Euro, încotro? Tot mai în jos probabil, pentru că BCE are mâinile legate de riscul de recesiune. Aceasta înseamnă inflație și mai mare în Europa și pericole pentru cei care exportă în zona euro

Niciodată în ultimii ani simpo­zio­nul de politică economică de la Jackson Hole, SUA, găzduit de banca centrală americană, n-a avut efecte mai palpabile asupra economiei europene ca acum. Dis­cursul pe care-l va ține acolo președintele Rezervei Federale, Jerome Powel, poate îm­pinge și mai în jos moneda euro, ajunsă sub pragul de paritate cu dolarul. Așteptările sunt ca așa să se întâmple și se văd în cursul valutar.

Războiul valutar global inversat din prezent, fie că este intenționat sau nu, se poartă și prin mesaje și date economice. Dolarul se întărește pe măsură ce Fed, sub conducerea lui Powel, acționează tot mai hotărât cu majorări de dobândă agresive pentru a domoli inflația record.

Euro slăbește deoarece Banca Centrală Europeană a acționat întârziat, iar datele care vin din zona euro arată înrăutățirea crizei economice. Powel va vorbi la Jackson Hole vineri, în fața elitei finanțelor mondiale, iar multă lume se așteaptă ca el să-și mențină tonul agresiv la adresa inflației.

Colegul său Neel Kashkari, președintele Minneapolis Fed, a spus că cea mai mare frică a sa este că persistența presiunilor de preț, adică a forțelor care hrănesc inflația, este sub­estimată. Aceasta înseamnă că Fed, cel mai probabil, își va continua războiul cu scumpirile.

BCE a subestimat com­plet și grav aceste forțe. Euro slăbește, in­flația crește, iar econo­miile mari europene se îndreaptă spre recesiu­ne. Nici chiar o majorare enormă a dobânzii de politică monetară nu va mai putea îndrepta cursul monedei unice europene, după cum scrie Bloomberg.

În vremuri normale, euro mai slab ar fi adus bucurie companiilor exporta­toare deoarece le-ar fi făcut produsele mai ieftine pe piețele internaționale.

De altfel, fir­mele europene, în special cele germane, s-au rugat ani de zile pentru de­precierea euro. La începutul anului 2020, după o lungă perioadă de revenire din criza financiară globală și când se lăsa din nou ne­gura peste economia mondială, moneda unică sărea în sus cu peste 10% față de dolar în nici trei luni. Până atunci se vorbea de o mare încetinire economică globală sincronizată.

Zona euro părea însă puternică, iar investitorii lăudau planul european comun de stimulare econo­mică în vremuri de pande­mie. Euro era considerat monedă-refugiu, așa cum este dolarul în pre­zent. Teama era că a­precierea puternică va frâna creșterea econo­mică. Dar acum, de­pre­cierea vine în cel mai rău moment posibil. Prea puțini o mai vor.

Euro a scăzut cu peste 12% față de dolar anul acesta și a alunecat sub pragul parității cu mo­neda americană pentru prima dată în ultimele două decenii. Declinul face să creas­că prețurile importurilor, care se adaugă pre­țurilor record ale energiei și inflației gene­ralizate scăpate de sub control. În aceste con­diții, marjele de profit sunt în pericol.

Firmele germane au avertizat că se con­fruntă cu „presiuni puternice ale costurilor“. Cererea de consum este și ea sub presiune din cauza inflației record de aproape 9%. Orice avantaje ar aduce deprecierea euro, acestea sunt umbrite de criza de energie și de peri­co­lul venirii recesiunii, arată Bloomberg.

Cei mai mulți analiști spun că paritatea în sine cu dolarul nu are efecte, ci este ceva simbolic. Tendința este cea care contează.

Madison Faller, strateg la JPMorgan, arată că ieftinirea euro față de dolar sub nivelul parității „este emblematică pentru pericolele mai mari la adresa creșterii economice din Europa“.

Aceste pericole pot însemna că BCE are mâinile legate în lupta cu inflația. Dacă aplică majorări de dobândă agresive, așa cum face Fed, riscă să aducă zona euro mai aproape de recesiune sau să o împingă mai adânc acolo.

Se creează astfel un spațiu mai mare pentru dolar să se întărească și pentru euro să cadă și apare nevoia de a regândi unele modele economice, cum este cel al Germaniei, bazat pe exporturi a căror competitivitate depinde de euro și importuri de energie ieftină, folosind lanțurile de aprovizionare globale, acum blocate.

Energia nu mai este deloc ieftină. Banca americană Morgan Stanley se așteaptă ca euro să ajungă la 0,97 de dolari pe unitate în următoarele luni. JPMorgan vede o alunecare la 0,95 de dolari pentru un euro până la sfârșitul anului. ING nu exclude un plonjon pe termen lung la 0,80-0,75 dolari.

Ieri, moneda americană s-a oprit din ascensiunea sa deoarece s-a blocat în date economice slabe din economia SUA. Și America are probleme care pun lumea pe gânduri, nu doar Europa.

Deprecierea euro îi pune pe gânduri și pe cei care exportă în UE deoarece majoritatea contractelor sunt în dolari. Ca să cumpere dolari, importatorii europeni trebuie să plătească mai mulți euro. Acest lucru înseamnă produse mai scumpe în condiții de inflație puternică în Europa. Consumatorii europeni și-ar putea reduce cheltuielile. Între timp, gazele naturale destinate Europei, cumpărate și ele în mare parte în dolari, se scumpesc, iar cotațiile petrolului, stabilite în dolari, au reînceput să crească.