Eșecul premierului britanic Elisabeth Truss sau de ce piețele nu aplaudă mereu scăderile de taxe. Lecții pentru România

♦ Elisabeth Truss și-a câștigat fotoliul de premier al Marii Britanii cu un program de reducere de taxe („trickle down”) ♦ Piețele care ar fi trebuit să se bucure pentru că taxele scad nu au crezut-o, așa că lira a scăzut, obligațiunile emise de guvern și-au pierdut din valoare, fondurile de pensii care își țin banii în obligațiunile guvernului pierd ♦ Prin urmare, Truss își va pierde, la rându-i, funcția, cel mai probabil în această săptămână, la nici o lună și jumătate de la preluarea mandatului.

Cine conduce lumea? Politica sau piața? Premierul britanic, Elisabeth Truss, desemnată acum nici două luni să conducă destinele UK, este pe cale să-și piardă mandatul pentru că politica fiscală propusă de ea s-a ciocnit frontal cu politica monetară a Băncii Angliei. Iar arbitrul au fost piețele care au scăzut, lira care s-a depreciat, obligând Banca Angliei să intre la cumpărare de titluri de stat, în vreme ce programul ei era să vândă pentru că nu mai știe ce să facă cu astfel de titluri pe care le deține din consecutivele crize precedente.

Lecția ce trebuie învățată în România din experiența de azi a UK?

„Politica fiscală și cea monetară trebuie  să fie în perfectă concordanță”, spune economistul Laurian Lungu.

În mod aproape de dogmă, piețele cresc când guvernele aprobă reduceri de taxe. Nu s-a întâmplat și de această dată, în Marea Britanie.

Liz Truss a câștigat alegerile în Partidul Conservator – și în mod automat fotoliul de prim-ministru – cu un program de reduceri de taxe. „Trickle down” înseamnă, în teorie, că dacă reduci taxele celor bogați, mai apoi și cei săraci vor beneficia pe urma acestor reduceri.

„În mod normal, piețele reacționează bine la reducerile de taxe. Nu s-a întâmplat și acum. Pentru că nimeni nu a crezut în programul lui Liz Truss”, explică Andrei Pogonaru, partener în afacerea care a dezvoltat Mall Veranda din Piața Obor. Andrei Pogonaru cunoaște bine Marea Britanie pentru că a studiat economia vreme de 9 ani la Londra.

Andrei Pogonaru, Veranda Mall

Liz Truss, premierul în exercițiu, propunea, între multe altele, reducerea impozitului pe venit pentru cei cu venituri mari de la 45% la 40%. Însă nu a explicat în „mini-bugetul” ei cum va acoperi golul de 60-70 de miliarde de lire rezultat din această reducere de taxe „pentru bogați”. Experții ei au spus că golul va fi acoperit din creșterea economică. Piețele au spus că, dimpotrivă, va fi acoperit din împrumuturi pentru că economiile vor încetini, în vreme ce datoriile Marii Britanii sunt undeva la 100% din PIB. Trebuie să trăiești două vieți ca să vezi așa ceva: să-l vezi pe președintele SUA să critice programul economic al unui alt guvern, al unuia din G7. Pentru că economia britanică este puternică (3.000 mld. dolari) și deciziile politice unei astfel de economii afectează și economii precum Statele Unite (22.000 mld. dolari).

Piețele, care îndeobște sunt favorabile scăderilor de taxe, nu au crezut-o pe Truss. Cum nu l-au crezut pe nici pe ministrul ei de finanțe de la acea vreme, Kwasi Kwarteng, înlocuit între timp cu Jeremy Hunt, care a venit cu un program exact pe dos: nu se reduc taxele, ci cheltuielile guverna­mentale.

„Piețele nu au crezut în acest plan (al lui Truss). Prețurile obligațiunilor guverna­mentale au fost afectate și, prin ricoșeu, au lovit fondurile de pensii care-și țineau banii în obligațiuni guvernamentale”, explică Pogonaru.

Povestea este foarte complicată: când soarele strălucea iar fondurile de pensii au văzut dobânzile bancare jos, în baza programelor bani din elicopter, s-au împrumutat, garantând cu obligațiuni guvernamentale. Acum prețul obliga­țiunilor este în jos. Deci pierd. Insiderii s-au prins că mărul e putred, piața a căzut, iar lira s-a depreciat. Situația era aproape de neconceput în urmă cu câteva luni“, spune economistul Laurian Lungu.

Sunt mai multe probleme de fond, spune el. În primul rând premierul Truss nu are susținerea partidului său. O problemă politică. A trecut bugetul cu care a câștigat fără să respecte etapele – nu s-a consultat cu ceea ce se cheamă la noi „Consiliul Economic și Social”. Măcar de formă.

Apoi au fost neobișnuitele intervenții – FMI a fost neobișnuit de dur judecând programul de guvernare britanic. Agenția americană de rating Moody’s a avut o analiză complet defavorabilă.

Laurian Lungu, economist

„Ceea ce înseamnă că lucrurile stau rău.”, spune Lungu.

„Niciodată nu am văzut o reacție atât de dură din parte FMI, pentru un stat care face parte din G7, totuși. UK nu este Nigeria”. Și, mai spune el: dacă comunicarea planurilor ar fi fost mai bună, nu s-ar fi ajuns aici.

Cine conduce lumea, până la urmă? Politica sau economia? În fața criticilor, Liz Truss l-a demis pe ministrul de finanțe Kwasi Kwarteng, la nici o lună de la numire, și l-a înlocuit cu Jeremy Hunt, dar soarta  mandatului ei este pe jumătate pecetluită. Nimeni nu-și aduce aminte de un mai mare balamuc în politica UK decât în mandatul de nici două luni a lui Elisabeth Truss.

După căderea piețelor, Banca Angliei a fost forțată să revină la cumpărarea de obligațiuni guvernamentale ale fondurilor de pensii, deși politica pentru combaterea inflației, ajunsă la 10% era exact invers – Banca vindea datoriile guvernului, acum le cumpără din nou, din cauza unui program guvernamental care a bulversat economia.

„Pentru România lecția britanică este că politica fiscală trebuie să fie în concordanță cu cea monetară. Creșterea PIB va încetini în anul ce vine, prin urmare și veniturile vor fi mai puține. Bugetele trebuie făcute aproape de realitatea veniturilor. Nu te poți baza mereu pe împrumuturi”, spune Lungu.

Peștele merge după momeală, dar nu mereu. De data aceasta piețele s-au  prins de „cacialma” și nu au mers după promisiunile lui Elisabeth Truss sau ale ministrului ei de finanțe, spune economistul Dragoș Cabat. Nu au crezut pur și simplu într-o asemenea variantă. Problema Marii Britanii, ca a multora din țările lumii nu este creșterea economică, este inflația (10% în UK; 16% în România). Prin reduceri de taxe inflația ar crește, ceea ce este împotriva socotelilor Băncii Angliei.

Dragoș Cabat, economist

Ce lecții sunt pentru România așadar?

Politica fiscală să fie armonizată cu cea monetară, spune Lungu.

„Isărescu trebuie să majoreze, în continuare, dobânda-cheie. Dar asta să nu scrieți ca să nu-i dăm idei”, spune Cabat.