Energia ca avantaj strategic: cum redefinesc companiile românești reziliența operațională

În ultimii ani, mediul de afaceri internațional și, prin extensie, piața românească au fost marcate de o stare constantă de presiune. Crizele succesive au oferit companiilor o lecție dură, dar necesară. În afaceri, ceea ce nu controlezi poate deveni o vulnerabilitate structurală.

Atunci când discutăm despre energie, observăm că multe companii încă o tratează ca pe un cost inevitabil, ceva ce trebuie să plătească pur și simplu pentru a menține operațiunile în funcțiune. Cu toate acestea, un număr din ce în ce mai mare de companii se îndreaptă către o paradigmă diferită, una în care energia este gestionată ca un avantaj strategic, nu absorbită ca o cheltuială pasivă.

Crizele din ultimii ani au demonstrat că sectorul energetic este printre cele mai expuse perturbărilor externe și că această volatilitate se traduce direct în incertitudine operațională și financiară. Dependența totală de rețea lasă companiilor un spațiu de manevră limitat tocmai atunci când condițiile pieței sunt cele mai instabile. Iar pentru companiile cu un consum ridicat și continuu, această expunere nu este ceva abstract. Se manifestă în marje, în capacitatea de planificare și în capacitatea de a-și asuma angajamente pe termen lung față de clienți și parteneri.

O soluție care câștigă teren și în România este dezvoltarea generării la fața locului pentru autoconsum, ceea ce înseamnă producerea de energie la punctul de utilizare prin instalații fotovoltaice amplasate pe acoperiș, în parcări sau pe terenuri adiacente. Fiecare kilowatt produs și consumat la fața locului este un kilowatt fără taxe de transport, costuri de distribuție și pierderi în rețea. Mai important, reprezintă o parte din structura costurilor care nu mai este supusă fluctuațiilor pieței.

Atunci când o companie își instalează propriul sistem fotovoltaic sau încheie un acord cu un furnizor precum Greenvolt Next pentru a dezvolta unul, nu achiziționează pur și simplu infrastructură, ci își asigură o parte din costurile energiei pe termen lung (10, 20 sau mai mulți ani), introducând predictibilitate în ceea ce a devenit o variabilă inerent volatilă. Sistemele de stocare a energiei în baterii (BESS) adaugă un nivel suplimentar de flexibilitate, permițând companiilor să își reducă dependența de rețea inclusiv în perioadele de vârf din punct de vedere al costurilor sau să stocheze energie atunci când prețurile sunt mai mici și să o utilizeze atunci când cresc. Acest lucru crește autonomia energetică și reduce expunerea la volatilitatea pieței.

Printre clienții noștri din România se numără nu doar corporații mari, ci și companii locale, în special cele mai expuse volatilității costurilor energiei, care operează în sectoare precum agroindustria, logistica, procesarea alimentelor sau industria prelucrătoare. Acestea sunt companii cu consum ridicat și continuu, marje strânse și procese în care orice întrerupere duce la pierderi imediate.

Cel mai frecvent obstacol în implementarea sistemelor pentru autoconsum nu este unul tehnic. Este legat de alocarea capitalului. Pentru o companie de dimensiuni medii, un sistem fotovoltaic cu stocare reprezintă un angajament inițial semnificativ, pe care mulți factori de decizie preferă să îl direcționeze în altă parte. Acesta este motivul pentru care modelele de finanțare precum Acordurile de Achiziție de Energie (PPA) au devenit tot mai relevante. În cadrul acestei structuri, furnizorul finanțează, construiește și întreține instalația, iar clientul plătește doar pentru energia consumată, la preț fix și pe o perioadă prestabilită. La sfârșitul contractului, dreptul de proprietate asupra sistemului se transferă către client cu un cost zero. Rezultatul este un orizont de recuperare a investiției definit, cuprins de regulă între șase și nouă ani, comparativ cu o durată de viață a sistemului de 25 de ani, cu investiții zero și risc operațional limitat pentru companie.

România are încă una dintre cele mai scăzute rate de penetrare a generării distribuite din Uniunea Europeană. Decalajul dintre adoptarea actuală și amploarea oportunității este semnificativ, iar condițiile pentru eliminarea acesteia converg. Finanțarea specializată se maturizează. Presiunea reglementării din jurul decarbonizării se intensifică, în special pe măsură ce clienții internaționali solicită din ce în ce mai mult transparență în lanțul de aprovizionare din partea partenerilor lor români. Iar costul lipsei de acțiune în această direcție, care constă în expunerea completă și continuă la o piață energetică imprevizibilă, devine din ce în ce mai ușor de cuantificat.

Viitorul sistemului energetic este regenerabil, descentralizat, digitalizat și participativ. Pentru companiile românești, implicarea în acest viitor nu este o declarație de ambiție. Este un răspuns din ce în ce mai pragmatic la un mediu de afaceri în care predictibilitatea energetică devine un factor definitoriu al competitivității.