Europa a mai bifat o criză - Cipru. Să vină următoarea

CRIZA DIN CIPRU ÎȘI ARE ORIGINILE ÎN CEA DIN GRECIA. Statul cipriot nu a fost la fel de cheltuitor ca și cel elen în pofida afinității dintre cele două țări, iar ciprioții, experți în a-i ajuta pe alții să nu plătească taxe, nu au recurs la o evaziune în stil grecesc la ei acasă.

Problema Ciprului vine din expunerea mare a băncilor cipriote pe obligațiuni ale statului elen. O investiție proastă, la al cărei deznodământ însă nu se gândea nimeni în urmă cu câțiva ani. Datoria unui stat din zona euro era percepută ca fiind printre cele mai sigure din lume. Restructurarea datoriei Greciei în 2012, prin care s-au șters peste 100 de miliarde de euro, a lăsat o gaură de mai multe miliarde de euro și în băncile din Cipru.

Restructurarea datoriei statului elen a fost soluția zonei euro, cu sprijin puternic din Germania, la primul episod al crizei datoriilor din zona euro. Câteva episoade mai târziu – Portugalia, Irlanda și Spania – situația din Cipru apare ca rezultat direct al măsurilor luate de zona euro.

Soluția dură a venit din nou cu sprijin german: sectorul bancar cipriot, reprezentând cam jumătate din economia țării, va fi restructurat în asemenea măsură, încât i se pune sub semnul întrebării chiar existența.
Rămâne de văzut dacă planurile zonei euro de taxare a depozitelor bancare, ulterior de impunere de pierderi deponenților, precum și măsurile de restricționare a circulației capitalului ar putea speria investitorii și populația în zona euro suficient pentru a pune bazele unei viitoare crize, așa cum Grecia a cauzat situația din Cipru. Investitorii au ochit deja unul dintre membrii mai din margine și mai bolnav în turma de țări euro – Slovenia. “Rezolvarea” situației din Cipru, la fel ca în cazul celorlalte câteva țări dinainte, demonstrează paralizia de la nivelul zonei euro: pentru a se face ceva este nevoie întâi ca situația să se dezvolte într-o criză care să reprezinte o amenințare, de preferat existențială, pentru uniunea monetară.

ZONA EURO STABILEȘTE NOI PRECEDENTE. Restructurarea datoriei Greciei anul trecut, cea mai mare din istorie pentru un stat, a reprezentat un mare pas în necunoscut pentru liderii țărilor din zona euro. Criza din Cipru a împins și mai departe pe calea măsurilor cu efecte greu de prevăzut.

Pierderile extrem de ridicate impuse deponenților din băncile cipriote, posibil chiar de 80% în cazul Cyprus Popular Bank, instituție de credit care va fi închisă, încalcă principiul de bază că banii deponenților sunt de neatins. După deținătorii de obligațiuni guvernamentale, persoanele cu economii în conturi sunt tratate ca investitori la risc doar pentru că nu și-au ales bine banca. Europenii ar putea rezolva această problemă în viitor plasându-și depozitele la dobânzi foarte scăzute în băncile din Germania și alte state “sigure”. Dacă Germania, în contextul crizei din zona euro, a ajuns chiar să taxeze investitorii pentru a le lua banii cu împrumut, atunci și băncile germane ar trebui să poată face același lucru cu deponenții din Cipru și alte țări. Un astfel de fenomen ar ajuta chiar la consolidarea sectorului bancar european, prea fragmentat în prezent.

“Suntem ca un animal pentru un experiment acum. Sper ca nicio altă țară să nu mai treacă prin așa ceva. Tăierea din depozite a fost ca un cutremur. Nimeni nu s-a așteptat ca UE, Banca Centrală Europeană și BCE să se comporte într-o asemenea manieră”, a declarat pentru cotidianul The Guardian fostul guvernator al băncii centrale a Ciprului Afxentis Afxentiou. O altă decizie “inovatoare” a zonei euro și mult mai îngrijorătoare este punerea în carantină a Ciprului prin instituirea unor măsuri de control al capitalului. Circulația liberă a capitalului este una dintre libertățile fundamentale aflate la baza întregii Uniuni Europene.

CIPRU A DEVENIT PRIMA ȚARĂ DIN ZONA EURO CARE A IMPUS CONTROLUL CAPITALULUI DE LA INTRODUCEREA MONEDEI EURO. Decizia ar trebui să ajute la evitarea unui colaps economic imediat. Setul de măsuri introduse de guvernul de la Nicosia include două tipuri de controale: interne și externe. Cele interne prevăd limite pentru încasarea cecurilor, retragerea depozitelor la termen, tranzacții prin card, retrageri din ATM-uri și de la ghișee bancare.