Esența leadership-ului este încrederea

de Aliz Kosza, CEO al Fabryo Corporation

De patru ani, de când navigăm prin noua ordine economică, parcă niciuna dintre valorile leadership-ului n-a fost atât de intens dezbătută sau slăvită precum capacitatea de a insufla încredere oamenilor. Este una dintre acele valori prețioase cu care m-am întâlnit, înainte de 2008, în situații de achiziții, în momente de schimbări majore ale organizațiilor, în momente de derută sau de decizie, dar care în ultimii ani a fost omniprezentă.

O carte interesantă, scrisă de Stephan P. Robbins, sintetizează câteva dintre cele mai importante principii de management și leadership. Printre altele, “The Truth About Managing People” mi-a reconfirmat ceea ce am simțit dintotdeauna, și anume că este aproape imposibil să conduci oameni care nu au încredere în tine!Mecanismele încrederii sunt aceleași de când lumea: atunci când ai încredere în cineva, te aștepți să fie onest, drept și oarecum predictibil astfel încât să poți conta pe faptul că vor-bele și faptele sale vor urma aceeași cale. De asta încrederea în lideri a contat atât de mult în ultimii ani, oamenii așteptându-se ca ea să compenseze cumva și pentru lipsa de predictibilitate a mediului economic.

Și mai aștepți ceva foarte important de la un lider – fie că e criză, fie că nu – să nu profite de încrederea pe care i-o acorzi. Dar cum câștigi încrederea oamenilor cu care lucrezi? Și cum o păstrezi în vremuri de incertitudine?De multe ori, am fost în postura să preiau companii și echipe noi. De fiecare dată m-am prezentat succint și apoi am punctat cât se poate de clar că nu încurajez și nu tolerez bârfa. De ce? Pentru că oamenii trebuie evaluați și răsplătiți numai după faptele și performanțele lor. Iar faptele și performanțele este bine să le poți observa direct sau de o manieră obiectivă, nu trebuie să ți le “povestească” binevoitorii.

Desigur, este greu la început. Aproape de fiecare dată, în situații de incertitudine sau în momente de schimbare majoră, apare un uragan de bârfe și opinii spuse direct sau pe la colțuri. Pe măsură însă ce angajații încep să constate că liderul respectă ceea ce le-a spus în prima zi, lucrurile intră, treptat, în normalitate. Mediul de lucru pe care îl creezi este un alt factor care contribuie considerabil la câștigarea încrederii angajaților.

Pentru fiecare dintre noi, locul de muncă este ca apa pentru plante: atunci când este bine administrat, când atmosfera este plăcută și nepoluată, dă oamenilor mai multă energie și plăcere de muncă. În unele dintre organizațiile pe care le-am preluat lipsa de încredere era cronică: pentru orice decizie minoră mi se solicita o hârtie, o confirmare scrisă… doar pentru că înainte existaseră experiențe negative! Nici nu e de mirare că, deși respectivele firme aveau rezultate bune, potențialul lor nu fusese nici pe departe exploatat suficient.

Paradoxal poate, încrederea nu se câștigă prin închistare și prin control absolut, ci prin deschidere și relaxare a controlului. Câștigi încredere când acorzi, la rândul tău, încredere. Încrederea sporește când liderul facilitează comunicarea, când angajații simt că le este aproape, când informațiile relevante circulă liber prin companie (individual, în grup sau, când e cazul, către toată organizația). Chiar dacă nu e pentru nimeni o noutate, mi se pare obligatoriu să menționez un lucru extrem de important: liderul trebuie să spună numai și numai adevărul, iar dacă a greșit, să-și asume greșelile. Altfel, oamenii ne taxează! Ei sunt atenți și nu uită! E suficient să minți o dată ca să-ți pierzi încrederea oamenilor și să nu mai poți fi considerat integru.

Și tot atât de important este ca liderul să-și țină promisiunile: din ce în ce mai mulți candidați care se prezintă la interviurile de angajare spun că s-au hotărât să-și schimbe locul de muncă deoarece nu mai au încredere în managementul companiei care nu și-a respectat promisiunile! Evident că acest aspect a fost unul foarte delicat în ultima vreme, când împlinirea promisiunilor depindea în mare măsură de condiții economice din afara organizației sau de evoluții greu de anticipat. Dar și aici au contat tot încrederea și onestitatea liderului.

Cei care prin onestitatea demonstrată aveau un capital bun de încredere în rândul colegilor și angajaților lor au reușit să treacă cu bine chiar și prin momente în care promisiunile s-au năruit sau rezultatele au fost sub așteptări. Iar organizațiile lor s-au ridicat din nou sau au valorificat mai bine noile condiții de piață. De aceea este bine să ținem cont că acest capital de încredere nu e inepuizabil – că, odată folosit, asemeni unei cartele telefonice, trebuie… reîncărcat.

Departe de a fi ultimul ingredient în rețeta reușitei, mai există ceva foarte important pentru câștigarea încrederii: liderul să se comporte NORMAL! Pentru mine asta înseamnă că liderul nu trebuie să-și ascundă latura umană. În puținele momente de repaus, o glumă sau provocarea la glume destinde atmosfera; exprimarea percepțiilor, a sentimentelor uneori și un comportament informal inspiră încredere.