Era post-americană. Cine va conduce lumea?

A fost, într-adevăr momentul de apogeu al puterii americane, după care crespusculul a început, treptat, să se instaleze. Odată cu el, a început să se schimbe și configurația zonelor de putere ale lumii, iar forțele emergente au prins să se afirme din ce în ce mai categoric, nu doar în plan economic.

Paul Starobin, un jurnalist cu vechi state de corespondent de presă, analizează din punct de vedere istoric întreaga evoluție a SUA în ultimul deceniu și se plasează în unghiul unei concluzii lipsite de echivoc: America, altădată puterea dominantă a lumii, “centrala electrică unde erau generate idealurile și apoi erau răspândite în lumea întreagă”, a ajuns la capătul ascendenței sale globale.

În prezent, America este obligată să se confrunte cu istoria, iar dezintegrarea puterii ei se reflectă în întreaga gamă de influențe militare, politice, economice și culturale. În cazul componentei militare, de pildă, deteriorarea forței armate este ilustrată de neputința de a obține victorii decisive asupra bandelor de insurgenți din din Irak și din zonele tribale ale de la granițele Pakistanului și Afganistanului.

Viziunea lui Starobin nu este însă una mizerabilistă, pentru că, spune el, “lumea post-America nu trebuie neapărat să fie una dezastruoasă pentru americani, ba chiar ar putea deveni una eliberatoare”. Partea cea mai interesantă a cărții încearcă să prevadă ce va urma mai departe, după ce SUA își va transfera o parte din responsabilitățile de lider, dar și de gardian al ordinii mondiale. Printre ipotezele lui Starobin se numără haosul global, dominația Chinei și, într-o viziune mai radicală, o epocă a orașelor-stat sau a unei civilizații universale, culminând cu instaurarea unui guvern mondial.

Paul Starobin, “Sfârșitul secolului american”, Editura Litera, București, 2011