ein Europameister? De ce nu a mai încăput Deutsche Bank la masa „băieților mari” și ce vor nemții să scoată din fuziunea cu Commerzbank

După un deceniu furtunos, plin de pierderi și inconsistențe, gigantul bancar Deutsche Bank începe oficial discuțiile pentru o potențială fuziune cu competitorul german Commerzbank. Tranzacția pare să aibă undă verde din partea guvernului de la Berlin, însă sindicatele și confederațiile vor avea un cuvânt greu de spus în ceea ce privește formarea unei instituții care ar fi a patra cea mai mare bancă din Europa.

Duminică, 17 martie, Deutsche Bank și Commerzbank au anunțat în același timp că încep discuțiile pentru o potențială fuziune, confirmând zvonurile care au prins efervescență odată cu finalul anului trecut, când a devenit clar pentru întreaga piață, dar mai ales pentru consiliile de administrație ale celor două bănci, că niciuna dintre cele două instituții nu poate redeveni motorul economiei germane pe cont propriu. Dar cum s-a ajuns aici? De la criza financiară care a scos nemții din cursa globală a băncilor de investiții, atât Deutsche Bank, cât și Commerzbank au înregistrat scăderi de peste 90% la nivelul acțiunilor în ultimii 11 ani – timp în care au schimbat în total opt directori executivi, au modificat de multe ori strategiile de piață și au adunat datorii prin obligațiuni noi în valoare cumulată de 30 miliarde de euro.

Înainte de criza financiară din 2008 Deutsche Bank era „studentul străin” care a venit în America și stătea cu băieții cool de pe Wall Street, încercând să scaleze la nivel de investiții și să își merite locul la masă cu JPMorgan Chase sau Bear Stearns. Cu toate acestea, Deutsche Bank a fost unul dintre principalii actori care au alimentat și inflamat piața derivatelor numite CDO-uri (n.red. obligația de îndatorare garantată CDO reprezintă un instrument financiar prin care se diversifică un portofoliul de obligațiuni inferioare în intenția de a-l vinde ca un pachet cu un grad scăzut de risc), cele care au conturat bula imobiliară în perioada 2004-2008. Raportul investigației comitetului special din senatul american din 2011 asupra crizei financiare și a Wall Streetului a concluzionat că banca germană a fost implicată atât în bula imobiliară, cât și în piața CDO-urilor, criza creditului și chiar a fost una dintre instituțiile care au împins spre recesiune. Mai mult, chiar și în 2007, când totul începea să se prăbușească în acea piață, Deutsche Bank încă mai vindea investitorilor derivate în valoare de milioane de dolari, care urma să nu mai valoreze nimic în următoarele luni.

Astfel, bombardată de amenzi și penalizată sever de investitori, din perspectiva oricărui aspect financiar, în orice top, Deutsche Bank este la coada clasamentului. Astăzi, nemții înregistrează cel mai mic randament al capitalurilor, au cele mai mici marje și plătesc mult mai scump finanțările în comparație cu vecinii din Europa. Între 2011 și 2018 Deutsche Bank a avut pierderi de 6 miliarde de euro și a primit amenzi de circa 14 miliarde de euro pentru o serie lungă de abateri, printre care și implicarea băncii în scandalul LIBOR. În 2016, Deutsche Bank a fost descrisă de FMI ca fiind cea mai periculoasă bancă din lume pentru sistemul financiar din cauza legăturilor cu alte bănci. Pe 8 aprilie 2018, după ce boardul a decis să nu îi mai acorde nicio șansă executivului John Cryan de a readuce banca la profit, Christian Sewing a devenit noul CEO al Deutsche Bank și a început să reducă din costuri și să anunțe concedieri în mai multe divizii.

Însă această mișcare nu a avut efectul scontat, investitorii nu mai aveau timp și răbdare, iar când Deutsche Bank a raportat în octombrie un profit net în T3 2018 mai scăzut cu 65% față de aceeași perioadă a anului precedent, zvonurile au început să se înmulțească. În aceeași perioadă, mai exact în data de 24 septembrie 2018, Deutsche Bank a fost eliminată din indicele Euro Stoxx 50 Index, după ce în primele zile de toamnă Commerzbank fusese eliminată din indicele DAX.

Mai mult, în luna februarie 2019 conglomeratul chinez HNA și-a redus participația din cadrul celei mai mari bănci germane la 6,3%, față de 10% cât avea în 2017, când era cel mai mare acționar al băncii, relatează Reuters. Dar în luna martie 2019 Deutsche Bank a confirmat că „este implicată” în discuții cu Commerzbank, deoarece încearcă să stimuleze creșterea și rentabilitatea. Bloomberg a fost prima publicație care a scris că, duminică, 17 martie, consiliile celor două bănci se vor întâlni fiecare în cursul zilei respective, pentru a aproba discuțiile oficiale despre fuziune.

„În lumina oportunităților care au apărut, consiliul de administrație al Deutsche Bank a decis să revizuiască opțiunile strategice”, scrie într-un comunicat de presă al Deutsche, citat de Reuters. Commerzbank a declarat că rezultatul discuțiilor din Consiliul de Administrație a fost „deschis”. Acum, când condițiile economice se înrăutățesc, când Germania – motorul economiei europene – dă semne de slăbiciune și când finanțările par că se vor scumpi în viitor, în special pentru businessuri, guvernul de la Berlin vrea un campion european pe care să se poată baza economia.

Deutsche și Commerzbank sunt cele mai mari bănci listate din Germania. Statul deține o participație de 15,6% la Commerzbank ca urmare a contribuției sale la salvarea băncii în criza financiară. Prin preluarea Commerzbank – modul în care s-ar putea realiza fuziunea –, Deutsche Bank, o bancă atât de mândră încât în criză a refuzat ajutorul statului, s-ar putea vedea cu o parte din ea în mâinile guvernului. Perspectiva reîntoarcerii statului intervenționist i-a făcut să se înfoaie pe conservatorii propiața din Uniunea Creștin- Democrată a cancelarului Angela Merkel. Fuziunea ar crea a patra cea mai mare bancă din Europa, cu active de circa 1.810 miliarde de euro. Cele două bănci au împreună o valoare de piață de 25 de miliarde de euro, mică în comparație cu cele ale rivalelor, aceasta din cauza scăderii drastice a cotațiilor acțiunilor. Ambele companii și-au pierdut circa 90% din valoare în raport cu punctele de vârf. Deutsche Bank este cea mai mare din această pereche și de aceea cel mai probabil ea va fi cumpărătorul. Ministrul de finanțe din Germania, Olaf Scholz, a anunțat că nu se va opune celor câteva zeci de mii de concedieri care ar fi necesare pentru ca cele două bănci să poată funcționa sustenabil împreună, potrivit surselor citate. La începutul lunii martie, reprezentanți ai angajaților din partea ambilor creditori și-au anunțat poziția cu privire la o potențială fuziune, avertizând că ar duce la 30.000 de concedieri – adică peste o cincime din forța de muncă combinată.

Scholz și adjunctul său Joerg Kukies a făcut presiuni pentru combinarea celor două bănci slăbite pentru a se asigura că cea mai mare economie din Europa se poate baza măcar pe un singur creditor puternic. Pe de altă parte, cele mai mari două asociații de business pentru IMM-uri din Germania au anunțat public că se opun unei potențiale fuziuni între Deutsche Bank și Commerzbank, argumentând că o astfel de decizie de business ar afecta competitivitatea pentru finanțarea sectorului, potrivit Reuters.

Mittelstandurile nemțești, așa cum sunt cunoscute IMM-urile din Germania, reprezintă 99% dintre companiile înregistrate în cea mai mare economie a Europei, 97% din exporturile țării și angajează 60% din forța de muncă. „Cu cât există o competitivitate mai ridicată, cu atât mai bine, prin urmare nu vedem niciun motiv pentru ca cele două bănci să fuzioneze”, a declarat Reinhold von Eben-Worlée, șeful Asociației Businessurilor de Familie. Mario Ohoven, președintele Asociației Germane pentru IMM-uri, a lansat observații similare cu o săptămână înainte Asociației Businessurilor de Familie, ca răspuns la posibila fuziune dintre cei doi creditori. „Când două bănci cu probleme se unesc nu există nicio garanție că rezultatul va fi o instituție economică puternică. Pe scurt, dacă punem două entități șchioape împreună, nu vom obține un campion european”, spune Ohoven.

Atât Eben-Worlée cât și Ohoven au declarat pentru sursa citată că băncile stabile cu o amprentă internațională sunt cele de care are nevoie economia germană pentru a rămâne o forță internațională. Tranzacția s-ar putea lovi și de perspectiva Băncii Centrale Europene, încât Andrea Ernia, în primul interviu acordat după ce a devenit președintele Mecanismului de Supraveghere, a declarat că nu îi „place ideea unor campioni naționali sau europeni”.