Este recensământul un fiasco? Ana Bulai, sociolog: Recensământul nu mai este de multă vreme un subiect de cunoaștere, ci un subiect de politică publică

♦ Primele rezultate publicate de INS arată că, față de populația rezidentă înregistrată la recensământul anterior, cel din 2011, România a pierdut 1,1 milioane de locuitori ♦ Recensământul nu cuprinde însă și fenomenul migrației românilor, un factor important în stabilirea unei dimensiuni reale a populației ♦ „Am putea să vedem câți oameni sunt plecați și câți sunt pe teritoriul României, dar nu suntem foarte interesați de lucrul acesta.”

În cadrul Recensământului Popu­lației și Locuințelor (RPL) 2021, spune Ana Bulai, sociolog, nu a existat un interes strategic pentru a arăta dimensiunea reală a populației din interiorul României. Mai mult, afirmă aceasta, recensământul nu mai este de multă vreme un subiect de cunoaștere, ci un subiect de politică publică.

Primele rezultate publicate de INS pentru RPL 2021, reprogramat în 2022 din cauza pandemiei, arată că față de populația rezidentă înregistrată la recensământul anterior, cel din 2011, România a pierdut 1,1 milioane de locuitori.

„Recensământul nu mai este de multă vreme un subiect de cunoaștere, ci un subiect de politică publică. Nu a existat un interes strategic pentru a arăta dimensiunea reală a populației din interiorul României sau cu caracter permanent în România. Dacă arătam exact câte milioane mai sunt în spațiul românesc, pierdeam mai multe avantaje decât ceea ce am fi avut de câștigat prin acuratețea datelor. Întregul pachet de finanțări europene vine pe cap de locuitor – ca să nu mai vorbesc despre structurile administrative și politice. Noi avem acum, la 19 milioane de locuitori, 3.180 de unități administrativ teritoriale, adică o primărie la 6.000 de locuitori. Lucrurile ar fi stat cu totul altfel dacă declaram că suntem 14-15 milioane de locuitori, atât cât estimează OIM (n. r. – Organizația Internațională pentru Migrație) că este populația permanentă în România”, a spus pentru ZF sociologul Ana Bulai.

Recensământul nu cuprinde însă și fe­no­menul migrației românilor, un factor important în stabilirea unei di­men­siuni reale a populației.  Acest lucru este cu atât mai grav cu cât Ro­mânia este cel mai mare exportator de forță de muncă din UE.

În 2018, con­form unui raport al Co­­mi­siei Eu­rope­ne despre mobili­tatea forței de muncă din UE, circa 173.000 de români s-au angajat în alte state membre, cu 7% mai mult decât în 2017.

În ultimii zece ani, raportat la datele existente, din România au plecat aproape două milioane de oameni în străinătate, însă aceștia, explică Ana Bulai, reprezintă migra­ția temporară de muncă, nu migrația definitivă. OIM estimează că numărul de migranți din România ar fi de aproximativ 4 milioane, afirmă ea.

„Am putea să vedem câți oameni sunt plecați și câți sunt pe teritoriul României, dar nu suntem foarte interesați de lucrul acesta. Totul vine dintr-un interes strategic al politi­cienilor de a face un recensământ care să dea bine și care să fie util doar în anumite interese ale României, care sunt mai mari decât cele de a cunoaște efectiv populația.”

Pentru a ajunge la un rezultat real, mai spune aceasta, este nevoie de o coroborare a informațiilor de la Poliția de Frontieră, pe baza CNP-urilor, cu datele de la Evidența Populației.

Aceste date, precizează sociologul, ar arăta că sunt oameni care au drept de muncă în Italia sau Spania, care sunt principalele țări importatoare de forță de muncă din România.

Mulți dintre românii care pleacă din țară, mai adaugă ea, rămân pe teritoriul țărilor respective ani de zile, însă nu au aplicat acolo pentru cetățenie și au rămas cu drept de muncă și rezidență în România.

Ei locuiesc peste hotare, copiii lor merg la școlile de acolo și faptul că au drept de muncă în străinătate, dar nu sunt neapărat plătiți și cu asigurări sociale, îi face să poată beneficia parțial și de sistemul de asigurări sociale din România, a detaliat Bulai.

„Cifra emigranților nu este reală. OIM are o realitate, în timp ce zona electorală și, respectiv, oficiile de muncă au alte realități și alte cifre. Obținem aceeași realitate în măsura în care bazele de date la nivel național se coroborează într-una singură. Pe baza CNP-urilor se poate ști totul la nivel central”, a concluzionat ea.

Scăderea de un milion de locuitori între recensămintele din 2011 și 2021, afirmă Constanța Mihăescu, prof. univ. dr. de Demografie și Statistică socială, Academia de Studii Economice din București (ASE), reprezintă un declin previzibil.

Totodată, subliniază aceasta, este important să se țină cont de faptul că la soldul migratoriu se adaugă și jocul celor două fenomene – natalitatea și mortalitatea.

„Din 2010 și până în 2021, în România, cea mai mare contribuție la scăderea populației a venit dinspre soldul natural, adică s-au născut din ce în ce mai puțini copii. Pandemia a adus o creștere semnificativă a mortalității în 2020 și 2021. Practic, dacă ne uităm cu cât a scăzut populația în 2020 și 2021, vedem că mai mult de 75% din scădere este cauzată de deficitul natural, adică scăderea natalității și creșterea mortalității”, a explicat Constanța Mihăescu.

Din 2010 și până în prezent, mai adaugă ea, scăderea populației din România este generată într-o mai mare măsură de fenomenele naturale – natalitate și mortalitate – față de ceea ce aveam în deceniul precedent, când emigrația era cea care aducea contribuția mai mare la scăderea populației.

Recensământul Populației și Locuințelor din 2021, precizează aceasta, a înregistrat numai populația rezidentă, adică exact persoanele care sunt pe teritoriul României și care dau exacta măsură a resurselor (forța de muncă, veniturile etc.) și nevoilor.

Cealaltă categorie, populația după domiciliu, reprezintă numai cetățenii români, indiferent dacă aceștia sunt sau nu în țară la momentul de referință.

„Recensământul populației este ca o fotografie a populației, făcută la momentul de referință, care surprinde populația ca număr și structuri complexe, așa cum se prezintă, static, la acel moment. Fotografia ne arată un instantaneu, în schimb un videoclip ne arată o situație în mișcare. În consecință, recensământul nu poate suprinde mișcarea populației, fie că este ea naturală (natalitate și mortalitate), fie migratorie (imigranți și emigranți)”, a concluzionat Constanța Mihăescu.