul PGNiG, spune că acest contract nu va fi actualizat, dar că rușii îndeamnă Varșovia să semneze un nou contract pe termen lung, scrie Notes from Poland.

Oficialul spune că Gazprom a semnalat că gazele vor fi mai ieftine dacă toate țările europene încheie contracte pe termen lung cu furnizorul rus.

„Este o retorică falsă care va continua să întărească poziția dominantă a Gazprom, să o mărească și să facă astfel Europa mai dependentă de importurile și de deciziile unui singur contractor“, a explicat CEO-ul PGNiG. Experții spun că jocul pe care-l face Varșovia este unul riscant, mai ales că rușii știu foarte bine care este necesarul de gaze al Poloniei.

Contractelor cu Gazprom li s-a reproșat că obligă clientul la plata gazelor chiar dacă acestea nu au fost importate. Acordul Yamal prevede livrarea a 10 miliarde de metri cubi de gaze pe an, din care Polonia este obligată să plătească pentru cel puțin 8,7 miliarde, chiar dacă nu are nevoie de atât. În total, Polonia are nevoie de aproximativ 20 de miliarde de metri cubi de gaze pe an. Grazyna Piotrowska-Oliwa, fost CEO al PGNiG pentru o periodă scurtă de timp, a explicat pentru Money.pl că renunțarea la contractul cu Gazprom va crea un mare deficit de gaze.

Polonia poate primi în prezent combustibil printr-un terminal propriu de gaze naturale lichefiate, un terminal lituanian și prin flux inversat de la Germania și alte state occidentale – sunt șanse mari ca aceste gaze să fie tot rusești, însă Gazprom nu are putere asupra fluxurilor din interiorul UE. De asemenea, Polonia are și o producție internă de gaze și urmărește accesarea rezervelor din mările Norvegiei prin conducta sa Baltic Pipe, care nu este terminată și s-a lovit recent de bariere birocratice în una dintre țările europene tranzitate.

Și nici contracte pentru gazele nordice nu există. Conducta ar trebui inaugurată anul acesta. Adunate, toate aceste surse „independente“ de Rusia nu aduc 20 de miliarde de metri cubi de gaze. Potrivit publicației „Rzeczpospolita“, un client din clasa business al PGNiG plătește acum pe gaze cu aproape 500% mai mult decât în urmă cu un an. Electricitatea este cu doar 100-200% mai scumpă. Aceste scumpiri nu lipsesc ca arme din lupta electorală care se suprapune unui val fără precedent de inflație și crizei energiei. Între timp, Von der Leyen a avertizat că se înmulțesc dovezile că Moscova își folosește gazele ca pe o „pârghie politică“. Republica Moldova o știe prea bine.