Ereticii si crizele mistice

Semnul cel mai sigur ca exista o problema in dreapta spectrului politic este, de obicei, cate o iesire in public a fostului lider liberal Valeriu Stoica, incercand sa faca demersuri pentru o unificare a partidului sau cu alte formatiuni disponibile din aceeasi zona ideologica. Asa s-a intamplat si acum, cand Stoica a aparut la rampa ca sa deplanga moartea prin inanitie a proiectului de fuziune PNL-PD, pericolul ca dezagregarea Aliantei si nepriceperea guvernantilor sa readuca la putere stanga si, fireste ca nu in ultimul rand, “delegitimarea PNL ca partid de dreapta”.

Este posibil ca respectiva delegitimare sa fie doar o aparenta, creata de anumite ambiguitati ale liderilor partidului si de insistentele speculatii din presa, ceea ce nu inseamna insa ca liberalii n-au o problema in ochii electoratului. Pe de o parte e vorba de speculatiile despre anumite negocieri secrete cu PSD, chiar daca e clar ca, in lipsa oricaror puncte ideologice comune, aceste negocieri n-ar fi decat un mod de a tine in sah PD, eternul aspirant la suprematia in cadrul Aliantei. Pe de alta parte e vorba de apropierea ciudata fata de Partidul Conservator, care dupa ce a ratat afilierea la familia popularilor europeni, a apelat acum la PNL, in speta la seful sau, Calin Popescu-Tariceanu, sa-i deschida usile familiei liberale. In loc de fuziunea cu PD, partid trecut cu acte in regula din stanga in dreapta spectrului politic, liberalii ar inclina deci, dupa unii comentatori, spre o fuziune cu conservatorii, ceea ce ar intari numeric PNL, dar l-ar rataci din punct de vedere ideologic.

Pe moment, PNL se poate apara insa cu usurinta de orice acuzatie pe teren ideologic, pentru simplul motiv ca PD nu e in masura sa dea lectii de fidelitate fata de o doctrina. Despre trecerea brusca a partidului lui Boc de la social-democratie la doctrina populara, vicele penelist Ludovic Orban a avut un comentariu de necombatut: “Este de inteles ca un individ sa aiba o criza mistica si sa treaca de la budism la catolicism, dar e de neimaginat ca o intreaga masa de oameni sa devina peste noapte populari, din social-democrati”. In asemenea conditii, pare de mirare cum de vicele democrat Sorin Frunzaverde s-a putut incumeta sa promita ca la alegerile din 2008, PNL si PD vor candida tot pe liste comune, sub steagul Aliantei. Dar promisiunile de politician au doua avantaje mari: nu costa nimic si se uita repede.