Europa face abuz decorectitudine politica?

Dupa ani in care corectitudinea politica a fost cuvantul de ordine in societatea americana, acum pare sa fie la mai mare pret libertatea de expresie.

Chiar daca, la prima vedere, democratia Statelor Unite si a Uniunii Europene par sa se asemene in mare masura, revista Forbes sustine ca asemanarile sunt uneori destul de relative. Diferentele incep inca de la Primul Amendament din Constitutia americana, care garanteaza dreptul la libera exprimare, dar care lipseste din constitutiile europene. Si continua cu o serie de exemple menite sa demonstreze slabul respect pentru libertatea de expresie in randul natiunilor europene. 

Croatia, bunaoara, care aspira la aderarea la UE, vrea sa aduca modificari legilor impotriva „discursului generator de ura“, pentru a putea incrimina pe viitor actele de „raspandire a rasismului si xenofobiei“. In Finlanda, un cunoscut analist po-litic (care, din intamplare, e tatal primului-ministru) s-a trezit anchetat si amendat in urma unui interviu dat unei publicatii, unde afirma ca problemele economice ale Africii sunt cauzate de inteligenta precara a popoarelor africane si nu mostenirii lasate de colonialism. Suedia are si ea o lege care interzice remarcele defaimatoare despre rasa, apartenenta religioasa sau orientarea sexuala. Din aceasta cauza, un pastor suedez care a tinut o predica impotriva homosexualilor a fost incarcerat pentru 30 de zile. Tot in Suedia exista un minister special creat pentru egalitatea intre sexe, care a impiedicat aparitia unei carti in care un neurobiolog vorbea despre diferentele cerebrale dintre un barbat si o femeie.

Dar poate cea mai mare amenintare la adresa libertatii de exprimare, considera Forbes, este un document numit Carta drepturilor fundamentale, aprobata in anul 2000 in cadrul unui summit al UE si introdusa in Constitutia europeana, care consfinteste, pe 53 de pagini, un numar coplesitor de drepturi. Printre acestea, drepturile copiilor, drepturile femeilor (care au dreptul la discriminare pozitiva acolo unde sunt minoritare), pentru angajati, pentru criminali sau pentru persoanele cu disabilitati. Exista dreptul la casatorie, la viata privata, la educatie si la libertatea de expresie. Ultimul articol, denumit „Interzicerea abuzului de drepturi“, sustine ca „nimic din aceasta carta nu va fi interpretat astfel incat folosirea unui drept sa duca la distrugerea sau limitarea oricaror alte drepturi si libertati recunoscute in aceasta Carta“. Fapt ce duce, dupa parerea Forbes, la ingradirea libertatii de exprimare si, implicit, la anularea tuturor celorlalte drepturi.