Epopeea supraîndatorării

Tiparul de finanțare a firmelor românești s-a schimbat semnificativ în ultimele două decenii, capitalurile proprii fiind înlocuite într-o proporție însemnată prin surse puse la dispoziție de creditori, adică prin datorii. Practic, ponderea datoriilor în bilanțul companiilor a urcat de la 20% în 1994 la 63% în 2014, în timp ce ponderea capitalurilor proprii aproape s-a înjumătățit.

Astfel, gradul de îndatorare a firmelor românești a ajuns să fie printre cele mai înalte nu doar comparativ cu alte țări din regiune, ci și față de țări dezvoltate din zona euro. Iar reducerea rolului capitalurilor proprii în bilanț a avut loc concomitent cu o scădere a calității elementelor care formează aceste capitaluri. În aceste condiții, recapitalizarea firmelor prin surse de bună calitate este o necesitate. În acest scop, există trei opțiuni: folosirea fondurilor europene, efortul direct al acționarilor sau prin intermediul băncilor, după cum reiese din studiul „După 20 de ani: schimbări structurale în economia României în primele decenii postdecembriste“, realizat de economiștii Florian Neagu, Florin Dragu și Adrian Costeiu din cadrul Băncii Naționale.

În ceea ce privește prima opțiune, există transferuri gratuite dinspre UE către firme, companiile care au folosit fonduri europene fiind caracterizate de o sănătate financiară mai bună decât cea a companiilor care nu au experimentat această rețetă de capitalizare. Dacă ne gândim la cea de-a doua alternativă, respectiv contribuția acționarilor pentru recapitalizarea companiilor, se știe că aceștia au deja un rol important în susținerea firmelor prin acordarea de credite financiare (în special în cazul IMM), susțin autorii studiului.

Împrumuturile acordate direct de acționari sau de asociați firmelor au avut o tendință de creștere în anii de criză, iar odată cu redresarea economiei au început să se diminueze. Există două cazuri principale când asociații finanțează firmele pe care le dețin prin împrumuturi: societățile cu acționari străini și firmele mici și mijlocii cu acționari români – caz în care astfel de împrumuturi au fost o soluție de supraviețuire pe perioada crizei, sumele fiind acordate de obicei pentru plăți vitale, precum salarii, furnizori, taxe, potrivit analiștilor.

În cazul companiilor cu acționari străini, fondurile acordate inițial sub formă de împrumut pot fi transformate ulterior în aport la capital în cazul în care afacerea respectivă are perspective bune de dezvoltare. Pentru multe firme cu acționari români, finanțarea sub forma împrumuturilor acordate de aceștia a fost o soluție de supraviețuire pe perioada crizei. Multe firme mici și mijlocii nu ar fi rezistat în anii de recesiune dacă acționarii nu ar fi fost dispuși să-și susțină firma, în speranța că vor reuși să-și recupereze banii atunci când afacerile se redresează. Ponderea acestor credite financiare acordate de acționari reprezintă în cazul IMM aproximativ cât contribuie băncile și IFN autohtone la creditarea companiilor.

Pentru a încuraja acționarii să-și susțină firma în special prin capitalizare directă și nu prin credit financiar, autoritățile pot gândi un sistem fiscal astfel încât poziția „Datorii față de acționari“ să scadă în favoarea poziției „Capitaluri“. Iar pentru firmele cu capitaluri proprii negative, se pot evalua meritele convertirii automate a datoriilor față de acționari în capitaluri proprii până la nivelul în care cele din urmă ar ajunge la valoarea minimă solicitată prin reglementări. O asemenea măsură s-ar adresa unui număr important de firme (191.000 în decembrie 2014) și valoarea datoriilor convertite în capitaluri ar reprezenta 46 miliarde de lei, susțin autorii studiului.